Chimenul-un condiment miracol

12 02 2013

Chimen (Carum carvi) este o plantă bianuală din familia Apiaceae, care crește în Europa și în vestul Asiei în soluri argiloase, uscate. Are, ca și chimionul, nevoie de foarte mult soare pentru a se dezvolta în condiții ideale și pentru a produce fructe aromate.

chimen

Ne-am obişnuit să căutăm alinarea acolo unde nu este. De multe ori  însă miracolele sunt lângă noi, la doar un pas distanţă. Unul dintre ele este chimenul, micuţa sămân­ţă cu puteri miraculoase care de peste 5.000 de ani încoace continuă să uimească şi să vindece chiar şi acolo unde toate încercările s-au dovedit a fi fără de folos.

Nigella Sativa, aşa cum este denumit ştiinţific chimenul, a fost cunoscut din cele mai îndepărtate timpuri. Interesant este faptul că nu numai înscrisurile laice pomenesc despre calităţile extraordinare ale seminţei negre, dar şi cele religioase. Din acest punc de vedere se poate spune că realizează o neaşteptată punte de legătură între credinţe, fiind pomenit atât în scrierile sfinte creştine cât şi în cele musulmane fiind considerat, din acest punct de vedere, un medicament sfânt.

Astfel, în Vechiul Testament, găsim spusele lui Isaia cu privire la grija şi modul în care trebuie cultivat şi recoltat chimenul, ca dovadă a interesului, încă din acel timp, de care se bucura planta cu seminţe negre. Isaia, Capitolul 28: „Plecaţi-vă urechea, şi ascultaţi glasul meu! Fiţi cu luare aminte, şi ascultaţi cuvântul meu! Cel ce ară pentru sămănătură, ară oare necontenit? Necontenit îşi brăzdează şi îşi grăpează el pământul? Oare după ce a netezit faţa pământului, nu aruncă el măzăriche şi samănă chimen? Nu… şi roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu băţul, şi chimenul cu nuiaua. Grîul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului şi caii, dar nu-l sfărâmi”.chimen

Dar nu numai Biblia pomeneşte despre chimen, îl regăsim şi în vorbele Profetului Muhammed, care spune: „Utilizaţi sămânţa de chimen negru în tratamentele voastre pentru că este un tratament împotriva tuturor bolilor cu excepţia otravei”. Iar Abu Huraiara, un înţelept al vremii, a relatat de asemenea că Profetul a spus: „Există remedii în seminţele de chimen negru pentru toate bolile, în afară de moarte”.

Bun la toate
Nu se ştie cu siguranţă dacă în urma scrierilor sfinte sau a constatărilor empirice cu privire la acţiunile benefice de adevărat panaceu chimenul negru a fost inclus obligatoriu ani de-a rândul în „reţetarul” folosit pentru prepararea hranei pentru legiunile romane. De asemenea, în antichitate, grecii au inclus în numeroase reţete vindecătoare şi uleiurile provenite din presarea chimenului negru, fiind convinşi de efectul benefic ce se putea obţine în cazul bolilor infecţioase, digestive dar şi a stărilor de epuizare la sportivi, astfel că se poate spune că a fost şi unul dintre primele forme de „dopaj” cunoscut în istorie.

chimenul un condiment miracol

Dioscoredes, de exemplu, un terapeut grec al secolului I, prescria tratament cu sămânţa binecuvantată pentru dureri de cap, sinuzită, viermi intestinali sau ca diuretic. În Orient, de secole, chimenul negru se foloseşte pentru vindecarea asmului, a bronşitelor, a reumatismului, dar şi în cazul de­fi­cien­ţelor de alăptare nu trebuie neglijat deloc, rezultatele fiind, o recunosc şi medicii de astăzi, cu totul notabile. Ciudat este şi faptul că părerile despre chimen nu au fost întotdeauna favorabile, existând chiar epoci în care şi-a atras antipatia. Astfel, renumitul botanist grec Theophrastus spunea că trebuie blestemat în timp ce este semănat pentru ca recolta să fie bogată, iar în aceeaşi perioadă exista şi părerea că ar putea fi nu numai un panaceu, ci şi un simbol al lăcomiei. În timpurile noastre, chimenul negru este folosit pe o scară tot mai largă atât ca aliment, cât şi ca medicament sau chiar talisman.

