Hrisca ,aliment si medicament

8 02 2013

HRISCA

Hrisca este adesea confundata cu cerealele. De fapt este un nume generic dat unor plante ierboase, in mare majoritate anuale, care apartin familiei Polygonaceae, familie din care fac parte macrisul, rubarba (reventul), stevia creata. Denumirea stiintifica pentru hrisca comuna, cea mai des consumata (in engleaza buckwheat) este Fagopyrum esculentum, pentru ca sunt mai multe specii apartinand genului Fagopyrum (sp. tataricum – hrisca tatarasca, amara, cea perena cymosum, etc.).

 

HRISCA_ALIMENT_SI_ME_45044.jpgHrisca a fost „domesticita” si cultivata pentru prima oara, se pare, in Asia de sud-est, acum cca 8000 de ani. S-a raspandit cu rapiditate in Asia Centrala si in Extremul Orient. Alte surse plaseaza origine ei in Tibet, iar in Balcani prezenta ei este datata cu cca 6000 de ani in urma. Creste pe terenuri putin fertile, chiar acide, dar care trebuiesc bine drenate. De asemenea, nu ii priesc zonele cu temperaturi ridicate.

 

Compusii din hrisca

70-80% din masa fructelor de hrisca este reprezentata de amidon, in care 25% este amiloza si 75% amilopectina. Proteinele se afla intr-un raport de 18% (dintre care cele cu aport biologic deosebit sunt peste 90%), printre care se numara gluteina si globulina, si se evidentiaza concentratia deosebita de aminoacizi esentiali precum arginina, lyzina, threonina, triptofanul, cysteina.
Continutul in minerale este de asemenea ridicat: fier, zinc, seleniu. Compusii aromatici (cei care au la baza un nucleu benzenic) si care intr-adevar dau „aroma”, parfumul caracteristic pentru hrisca sunt in principal reprezentati de salicilaldehida (2-hidroxibenzenaldehida.

Un rol deosebit il au compusii cu valoare antioxidanta cum este rutinul si taninurile. Hrisca a constituit mult timp sursa principala de extragere a rutinului din care se obtine rutozidul.

Un alt compus important este fagopyrina, subtstanta toxica ce provoaca la unele persoane fenomenul de fotosensibilizare.

hrisca,aliment sau medicament

 

Hrisca – aliment important

Hranitoare, aromata, gustoasa chiar, este un aliment intalnit in bucataria multor popoare, mai mult sau mai putin asiatice. Se consuma plantele verzi, plantulele (de 5-7 zile), si fructele, care sunt tari, asemanatoare cu semintele de floarea soarelui, dar mult mai mici in dimensiuni, denumite stiintific achene. Desi nu este o cereala, hrisca intruneste calitatile fainei de grau integrala. Este de fapt superioara graului din multe puncte de vedere: contine mult mai putine glucide, nu contine gluten, contine cantitati mari de lysina (aminoacid esential), fier, seleniu si mai mult calciu, cantitati impresionante de antioxidanti si se prezinta ca o alternativa la grau pentru cei care au intoleranta la cereale.
Semintele de hrisca sunt aromate si usor dulcegi. Ele pot fi consummate crude, fierte sau prajite, simple sau in amestec cu alte alimente, sau ca faina, de asemenea in numeroase combinatii. Sunt celebri taieteii japonezi soba, care constituie alaturi de orez un aliment de baza in arhipelagul nipon. Nu mai putin gustoase sunt galetele frantuzesti facute din „faina neagra – ble noire”. In Japonia, hrisca este la mare pret, fiind o adevarata arta sa se prepare taieteii soba de diferite dimensiuni. Japonezii consuma cu mare placere si planta verde, in special in primele stadii de dezvoltare. De asemenea, Korea este un mare consummator de hrisca, din faina fiind obtinute nenumarate tipuri de taietei, supe si jeleuri. In Rusia si Polonia hrisca este inclusa de asemenea in numeroase retete.

Din faina de hrisca se poate face paine, se fac prajituri si biscuiti.

Mierea obtinuta din florile de hrisca este bruna si extrem de parfumata.

S-a constat in urma unor studii ca hrisca are un rol important in mentinerea nivelului scazut de glucoza, ceea ce ar reprezenta nu numai o alternativa alimentara dar si un supliment „medical” pentru diabetici.

