Cate ceva despre doctrina lui Confucius

13 01 2016

Marele gânditor antic chinez şi filozof Confucius (551-479 î.Hr.) a fost profund venerat de către contemporanii săi pentru inteligenţă şi înţelepciune. Învăţăturile lui au influenţat China şi Asia de Est, punând bazele sistemului filozofic cunoscut sub numele de Confucianism.

După multe secole, bazele Confucianismului nu şi-au pierdut din relevanţa. Mai jos sunt prezentate câteva povestiri despre Confucius şi discipolii săi, care au fost înregistrate în „Analectele lui Confucius”.

Caracterul virtuos al unui om înţelept Comori arheologice scoase la lumina in cursul anului 2015 (2)

Confucius a spus odată: „După cum orhideele cresc în pădure şi îşi împrăştie mirosul chiar şi atunci când nu-i nimeni să le aprecieze, aşa şi un om nobil nu va permite ca sărăcia să-i distrugă dorinţa de a cultiva Tao şi să devină virtuos”. Un om înţelept ştie adevărul despre viaţă. Indiferent de circumstanţe, el aderă la principiile etice şi încearcă să urmeze învăţăturile sfinţilor. Oriunde merge, promovează mereu bunătatea şi îi influenţează pe cei din jur, astfel că şi ei încep să respecte şi să aprecieze moralitate şi dreptatea.

Înţelepciunea omului se manifestă prin acţiunile sale. Odată Yan Hui l-a întrebat pe maestrul său, Confucius: „Există ceva comun dintre ceea ce spun înţelepţii şi ce spun mediocrii?”. Confucius a răspuns: „Un om înţelept vorbeşte prin acţiunile sale. Cuvintele lui se potrivesc faptelor sale. În tot ce spune şi face, el este ghidat de principiile stabilite de sfinţi. O persoană mediocră doar se laudă cu elocvenţa sa. El este rapid numai în prezentarea de cerinţe faţă de alte persoane şi de critici la adresa celorlalţi.

O persoană înţeleaptă se comportă cu alţii din toată inima. Când vede că prietenii lui încalcă normele de moralitate, îi avertizează despre posibilele consecinţe şi îi convinge să acţioneze în funcţie de conştiinţă. Cuvintele lui vin din inimă, pentru că îi pasă cu adevărat de bunăstarea altora. Ca rezultat, prietenia devine mai puternică după aceea. Persoanele mediocre optează pentru alianţe, pentru a face lucruri rele. Cu toate acestea, ele nu pot să nu se certe şi aşteaptă momentul pentru a „înfige un cuţit în spatele celuilalt”.

Confucius, de asemenea, a spus: „Un om înţelept se gândeşte la demnitate, cel mediocru se gândeşte la confort. Un om înţelept se gândeşte la pedeapsa pentru încălcarea legii, mediocrul despre beneficiile pe care le poate obţine. Cele de mai sus descriu diferenţa în gândirea dintre acestor două tipuri de oameni. Un om înţelept nu urmează mulţimea, nemaivorbind de cârdăşia cu alţii, el este nobil şi corect. Mediocrul este preocupat doar de sine însuşi. Un om înţelept este abţinut şi nepretenţios. Persoană mediocră pune mai presus de tot câştigul personal şi sufletul lui este umplut cu gânduri despre beneficii minore şi confort.

În “Recomandări discipolilor“, scrisă în epoca dinastiei Qing, el a spus:” Dacă indici cu bunătate interlocutorului greşeala sa, ambele părţi vor manifesta virtute. Vei închide ochii la greşelile altora – ambele părţi pierd primum movens”. Acesta este un alt exemplu despre cum oamenii obişnuiţi acţionează diferit de cei înţelepţi.

Cuvintele şi faptele omului se bazează pe gândurile sale. Un om înţelept are gânduri de bunătate şi inteligenţă. Prin urmare, cuvintele şi acţiunile sale sunt pline de iubire, bunătate şi generozitate. Atunci când undeva apare un om înţelept, gândurile lui pure, bune au un impact asupra din jur, trezind conştiinţa oamenilor şi sădind seminţe de onestitate şi bunătate.

