Tristan si Isolda

22 09 2012

Una din legendele romantice ale Evului Mediu.care mai trezeste inca pasiuni in inimile cititorilor din toata lumea.Două nume ce nu se pot rosti separat, când spui Tristan, automat îţi vine continuarea, Isloda. Cuplul reprezintă mitul iubirii invincibile. Vechea lor poveste celtică, despre Tristan cel trist şi blonda Isolda este o poveste de iubire magică dar aparent imposibilă.

POVESTEA incepe asa:

Cândva, pe vremea regelui Arthur, în Cornwall stăpânea regele Marc. El veghea din castelul său, Tintagil, să nu calce dusmanii, saxonii, pe coastele britone. Într-o bătălie în care era să-și piardă viața, regele Marc fusese salvat de sabia lui Rivalen, regele din Loonois. Drept răsplată, încuviințase căsătoria acestuia cu sora lui, Blanchefleur.

Făcură nunta, dar nu apucară să fie fericiți prea mult. Veni curând vestea că Loonois fusese atacat. Regele Rivalen își luă tânăra soție și o duse într-un castel întărit, apărat de credinciosul Rohalt.

Luptele au durat mult timp. Blanchefleur aștepta să nască atunci când sosi un sol cu vestea morții soțului ei. Ea născu un băiat și muri. Cavalerii regelui hotărâră ca Loonois să fie condus de Rohalt până va crește mare fiul regelui, căruia îi puseră numele Tristan. Mai hotărâră ca toată lumea să știe că este fiul lui Rohalt, ca să nu încerce dușmanii să îl ucidă.

Gorvenal, fostul scutier al regelui Rivalen, îl crescu pe Tristan și îl învăță, de la șapte ani, arta de a lupta, dar și domesticirea fiarelor, cântul la harpă  și toate câte trebuia să le știe un cavaler adevărat. La cincisprezece ani arăta ca de optsprezece și toate tinerele se prăpădeau de dragul lui, în timp ce el rămânea nepăsător.

Într-o zi însă, pe când cânta fără grijă pe malul mării, Tristan fu răpit de pirați. Din clipa în care îl urcară pe corabie, timp de trei zile, marea fu zbuciumată de furtună. Pirații, crezând că zeul mării e supărat că a fost răpit tânărul, îl aruncară în apă. Marea îl duse pe țărmul regelui Marc. Fără a ști că este chiar nepotul lui, fiul surorii sale-Blanchefleur, regele Marc, încântat de darul minunat al lui Tristan de a compune și de a cânta, îl făcu bard al curții sale, promițînd că îl va face și cavaler, dacă se va arăta priceput și la meșteșugul armelor. Tristan luă parte și la petreceri și la lupte și fu primul la toate. În curând, nu mai era nici o copilă în Cornwal care să nu-l iubească pe tânărul din Loonois.

Nu după mult timp, ajunse acolo și Rohalt, care colindase mările în căutarea lui Tristan. Bucuros, le destăinui și lui Tristan și regelui Marc cine era, de fapt, tânărul. Marc își aminti cum îl salvase tatăl lui Tristan când îl atacaseră saxonii și îi spuse tânărului că îi va ține loc de tată. Îl armă cavaler, apoi Tristan se întoarse în Loonois, unde le spuse cavalerilor și poporului că îl lasă de bună voie pe Rohalt să domnească, iar el se va întoarce la regele Marc, unchiul său, după cum îl rugase acesta.

Ajunse Tristan la Tintagil, dar îl găsi pe unchiul său foarte supărat. O ceată de cavaleri din Irlanda, în frunte cu uriașul Morholt, cereau tribut celor din Cornwall. Dacă nu plăteau, oastea lor era gata de război. Morholt spuse că mai era o cale, să lupte cineva cu el și, de va fi învins, nu le vor mai cere niciodată tributul.