Terciul de hrisca cu lapte are rol in combaterea diabetului dar are rol in cresterea secretiei unui neuromediator – dopamina – cu rol in combaterea depresiei. Tot pentru diabetici, un amestec de hrisca cu iaurt (lasat peste noapte pentru fermentat) este extrem de eficace.hrisca aliment si medicament

 

Hrisca este o planta cu multiple utilizari, iar viitorul va dezvalui noi valente.

Pentru pescari, se foloseste la pescuitul de crap, singura, sau in amestec cu porumb sau in, cu rezultate deosebite.

Datorita compozitiei sale hrisca este inclusa in alcatuirea unor meniuri variate, in dietele multor boli, iar recent a fost inclusa in curele de slabire. Este recomandata pentru cei care sufera de afectiuni cardio-vasculare in general si atreoscleroza si hipertensiune arteriala in special, celor cu edeme de diferite naturi, persoanelor cu diabet zaharat si fragilitate vasculara, combate hemoragiile.

Toate cele prezenatate pana acum ne indeamna sa acceptam valoarea alimentara dar si terapeutica a acestei plante mai putin folosite la noi: hrisca.

 

sursa:doctor.info.ro





Istoria vinului

21 11 2012

Cultura viţei de vie şi producția vinului având o istorie de aproape 7000 de ani. Cele mai vechi dovezi arheologice plasează începuturile acestor îndeletniciri în Mesopotamia antică și mai apoi în regiunile Georgiei, Armeniei și Iranului de astăzi. Vechii egipteni își înregistrau recolta de struguri pe pereții mormintelor și chiar își înmormântau faraonii împreună cu sticle de vin pentru ca aceștia să își poată distra oaspeții în viața de apoi. În Grecia antică, vinul era considerat o băutură de elită iar romanii l-au inclus in dieta lor, determinând astfel aparitia și dezvoltarea industriei vinului. Vinul era prezent la sărbători, la ceremonii religioase, ca medicament sau ca antiseptic şi, nu în ultimul rând, ca aliment furnizor de elemente nutritive. După căderea Romei, vinul a continuat să fie produs în Imperiul Bizantin, în estul Mediteranei. S-a răspândit spre est în Asia Centrală, de-a lungul Drumului Mătăsii, fiind cunoscut în China din secolul opt. Răspândirea islamului diminuează în mare măsură industria vinului din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. În Evul Mediu, în Europa, mănăstirile şi catedralele deţineau în jurul lor importante suprafeţe cu viţă de vie pe care călugării le cultivau și produceau vinul, atât pentru ritualul religios cât şi pentru vânzare. În timpul Renașterii, apare cererea pentru vinurile bune sub aspect calitativ şi al prezentării estetice și în Franța, la Bordeaux, demarează cercetările pentru producerea unor noi tipuri de vinuri, printr-o selecţie mai atentă, vinificare riguroasă și învechire în pivniţă. Cu toate acestea, în anul 1860, apare în Franţa flagelul “filoxerei” care distruge majoritatea viilor din Europa. Remedierea se găseşte abia după aproape 40 de ani, când se grefează soiurile de viţă de vie pe port-altoi American, imun la filoxeră. În secolul XX, consumul de vin din Europa înregistrează creşteri importante, mai ales după primul şi al doilea război mondial, perioadă în care cultura viţei de vie se extinde considerabil și în ţările din “lumea nouă”: Statele Unite, Australia, Africa de Sud şi Noua Zeelandă. Astăzi vinificația este o industrie la nivel mondial, cu multe țări ale lumii producătoare de vin, cu o suprafață globală de 7,5 milioane de hectare de viță de vie, cu o producţie anuală de cca 250 de milioane de hectolitri și cu un consum pe măsură, cuprins între 235 şi 245 milioane de hectolitri.

Zeca lucruri de știut despre vin:

1. Numele “vin” vine din sanscrită de la cuvântul “vena” care înseamnă “a iubi”. “Venus”, numele zeiței dragostei, are aceleași origini.

2. Vinul este considerat mai complex decât plasma sanguină având mai multe componente organice decât aceasta.

3. Femeilor romane nu le era permis să bea vin, soții având libertatea de a divorța sau chiar ucide în cazul în care acestea încălcau regula.

4. Parfumul vinului tânar este cunoscut sub numele de “aromă” în timp ce al unui vin matur este cunoscut ca “buchet”.

5. Orașul german Speyer, este locul unde a fost descoperită cea mai veche sticlă de vin. Recipientul datează din anul 325 d.Hr., a fost găsită într-un sarcofag roman și în prezent poate fi vazută la Muzeul German de Istorie din Pfalz.