Utilizarea înţelepciunii pentru a evita rivalitatea

Confucius a adus discipolii săi în Kuan, împărăţia Sung. Localnicii l-au primit pe Confucius drept Yang Hu, care organiza invazii frecvente în această regiune. Ei l-au notificat imediat pe Tszyantszy, guvernatorul Kuan. Tszyantszy a adunat în grabă ostaşi şi a pornit la luptă pentru a-l ataca pe Confucius şi discipolii săi.

Tszylu, unul dintre discipolii lui Confucius, era foarte curajos. Văzând că oamenii din Kuan îi înconjoară, el a smuls arma şi s-a pregătit de luptă. Confucius l-a oprit şi a zis: „Cum pot oameni care cultivă şi practică bunătatea şi dreptatea, să nu fie capabili să oprească această cruzime? E vina mea – Nu v-am învăţat poezie, eticheta şi muzică. Vino, Tszylu. Vei cânta cântece şi eu mă voi alătura ţie”. Tszylu a lăsat arma şi a luat instrumentul muzical. El a început să cânte. Confucius i s-a alăturat. După trei melodii oamenii şi-au dat seama că Confucius era un sfânt, spre deosebire de Yang Hu. au lăsat armele şi au plecat.

Chiar înconjurat de duşmani, Confucius rămânea calm. Se uita mai întâi în sine, pentru a vedea dacă nu făcea ceva greşit. Acţiunile sale reflectă diferenţa dintre el şi Hu Yang. Oamenii din Kuan au înţeles până la urmă că înţeleptul Confucius era amabil, binevoitor, în ciuda faptului că fizic semăna cu Yang Hu.

Concentrarea pe aspectele esenţiale

Într-o zi guvernatorul Ai Lu l-a întrebat pe Confucius: „Ce tunsoare avea împăratul Shun în antichitate?” Confucius nu a răspuns. Ai Lu a spus din nou: „Vreau să învăţ de la tine. De ce nu răspunzi ?” Confucius a plecat capul şi a spus:” Pentru că întrebarea adresată nu este esenţială. De aceea mă gândeam cum să răspund”. Guvernatorul a fost curios, aşa că a întrebat: „Ce este o întrebare esenţială?” Confucius a spus: „În timpul domniei sale, împăratul Shun şi-a iubit poporul său ca pe proprii săi copii. El sprijinea oamenii virtuoşi şi oferea funcţii celor capabili. Demnitatea sa era cunoscută în afară imperiului său. Cu toate acestea, el a rămas modest şi simplu. Bunătatea lui îi influenţa pe toţi. Iată de ce învăţăturile sale s-au răspândit atât de larg. Chiar legendara pasăre Phoenix şi miticul Kirin apăreau pe pământurile conduse de el, ca indiciu a măreţei sale demnităţi. Toate acestea s-au întâmplat deoarece împăratul Shun a fost virtuos şi corect. Aţi întrebat de tunsoarea împăratului Shun şi nu despre cele mai importante lucruri, de aceea nu am răspuns imediat”.

Despre meritele anturajului

Confucius a spus odată lui Zeng Tsanyu: “Tszysya progresează rapid, pentru că îi place să petreacă timpul cu persoanele mai virtuoase decât el însuşi. A sta lângă oameni buni este ca şi cum a trăi într-o casă unde orhideele sunt înfloritoare. Toată lumea se asociază mediului unde se află. Deci, omul înţelept trebuie să fie atent atunci când alege pe cei cu care să fie aproape”. De asemenea, în „Recomandări discipolilor” a declarat:” Este foarte util să fii aproape de oameni buni la suflet. În fiecare zi, înţelepciunea creşte şi erorile se diminuează. Este rău să te lipseşti pentru o lungă perioadă de timp de la comunicarea cu oamenii buni. Oamenii haini care distrug tot, coboară pe oricine la nivelul lor”.