Tristan spuse că se va lupta el cu Morholt. A doua zi în zori, se urcară fiecare în câte o barcă și ajunseră pe o insulă pustie, cum voise uriașul Morholt. Barca lui Tristan avea pânze albe, a lui Morholt avea pânze purpurii. După trei zile, spre Tintagil venea barca cu pânze purpurii. Cavalerii irlandezi izbucniră în strigăte de bucurie, dar amuțiră când din barcă coborî Tristan, victorios. Supărați că Morholt, fratele reginei lor, murise, irlandezii plecară.

Tânărul Tristan însă, era rănit grav, de sulița cu vârful muiat în otravă a lui Morholt. Nimeni nu putu să îl vindece și Tristan își pierdea puterile tot mai mult. Într-o zi îi ceru credinciosului său Gorvenal să îl urce pe o barcă și să îl lase în largul mării. Supus, acesta făcu așa cum îi ceruse stăpânul său.

Pe mare, Tristan cântă la harpă până când i se întunecă vederea și îi căzu mâna de pe coardele harpei. Când se trezi, se afla într-o odaie cu o fată cu părul lung, ca de aur, care îl îngrijea. Îi spuse că era un cântăreț, iar ea îi spuse că e fata regelui Irlandei și că o cheamă Isolda. El fusese găsit de niște pescari, ale căror femei nu reușiseră să îl lecuiască și o vestiseră pe regină. Regina se pricepea să vindece bolile și o învățase și pe Isolda. Fiind în doliu după fratele ei, Morholt, cel ucis de prințul Tristan, încredințase fiicei ei vindecarea cântărețului găsit pe mare. Isolda îl întrebă de unde e, sperând să nu fie din Cornwal, cu care erau în așa o mare dușmănie. Fără a minți, Tristan spuse că se născuse în Loonois, dar nu spuse cine e și de unde vine.

Îndată ce se vindecă, Tristan se pregăti de plecare, cât mai repede, pentru a nu fi recunoscut de cavalerii care îl însoțiseră pe Morholt în Cornwal. Se întoarse la Tintagil și îi povesti înflăcărat regelui Marc despre frumoasa Isolda, cea cu părul de aur. Cum regele era cam înaintat în vârstă și nu era însurat, cum cavalerii îi tot cereau să se însoare, după cum se cuvenea, cum regelui i se aprinsese inima după Isolda, hotărî să o ia pe aceasta de soție. Și cum Tristan îi era vasal, căci el îl armase cavaler, îi ceru să se ducă să o ceară de soție în numele lui.

Tristan isi ia angajamentul de a se duce sa-i ceara mâna Isoldei in numele regelui Marc. Ajungând in Irlanda, el se infatiseaza inaintea regelui si ii cere mâna fiicei sale. Aceasta refuza propunerea deoarece afla ca el este asasinul fratelui sau, dar regele hotaraste ca Isolda sa se casatoreasca cu regele Marc. Mama Isoldei ii da insotitoarei acesteia doua sticlute cu licori, una pentru iubire iar cealalta pentru moarte.

Tristan si Isolda pornesc impreuna cu soldatii spre regatul Cornwall. Insa peste noapte ei stau in corturi. Isolda pune la cale sa-l ucida pe Tristan stiind ca insotitoarea sa are licoarea mortii. Asa ca il provoaca la un pahar cu vin in care toarna licoarea data de slujitoare. Tristan stiind ca slujitoarea Isoldei i-a dat otrava si vazând-o pa Isolda ca bea si ea lua paharul si il bau pe tot pentru ai satisface dorinta de al vedea mort. Insotitoarea Isoldei a schimbat sticlutele intre ele Isolda si Tristan baund elixirul dragostei.

La lasarea diminetii ei pornesc din nou la drum, amândoi mirându-se de ce licoarea nu si-a facut efectul . Ei au pornit pe mare, dar  nerezistând dragostei, Isolda intra in camera lui Tristan si cade in mrejele dragostei. A doua zi, Tristan regreta acest lucru. Ajungând la regatul Cornwall,el incearca sa-i dezvaluie adevarul lui Marc, dar o vraja a mamei Isoldei il opreste. La nunta acesteia cu regele Marc, Tristan este cavaler de onoare, dar nu a privit deloc mireasa, acest lucru netrecand neobservat.