În Germania, de pildă, nu numai că se face o excelentă băutură alcoolică din el, este vorba despre Kummel, dar seminţe de chimen se strecoară mirelui şi miresei sale în buzunare pentru a avea parte de o căsnicie lungă, roditoare şi fericită. Rămânând la acest capitol trebuie să amintim că în vechiul Imperiu Britanic, soţii şi soţiile considerate a avea înclinaţii spre adulter erau trataţi fără să ştie cu sirop de chimen disimulat în mâncare şi băuturi, efectul fiind considerat ca fiind excelent în ceea ce priveşte diminuarea „dorului de ducă” şi a stărilor de surescitare continuă terminate adesea cu părăsirea căminului conjugal. Revenind la aspecte medicale, trebuie spus că francezii îl folosesc şi astăzi în reţetele secrete ale brânzei fermentate ca pe un ajutor neprecupeţit la digestie. Folosirea chimenului negru pentru a calma colicile la sugari (prin presărarea în apa de baie sau prin adăugarea în ceaiuri), precum şi utilizarea infuziilor pentru calmarea bolilor de respiraţie sunt practici folosite nu numai în toată Europa , dar şi în ţara noastră.chimenul

De toate pentru toţi.
Cercetările de laborator au arătat faptul că există în micuţele seminţe ale chimenului negru mai multe elemente decât ne-am fi putut imagina vreodată. Atfel, analizele au mai descoperit existenţa carotenului care este transformat, în ficat, în vitamina A, atât de folositoare în cazul prevenirii oricăror forme de cancer. S-au mai evidenţiat elemente ca de exemplu stimulenţi sexuali, enzime digestive, diuretice şi chiar sedative. Ultimele cercetări au arătat că folosirea preparatelor pe bază de chimen negru poate fi nu numai un mijloc de vindecare a diferitelor boli, dar şi unul de prevenire prin creşterea aproape miraculoasă (şi soldaţii legiunilor romane au simţit din plin acest efect) a imunităţii.

În prezent, numai cine nu vrea nu se informează cu privire la calităţile deosebite, chiar miraculoase am putea spune. Internetul este plin de nenumărate siteuri şi mii de articole apărute în cele mai prestigioase publicaţii medicale din întreaga lume. În toate limbile pământului se vorbeşte despre efectele chimenului negru (numit „al-sânoudj” în Algeria, „habat al-baraka” în Egipt, „al-kamoun” în Libia, ăal-shounîz” în Iran, „devil-in-the-bush”, „fennel flower” sau „love-in-a-mist” în engleză, „graine de nigelle” sau „cimen noir” în franceză), cu privire la proprietăţile seminţei însăşi, a capsulelor cu pudră de chimen, a ceaiului de chimen negru sau a uleiului obţinut prin presarea seminţelor.

Medicamentele pe bază de chimen negru sunt folosite pentru:
1. Migrenă
2. Căderea părului
3. Insomnie
4. Dureri la nivelul urechii
5. Mătreaţă şi exfolieri ale pielii
6. Impetigo – infecţie 
bacteriană a pielii
7. Laringite
8. Disfuncţii endocrine
9. Acnee şi tot felul de boli ale pielii
 10. Lepră
11. În cosmetică, pentru obţinerea 
unui ten frumos
12. Pentru o recuperare rapidă în cazul fracturilor
13. Reumatism
14. Diabet
15. Hipertensiune
16. Nivel necorespunzător al colesterolului
17. Hepatită
18. Afecţiuni respiratorii
19.  Colici şi diaree
20.  Balonări şi digestive