O persoană înţeleaptă dă exemple bune de urmat. Cei din mediul lui vor învăţa să caute propriile neajunsuri şi să mărească constant cerinţele faţă de persoana proprie. Regula de aur „uită-te mai des la propriile neajunsuri, în loc să dai vina pe alţii”, cere că o persoană să fie sinceră în cuvintele şi faptele sale. Să ceară strict de la sine însăşi, rămânând tolerantă faţă de alţii. Confucius a spus: „Un om de mare înţelepciune, studiază Tao şi îi iubeşte pe alţii”. El a subliniat că omul înţelept care studiază Calea [Tao, n.n.] trebuie să aibă grijă de ceilalţi, aplicând principiile Caii în dialogul zilnic cu oamenii.

Bunătatea este ca apa – îi ajută pe toţi, neîmpotrivindu-se la nimic. Caracterul virtuos al unui om de mare înţelepciune aduce armonie şi pace. Aceasta este o reamintire a faptului că trebuie să fim stricţi cu noi înşine şi să nu acţionam contrar conştiinţei. În lumea materialistă de astăzi există prea mulţi oameni conduşi de lăcomie şi care aspiră la faimă şi avere. Şi cu atât mai mult în aceste zile, este important să menţinem o etică interioară şi să tindem spre bunătate.

http://epochtimes-romania.com/news/amintiri-despre-invataturile-lui-confucius

Anunțuri




Herto Valus sau Cartea Secreta a Vietii

16 02 2015
Herto Valus – Cartea secreta a Vietii – Legile lui Zamolxis
                                                                                 Convex_Mirror_by_Perth_Fallen_Angel

 “HERTO VALUS – Cartea Secreta” este o scriere misterioasa, aparuta prin anul 2000 i.Hr. si, dupa toate probabilitatile, este izvorul spiritualitatii inaintasilor nostri. Numita si “Evanghelia geto-dacilor” de mai multi autori, HERTO VALUS socheaza prin invataturile sale precrestine, foarte asemanatoare cu mesajul transmis omenirii de catre Iisus Hristos. Si totusi exista cateva deosebiri esentiale, fata de Noul Testament crestin. 

 DECALOGUL LUI ZAMOLXE SI NOILE LEGI BELAGINE

Cele 10 porunci ale Dumnezeului Ler

1. Eu sunt Dumnezeul, Domnul Zeu al tău, tu omule să nu-ti faci domnezei după mintea ta.

2. Zeii sunt puterile care există în lume, orice întruchipare a lor nu poate tine loc acestor puteri. Iar dacă îti faci chip pictat sau cioplit, sau ceea ce crezi tu că este asemănare cu zeii-putere, tine minte că tu nu te închini la pictura sau chipul cioplit sau orice asemănare pe care o dai acelor puteri în mintea ta, ci în acea întruchipare venerezi puterile Mele arătate oamenilor.

3. Să urmezi lumina Domnului Zeu şi să nu iei în deşert numele Lui.

4. La fiecare şapte zile să te odihneşti după ce ai muncit în celelalte zile. Şi cel putin o dată la şapte zile să aprinzi şi să priveşti focul sacru care este legătura ta cu Domnul Dumnezeu.

5. Pe tatăl şi pe mama ta să îi cinsteşti dacă ei urmează lumina Lui Dumnezeu, iar dacă ei se află cu mintea în întuneric să fugi de ei. Aşa îti va fi bine şi multi ani vei trăi sănătos.

6. Să nu ucizi pe nedrept.

7. Să nu cazi în patimi, să-ti înfrânezi pornirile care te ostoiesc de vlagă.

8. Să nu pofteşti la bunul altuia sau să iei bunul altuia dacă nu ti se cuvine.

9. Să urmezi dreptatea, să nu mărturiseşti strâmb împotriva nimănui.

10. Să te înfrânezi, să nu agoniseşti lucruri care nu-ti folosesc şi să dai lucrurile care-ti prisosesc.

Decalogul Lui Zamolxe şi Noile Legi Belagine

Decalogul Lui Zamolxe

1. Opune-te răului, respectă adevărul, caută dreptatea şi umple-te de lumină în suflet. Urmând acestea, puterea întunericului scade.