In continuare frumoasa blonda isi joaca cu rolul de sotie,noaptea devenind,insa,amanta pentru iubitul ei Tristan.Regele află despre escapadele soţiei, iar chipesul amant este condamnat pe rug. Reuşeşte să scape şi împreună cu Isolda începe o viaţă singuratică în pădurea sălbatică. Chiar dacă traiul pentru ei este foarte greu, se pare că, pentru moment, iubirea dintre ei este mult mai puternică.

Sentimentul datoriei fata de sot (e un concept medieval)primeaza si Isolda este nevoita sa se intoarca la palat.Inima va ramane pentru totdeauna alaturi de Tristan.Acesta paraseste tara si nu isi mai gaseste linistea niciodata.Cauta cu disperare o alta Isolda ,dar nu se va mai apropia de nici o femeie.

Probabil ca sfarsitul acesta dramatic a facut aceasta poveste atat de frumoasa(un happy-end ar fi fost repede uitat).E una din povestile de dragoste pe care eu, personal, o regasesc cotidiana.

Anunțuri




Cantecul Nibelungilor

18 09 2012

Cântecul Nibelungilor spune povestea lui Siegfried, un prinţ german.

Povestea începe în oraşul Worms de pe raul Rin, unde prinţesa Kriemhild de Burgundia are o viziune în care doi vulturi ataca şi ucid un şoim.Între timp în oraşul Xanten, aflat mai departe la vest de Rin, prinţul Siegfried aude de marea frumuseţe a Kriemhildei şi decide să îi facă curte. Când Siegfried ajunge în Worms, el este recunoscut în palat ca un mare erou,de care se indragosteste printesa.

Siegfried câştiga favoarea fratelui lui Kriemhild, regele Gunther de Burgundia atunci când îi ajută pe burgunzi să îi învingă pe duşmanii lor din Saxonia şi Danemarca. După întâlnirea cu Kriemhild la un turneu, Siegfried o cere în căsătorie. Gunther este de acord cu o singură condiţie. El îi solicită lui Siegfried să îl ajute să câştige mâna Brunhildei din Islanda, o regină de o forţă  şi frumuseţe remarcabile care a promis să se căsătorească numai cu un bărbat care se putea potrivi aptitudinilor ei atletice.Deghizat în sluga lui Gunther, Siegfried îl însoţeşte pe rege. Aici il ajuta sa arunce sulita reginei,mai departe decat aceasta.(dupa ce se facuse nevazut in prealabil punandu-si o mantie magica pe el).Învinsă, Brunhilde este de acord să se căsătorească cu Gunther.

Aventurierii revin în Rin unde într-o dublă ceremonie de nuntă, Gunther se căsătoreşte cu Brunhilde şi Siegfried se căsătoreşte cu Kriemhild.Regina Islandei are insa foarte multe intrebari legate de aceasta ceremonie si nu se lasa pana nu  primeste explicatii de la sotul ei.(il atarna pe acesta intr-un cui).Când Siegfried aude ce s-a întâmplat, el îşi foloseşte din nou mantia magică să se facă invizibil. În seara următoare Siegfried îi urmăreşte pe Gunther şi Brunhilde în camera lor şi se lupta cu Brunhilde în întuneric. Crezând că e soţul ei este cel care o copleşeşte, Brunhilde se supune lui Gunther şi îşi pierde din puterea să miraculoasă. Înainte de a părăsi camera, Siegfried ia centura şi inelul de aur ale lui Brunhilde şi i le da soţiei sale după ce îi explică ce s-a întâmplat. Siegfried apoi se reîntoarce în propria ţara cu Kriemhild.