chimenul un condiment miraculosMiracolul, departe de a fi epuizat
Yashar Helmy  se trage dintr-o veche familie egipteană a cărei principală preocupare, de-a lungul mai multor generaţii, a fost aceea farmaceutică. Iar chimenul, studierea capacităţilor sale vin­de­cătoare precum şi producerea acestor remedii naturale au constituit principale domenii de acţiune, inclusiv datorită faptului că numele acestei plante a fost pomenit în scrierile sfinte. „Egiptenii au cunoscut valoarea vindecătoare a chimenului, numit «habbatu al-baraka», adică «sămânţa binecuvăntată» încă în urmă cu mii şi mii de ani. Trebuie să menţionez faptul că a fost găsit chimen în piramide, chiar în mormântul lui Tutankamon, alături de obiecte de valoare pe care faraonul a dorit să le ia cu el după moarte”, spune Yashar Helmy.(vezi si http://www.mixdecultura.ro/2012/11/mitologia-egipteana/)

De altfel, cercetările mondiale asupra puterilor medicale ale Nigella Sativa au condus la obţinerea de către un grup de cercetători în 1983 a premiului Nobel pentru Medicină pentru un produs în care fracţia provenită din chimen ocupă un rol important. „Sunt convins, mai spune Yashar Helmy, că această plantă sfântă nu va conteni să ne uimească cu puterile sale, puteri care sunt departe de a fi fost dezvăluite în totalitate. Cred că cercetările viitoare, din ce în ce mai sofisticate şi desfăşurate cu mijloace noi şi tehnologie modernă, ne vor face să verificăm ştiinţific ceea ce vechii egipteni, şi nu numai, au intuit şi folosit cu succes în urmă mii de ani.”

sursa :Jurnalul .ro





Ghimbirul,un medicament natural

13 10 2012

Ghimbirul (Zingiber officinale), denumit în trecut și ghimber, este numele dat unei plante erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice. Este o specie perenă care are nevoie de o temperatură ridicată și constantă precum și de o umiditate permanentă pentru a se dezvolta corespunzător. Rizomul de ghimbir are o forma neregulată, contorsionată si e noduros, atingând până la 5-6 centimetri în lungime.

Utilizari Culinare

Ghimbirul este un condiment puternic. Aroma sa este înțepătoare și iute, dar foarte proaspătă cu note citrice. Cea bună varietate de ghimbir este cea asiatică – are coaja de culoare mai deschisă.

Ghimbirul proaspăt – se folosește în toate tipurile de mâncăruri (cu precădere în Asia), de la supe, sosuri, mâncăruri cu carne și până la deserturi (rețeta indiană de halva cu morcovi și ghimbir este doar un exemplu de desert).In functie de cum e gatit, ghimbirul isi poate pierde in mare masura aroma si poate devini mai iute, dar, daca este prajit pierde din iutime, isi schimba gustul si merge foarte bine alaturi de usturoi si ceapa.
Astfel, ghimbirul este folosit la cele mai felurite feluri de mancare, supe, sosuri, preparate din carne si legume, dar si la deserturi si bauturi. Thailandezii il adauga dat prin razatoare la prepararea pastei de curry, indonezienii freaca deseori carnea inainte de a o pregati cu o pasta de ghimbir si ardei iute, indienii folosesc ghimbirul prajit in sosuri, iar chinezii il folosesc atat fiert, cat si prajit.