2. Trăieşte în armonie cu oamenii, dar dacă ei nu sunt paşnici, trebuie confruntati pentru că mintile le sunt stăpânite de întuneric.

3. Omul care greşeşte să-şi repare complet faptele rele, dacă mai este posibil, iar dacă nu, să-şi primească pedeapsa pentru greşeli.

4. Respectă pe oricine, dar dacă cineva nu merită onoarea pe care i-o dai, atunci ignoră acea persoană.

5. În tot ce faci, urmează lumina Lui Dumnezeu.

6. Cei care dobândesc Spiritul Întelepciunii, merg în împărătia Lui Dumnezeu şi sunt nemuritori.

7. Lui Dumnezeu sau zeilor nu le face niciodată sacrificii bazate pe omorârea fiintelor şi pe distrugerea de flori şi fructe; divinitătile nu au nevoie de ofertele materiale ale oamenilor. Sacrificiul tău trebuie înteles ca renuntarea la dezordine în gânduri, vorbe şi fapte.

8. Învată de la orice popor ceea ce are mai bun, astfel lumina neamului tău va străluci mai puternic.

9. Trăieşte simplu, frumos şi drept.

10. Să priveşti flacăra focului sacru, legătura ta cu Dumnezeu.

Noile Legi Belagine sau Legile Lui Zamolxe

1. Dumnezeu este CEL CE ESTE în nemărginire şi veşnicie. Noi, oamenii, I-am dat multe nume CELUI CE ESTE, după mintea noastră. Dar EL cu adevărat nu are nume.

2. Domnul Dumnezeu îşi are fiintarea în Focul Viu. Şi cu Focul Viu Domnul zămisleşte sau pierde lumi. Dumnezeu, creatorul a tot ce există, se află în cerul de purpură şi este Focul Viu care a existat dintotdeauna în lumină sacră.

3. Omul a fost creat de Dumnezeu pornind de la o scânteie a spiritului Lui. Şi scânteia a intrat în materie, s-a îmbrăcat cu materie şi treptat a evoluat în fiinte care seamănă din ce în ce mai mult cu Dumnezeu. Fiintele sunt în devenire în Dumnezeu, cresc în conştiinta de sine până când o ating pe cea a Lui Dumnezeu în care se mistuie.

4. Domnul trăieşte în multe lumi şi atâta timp cât ESTE, EL creează necontenit. Domnul se revelă prin creatia Sa şi prin sinele fiintelor. Fiintele cu putere mai mare a mintii Îl cunosc mai bine pe Dumnezeu. Existenta pe care o creează mintea omului nu are limitări întocmai ca şi cea creată de mintea Lui Dumnezeu.

5. Tot ceea ce există este creatia Lui Dumnezeu. Dumnezeu este unul şi omul să nu-şi facă dumnezei după mintea sa.

6. Pentru noi, oamenii, Dumnezeu este şi Tată şi Mamă pentru că Îl privim ca pe CEL care ne-a creat corpurile şi mintile şi sufletele.

7. Creatorii cei mai mari sunt acele fiinte cu minti cereşti, căci trezirea lor este cea care le dă puterea de a crea alături de Domnul Dumnezeu, Foc Viu din cerul de purpură.

8. Mintea omului nu are limitări de gândire, astfel că realitatea pe care mintea sa o creează nu are limitări. Gradul de discernământ al omului cerne participarea sa în universul nelimitat. Dar în viata proprie omul să-şi stabilească limitările potrivite unui timp anume, datorită urmelor trecutului lăsate în viata sa.

9. Dumnezeu se revelă şi prin Sinele omului. Regulile de a trăi ale omului sunt date de întelepciunea cunoaşterii sale. Toate fiintele îşi fac regulile de a trăi pe cât pot ele să înteleagă din lumina Lui Dumnezeu.

10. Lumina urmează lumina, întunericul urmează întunericul. Să urmezi lumina Domnului Zeu şi să nu iei în deşert numele Lui.