După mulţi ani, Siegfried şi Kriemhild îi vizitează pe Gunther şi Brunhilde. În timpul unui festin de sărbători, cele două femei se ceartă. Brunhilde o ridiculizează pe Kriemhild pentru că s-a căsătorit cu un simplu vasal şi în răzbunare Kriemhild sugerează că Brunhilde a fost infidelă soţului ei şi i-a permis lui Siegfried să se culce cu ea. Ea îi arătă Brunhildei centura şi inelul ca dovadă. Siegfried neagă acuzaţia dar problema nu este rezolvată. Brunhilde îl convinge pe prietenul lui Gunther, Hagen ca Siegfried a neîndreptaţit-o pe Brunhilde şi promite să o răzbune.Acesta il ucide miseleste pe Siegfried (infigandu-i o sulita in singurul punct vulnerabil ramas dupa ce se scaldase in sangele unui dragon ucis de el)

Kriemhild rămâne în Burgundia. După trei ani de la moartea lui Siegfried, Hagen îi sugerează lui Gunther că Kriemhild ar trebui convinsă să aducă comoara nibelungilor al lui Siegfried în Burgundia. Când comoara soseşte, Hagen o scufundă în Rin sperând să o recupereze pentru el şi Gunther într-o zi.

Kriemhild se căsătoreşte cu Etzel din Ungaria (Attila Hunul) care e de acord să o ajute să răzbune moartea lui Siegfried. Burgunzii ajung în Ungaria. Regina  îşi cere comoara sa dar Hagenrefuza sa-i spuna. Mai târziu o luptă izbucneşte între maghiari şi burgunzi. Hagen îl ucide pe copilul lui Etzel şi Kriemhild şi aceasta din urmă promite o recompensă pentru oricine îl capturează şi îl aduce pe Hagen la ea.

Hagen şi Gunther sunt capturaţi şi duşi la,in cele din urma ,la ea. Aceasta il mai intreaba  o dată  pe Hagen locaţia comorii,insa bugundul  refuză sa-i spuna, explicându-i că a promis că nu va dezvălui niciodată secretul atâta timp cât stăpânul său e încă în viaţă. Înnebunită de furie, Kriemhild ordona uciderea lui Gunther, propriului ei frate şi îi arătă lui Hagen capul acestuia ca dovadă că stăpânul său e mort. Acesta nu se lasa intimidat si nu dezvăluie ascunzătoarea. Regina  îi taie capul cu sabia care i-a aparţinut lui Siegfried. În final un erou numit Hildebrand, revoltat de acţiunile lui Kriemhild o ucide .

Fiecare popor a daruit lumii icoana vietii sale in marile eposuri ale Evului Mediu , care cuprindeau traditii , idealuri si aspiratii caracteristice acelei vremi .”Cantecul lui Roland” fixa trasaturi de viata franceza,”Oastea lui Igor” vine dinspre rasarit,”Beowulf „a iesit din inceputurile poporului englez ,vechea”Edda”si numeroasele saga au pastrat traditiile popoarelor nordice ,scandinave .”Cantecul Nibelungilor”, alaturi de”Gudrun”, constituie contributia popoarelor germanice la cantecele de gesta , la epopeile eroice medievale .Iesite din acelasi mod de viata feudal,toate epopeile glorifica acelasi ideal cavaleresc ,insotit  de morala onoarei  ,consacrand personaje similare pretutindeni ,scoase din istorie sau din legenda.





Eroul medieval-Cantecul lui Roland

15 09 2012

Avem nevoie de eroi.Sunt ceea ce noi nu putem fi,nevoia noastra de mai bine ,partea rebela din noi.Epopeele medievale sunt cel mai bun exemplu de venerare a unor personaje iesite din comun.Ei au fost numiti cavaleri si cantati in operele trubadurilor.Un astfel de exemplu este „Cantecul lui Roland”.

Desfasurarea actiunii este simpla.