6. Cel mai mare consum de vin se înregistrează în orașele din California, Florida și New York, SUA.

7. Cel mai mare producător de plută pentru dopuri este Portugalia. Primul tirbușon a fost inventat în jurul anului 1850.

8. Specialiștii spun că băutul vinului în mod regulat ne ajută să ne menținem în formă și sănătoși. Consumul moderat de vin reduce riscul de boli gingivale, Alzheimer, accidentele vasculare cerebrale și boli de inimă.

9. Vinul nu trebuie păstrat în bucătările, pentru că este foarte cald și, prin urmare, nu este un loc ideal pentru a-l stoca. Nici frigiderul nu este un locul potrivit pentru a stoca vinuri, deoarece nici temperaturile prea scăzute, nu sunt indicate.

10. Uniunea Europeană a decis că orice vin spumant produs în afara Franței, nu poate fi etichetat ca “Șampanie”. 

sursa: stelian-tanase.ro

 





Ce vinuri pot fi invechite?

2 10 2012

Exista vinuri care trebuie baute la cel mult doi ani dupa imbuteliere.Dupa acest interval ,vinul incepe sa isi piarda anumite proprietati ori sa capete defecte.

Jancis Robinson,una dintre cele mai renumite jurnaliste de vin,apreciaza ca doar 10% din vinurile rosii pot fi invechite si 5% dintre vinurile albe.Robinson mai spune ca dintre toate vinurile aproximativ 1% merita sa fie pastrate pentru o perioada de peste 10 ani.Cele mai multe incep sa isi piarda din fructuozitate dupa acest rastimp.Criteriile dupa care se decide daca un vin poate fi sau nu invechit sunt multiple.

a)Unul dintre acestea este PH-ul.Vinurile cu un PH scazut se comporta mai bine la invechire.

b)Taninii si zaharurile ajuta la invechire,raportul dintre zaharuri,aciditate,fenoli si apa fiind decisiv in determinarea modului in care se comporta un vin la invechire.

Trebuie stiut ca vinurile rose si cele spumante nu se invechesc,de obicei.

In ultimii ani a aparut un instrument care-i ajuta foarte mult pe specialisti sa se decida daca pun un vin la invechit sau nu.Se numeste cheia vinului si este confectionat dintr-un aliaj din mai multe metale in care predomina cuprul.Cu acest instument se accelereaza procesul de oxidare al vinului la nivel molecular,astfel ca o secunda de contact a acestei „chei” cu vinul echivaleaza unui an de imbatranire.Totusi,acest instrument nu poate fi folosit pe scara larga,ci doar intr-un pahar ca si test.

Revenind la procesul de invechire .In momentul in care se stie ca un vin se comporta bine la invechire acesta trebuie pastrat intr-un loc intunecat,racoros si cu umiditate constanta.Temperatura de pastrare ar trebui sa fie de preferinta intre 10 si 12 grade Celsius,iar umiditatea ideala intre 75% si 80%.In afara de acesti parametri trebuie sa aveti grija ca sticlele sa nu fie miscate.

DE CE SE INVECHESTE VINUL?

vinul vechi se cunoaste

Pentru ca lucrurile bune au nevoie de timp pentru a fi desavarsite.Unele vinuri au nevoie de timp pentru a ajunge la punctul maxim de calitate.Vinul invechit va avea un gust mult mai bun,va fi mai catifelat,buchetul vinului va fi ,in general,mult mai complex.

La asemenea conditii,pretul este pe masura,binenteles.Pe bursa vinurilor exista ani foarte cautati si soiuri de asemenea.Iata o lista cu cele mai scumpe vinuri,conform revistei Forbes:

1.Chateau Lafitte 1787-156.450 dolari

2.Chateau d’Yquem 1787-100.000 dolari

3.Penfolds Grange Hermitage 1951-38.420 dolari

4.Cheval Blanc 1947-33.781 dolari

5.Chateau Mouton-Rothschild 1945-28.750 dolari

6.Montrachet Domaine de la Romanee Conti 1978-23.929 dolari

7.DRC Romanee Conti 1934-20.145 dolari

8.Inglenook Cabernet Sauvignon Napa Valley 1941-4675 dolari

9.Romanee Conti 2003-4650 dolari

10.Chateau Petrus 2005-3176 dolari

sursa:revista Forbes

 








Ancient Code

Deciphering History Together

Secretele Zeilor

de Claudiu-Gilian Chircu

Earth 4 All Web Magazine

Ancient Mysteries, Healing, Science & News