11. Ca fiinte umane, suntem legati cu întreaga lume prin corp, minte şi suflet. Ne creăm o retea de interdependente mai mult sau mai putin controlate. Energiile corpului, ale mintii şi ale sufletului se pot transforma una în alta.

12. Prin puterea mintii, totul devine posibil. Însă credinta este cea care dă putere mintii omului.

13. Să simti nemărginirea din tine precum este prea-plinul Lui Dumnezeu.

14. Lumea este ceea ce crezi tu că este; gândurile tale sunt cele care ti-au făcut viata aşa cum este.

15. Oamenii care se află în jurul tău sunt rezultatul credintei tale în vietile lor alături de a ta.

16. Lumea existentă este rezultatul intersectiei lumilor zămislite de mintile cu puteri creatoare.

17. Gândurile tale atrag realitatea pe care o trăieşti; dacă ele sunt pozitive, atunci vor crea o realitate pozitivă, iar dacă sunt negative, aşa îti va fi şi lumea în care vietuieşti. Omul îşi schimbă viata prin a-şi schimba modul în care gândeşte.

18. Visele îi par omului realitate şi realitatea îi pare vis. Toate câte sunt, sunt şi vis, şi realitate. Realitatea pentru tine este ceea ce tu trăieşti, omul să fie atent la ce i se potriveşte pentru viata pe care şi-o construieşte din gânduri statornice.

19. Puterea care uneşte este mai mare decât cea care desparte. Cel întelept caută armonia în oameni. Puterea fiintelor vine dinăuntrul lor.

20. Gândul întelept, ieşit din lumina sufletului, trebuie urmat de vorbă şi faptă pentru ca el să se împlinească.

21. Urmati lumina sufletului din voi, iar dacă o dati şi altor oameni, ea nu se împutinează, ci străluceşte şi mai tare.

22. Mintea cea ascunsă (sinele de jos), mintea cea cu care eşti treaz (sinele de mijloc) şi mintea sufletului (sinele de sus), sunt tărâmurile în care omul trăieşte.

23. În ACUM se află toată puterea vietii. Puterea lui ACUM depinde de puterea conştiintei prezentului. Fiintele există cu adevărat doar într-un prezent continuu, care se schimbă clipă de clipă. Schimbând gândul ACUM se schimbă şi realitatea prezentului şi pasul următor către viitor.

24. Puterea omului vine întotdeauna dinăuntrul său şi tot ceea ce creează omul este rezultatul folosirii puterii sale lăuntrice.

25. Prin manifestarea atentiei (năzuintei) către trecut, trăim în trecut, pe când folosind-o spre viitor, trăim în viitor; dar când atentia are directia către prezent, numai atunci trăim cu adevărat realitatea.

26. Oamenii se deosebesc esential, prin puterea mintii fiecăruia dintre ei.

27. Frica paralizează puterea omului.

28.Vinovătia slăbeşte energia omului şi-i năruie viata.

29. Să nu cazi în patimi, să-ti înfrânezi pornirile cele care te ostoiesc de vlagă.

30. Dumnezeu creează cu întelepciune, din iubire. Iubirea, pasărea cu aripi de foc, este taina vietii.

31. A iubi, înseamnă a fi în Dumnezeu şi a fi fericit, căci iubirea este măsura fericirii şi intensitatea de a trăi.

32. Crescând în iubire, omul creşte în Dumnezeu.

33. A fi îndrăgostit, înseamnă a fi în Dumnezeu.

34. Începutul întelepciunii este iubirea de Dumnezeu, iar ruina întelepciunii este frica de Dumnezeu.

35. Iertarea îl vindecă în primul rând pe cel care iartă.

36. Urmele trecutului se manifestă în prezent datorită amestecului lor cu realitatea prezentului.

37. Puterea prezentului poate prevala asupra predestinării trecutului. Omul cu conştiinta prezentului slăbeşte sau şterge influenta trecutului, manifestată prin obiceiuri şi tipare create de minte şi mentinute în memorie.