Carol cel Mare și armata sa luptă de șapte ani în Spania. Marsilion, regele sarazin al Sarragossei, poartă o discuție cu nobilii săi. La sugestia lui Blancandrin, Marsilion hotărăște să simuleze că se predă, pentru a asigura retragerea francilor de pe pământurile sale.

Marsilion trimite emisari pentru a negocia predarea sa lui Carol: Blancandrin, șeful delegației, promite, cu rea credință, că, în cazul în care Carol se întoarce la Aachen (Aix-la-Chapelle), Marsilion îl va urma la scurt timp și se va converti la creștinism.

Nobilii creștini discută despre cum ar trebui să răspundă ofertei lui Marsilion. Roland nu are încredere în acesta, însă GanelonNaimon și majoritatea celorlalți consideră că merită să fie considerat sincer. Carol este de acord, dar îi este greu să aleagă un ambasador care să-i ducă lui Marsilion acest mesaj.

El nu dorește să aleagă un cavaler de valoare.Roland recomandă atunci trimiterea lui Ganelon, tatăl său vitreg. Acesta consideră propunerea sa ca o insultă, îl amenință pe Roland, și, în timpul călătoriei cu Blancandrin la Zaragoza, plănuiește să se răzbune.În momentul când cei doi ajung la Curtea regelui Marsiliun, complotul de trădare împotriva lui Carol cel Mare şi de eliminare a lui Roland este deja pus la cale. Acceptând oferta lui Marsiliun, Carol cel Mare va fi convins să se retragă şi îl va lăsa pe Roland la comanda ariergărzii – vulnerabil, aşadar, la un atac musulman.

Primind cheile Zaragozei de la trădătorul Ganelon, Carol cel Mare traversează Pirineii spre Franţa, încrezător că Marsiliun îl va urma în pace. Comandant al trupelor rămase în urmă, Roland este surprins de o mare armată musulmană pe când intra cu oamenii lui în trecătoarea Roncesvalles. Mândrul cavaler ignoră sfatul camaradului său Oliver şi nu sună din cornul de fildeş pe care l-a primit de la Carol cel Mare ca să ceară ajutor la nevoie. „Ar fi o faptă de nebun!“, protestează el. „Curând“, îl asigură el pe Oliver, „îl va lovi pe inamic atât de crunt cu sabia Durendal, încât lama acesteia va fi plină de sânge musulman”.

În ciuda bravurii lui Roland şi a eforturilor sale eroice de a rezista forţei superioare a inamicului, francii cad unul câte unul. Roland sună prea târziu din corn, efortul acesta final făcând să-i plesnească venele de la tâmple. Auzind îndepărtata chemare, Carol cel Mare se întoarce în grabă, ajungând însă prea târziu şi găsindu-şi temerarul nepot mort alături de ceilalţi luptători ai ariergărzii.

Faptele istorice au fost cu totul altele.Carol cel Mare se retragea din Spania in august 777 d.Chr. prin stramtoarea Roncesvalles din Pirinei.Ariergarda sa este incercuita de localnicii basci,dornici de prada.In lupta care a urmat este ucis si un anume Hruoland.Ambuscada a fost descrisa pe larg in „Vita Caroli Magni” ,o lucrare despre viata lui Carol cel Mare scrisa in 814 d.Chr.

„Cantecul lui Roland”a fost cumva folosit ca o” propaganda „aparuta exact la momentul oportun,la sfarsitul sec.XI-lea d.Chr.,atunci cand Europa se angajase deja in prima cruciada impotriva „necredinciosilor musulmani.”Era nevoie de eroi de genul acesta,era nevoie de exemple de sacrificiu suprem.(„reclama” juca si atunci un rol important in viata oamenilor).

Concluzia este ca avem nevoie de eroi .Sunt ceea ce ne dorim sa fim.








Ancient Code

Deciphering History Together

Secretele Zeilor

de Claudiu-Gilian Chircu

Earth 4 All Web Magazine

Ancient Mysteries, Healing, Science & News