Ghimbirul uscat (pudră sau fulgi) – se folosește ca atare (ca înlocuitor al ghimbirului proaspăt), dar mai ales în mâncărurile pe bază de curry

Ghimbirul murat – felii subțiri de ghimbir murate în oțet. În Japonia, ghimbirul murat are culoare roz, se numește gari și se servește alături de sushi și sashimi…

Ghimbirul ca medicament

Calitatile terapeutice ale rizomului de ghimbir erau cunoscute deja din Antichitate, practicienii medicinii ayurvedice folosind de demult ghimbirul pentru a stimula focul Agni din trup in vederea arderii toxinelor Arna. Cercetatorii occidentali nu au inceput sa studieze cu atentie efectele acestei plante de exceptie decat de la inceputul anilor ‘80. 
Nenumarate leacuri traditionale folosesc ghimbirul pentru combaterea febrei, durerii si a starilor de greata. Astazi, sunt deja dovedite nenumarate efecte terapeutice, iar ghimbirul a patruns cu succes si in cosmetica. Responsabil pentru acest succes este in primul rand continutul de gingerol, shogaol si zingerol al rizomilor de ghimbir, care stimuleaza circulatia sangelui, activeaza metabolismul, te ajuta sa arzi grasimile, regenereaza pielea si prezinta o actiune puternic antioxidanta. In acelasi timp, ghimbirul este revigorant, combate starile de oboseala, este vasodilatator, activeaza circulatia sanguina periferica, eliminand simptomele de maini si picioare reci, previne riscul formarii de cheaguri de sange, previne afectiunile cardiovasculare, are proprietati antitumorale, are un efect linistitor. Este folosit impotriva durerilor de stomac, pentru usurarea digestiei, in cazul senzatiilor de voma, al raului de avion sau de mare, al balonarilor abdominale si al durerilor de ficat, dar si pentru reducerea nivelului de colesterol si pentru tratatarea bolilor de inima. In cazul artritei reumatoide se obtine o reducere sensibila a durerilor. Ceaiul de ghimbir, dar si praful de ghimbir adaugat la o cana de lapte cald, este un remediu ideal in cazul racelilor, pentru calmarea inflamatiilor gatului, a congestiei respiratorii, a sinuzitei si a raguselii, pentru scaderea febrei si eliminarea mucozitatilor, iar impotriva astmului cele mai bune efecte se obtin cu tinctura de ghimbir.

Intr-un cuvant o planta miraculoasa,foarte putin utilizata inca.

sursa:www.cevabun.ro





Quinoa-o planta putin cunoscuta

3 09 2012

In Londra exista un cartier numit Hounslow.Este populat aproape in intregime de indieni ,polonezi,negri,etc..Nu despre el vreau sa vorbesc.Un magazin ,patronat de un indian ,evident,comercializeaza tot felul de plante,despre care acum aud prima oara.Una dintre acestea este quinoa.Am constatat ca este foarte hranitoare ,fiind bogata in proteine vegetale.Iata cateva date despre ea:

QUNOA este numele unei cereale arhaice, originare din America de Sud, unde creşte la mari altitudini (şi la 4000 de m!). Boabele mici, relativ rotunde, de culoare alb-cenuşiu-gălbui, sunt foarte de hrănitoare şi foarte sănătoase, bogate în proteine şi, evident, lipsite de colesterol.

Numită de către incaşi chisaya mama (mama tuturor cerealelor), quinoa a fost adusă pe continentul european de către coloniştii spanioli, care o numeau hrană pentru indieni. Europenii nu au apreciat în mod deosebit această cereală şi i-au forţat pe băştinaşi să cultive o altă plantă indigenă, dar apreciată și pe bâtrânul continent: porumbul.

Popularitatea quinoa este de dată recentă şi se datorează studiilor efectuate pe boabele de quinoa care au scos în evidenţă calităţile ei: foarte hrănitoare, benefică pentru sănătatea umană – în special pentru rinichi şi problemele sistemului circulator cauzate de colesterolul crescut, etc.

QUINOA se prepară prin fierbere şi, mai rar, prin prăjire








Ancient Code

Deciphering History Together

Secretele Zeilor

de Claudiu-Gilian Chircu

Earth 4 All Web Magazine

Ancient Mysteries, Healing, Science & News