38. Omul a fost creat pentru a cunoaşte lumina divină şi prin ea, el să se ridice la cerul de purpură al Lui Dumnezeu.

39. Schimbând gândul acum, se schimbă şi realitatea prezentului; omul unde gândeşte, acolo se pomeneşte.

40. Slăbind trăirea în prezent, se slăbeşte esenta fiintei, de aceea pentru a întări fiinta, este bine să trăim în prezent.

41. Să învătăm să deosebim adevărul de iluzie. Când omul nu mai face diferenta între propriul suflet şi ego-ul fals, atunci el îşi făureşte iluzii şi vise nedefinite, legate de cele văzute şi auzite.

42. Energia curge într-acolo unde o directionează atentia (năzuinta) care arată calea intentiei.

43. Lumea omului se creează din energia directionată. Puterea omului se manifestă într-acolo unde se îndreaptă năzuinta mintii.

44. La Focul Sacru se creează o realitate care trezeşte puterea mentalului colectiv al celor care privesc focul.

45. Înainte de a actiona, omul să se adune în sine, să-şi drămuiască puterea şi abia atunci să-şi îndrepte năzuinta către ceea ce vrea să realizeze. Şi astfel va fi ajutat de energiile corpului, ale mintii şi ale sufletului, puteri care se pot transforma una în alta.

46. Împlinirea este măsura adevărului, căci pomul după roade se cunoaşte şi omul după fapte.

47. Lumea este ceea ce cred mintile fiintelor că este. Gândurile fiintelor atrag realitatea pe care ele o trăiesc. Fiintele îşi pot schimba viata dacă îşi schimbă gândurile care sunt urmate de fapte.

48. Dacă opiniile şi credintele tale nu dau rezultate bune şi-i fac pe oamenii buni să sufere, renuntă la ele, căci ele sunt manifestări ale lipsei luminii din sufletul tău.

49. Faptele sunt măsura adevărului gândurilor tale.

50. Dumnezeu dă dreptul la viată.

51. Aşa ne spune Domnul Dumnezeu: Zeii sunt puterile care există în lume, orice întruchipare a lor nu poate tine loc acestor puteri. Dar dacă îti faci chip pictat sau cioplit, sau ceea ce crezi tu că este asemănare cu zeii-putere, tine minte că tu nu te închini la pictura sau chipul cioplit, sau la orice asemănare pe care o dai acelor puteri în mintea ta, ci venerezi puterile Mele arătate oamenilor.

52. Dumnezeu este Cel care vede prin lumina ochilor sufletului tău, căci Dumnezeu este în timp şi în afară de timp, El este în existentă şi în afara existentei.

53. Creând în iubire, omul creşte în Dumnezeu. Iubirea este măsura fericirii fiintelor.

54. Noi, oamenii, suntem alcătuiti în felul nostru din frumusete şi nesfârşire, iar natura întreagă este marea operă a Lui Dumnezeu.

55. Întunericul este lipsa luminii. Lumina urmează lumina, întunericul urmează întunericul. Lumina este ordine, întunericul este dezordine.

56. Tu, omule, eşti templul viu al Lui Dumnezeu. Iar când îti faci temple cu mâinile tale, ele sunt doar trepte ca tu să păşeşti către Dumnezeu şi să aduci iubirea ta ofrandă Lui Dumnezeu, cu mânile întinse spre focul sacru.

57. Omul există cu adevărat doar într-un prezent continuu, care se schimbă clipă de clipă. Prin conştiinta trăirii în prezent, se pot şterge tiparele curgerii vietii dintr-un trecut care predispune.

58. Experienta eternitătii depinde de intensitatea trăirii mentale, în clipa de acum se poate afla toată eternitatea lumii şi atunci timpul dispare.

59. Să nu pofteşti la bunul altuia sau să-ti însuşeşti orice bun dacă nu ti se cuvine.

60. Să vă creşteti copiii în legea strămoşească, că numai aşa neamul vostru va dăinui.

61. Iubirea zideşte şi întelepciunea înaltă.

62. Gândurile plăcerilor trăite orientează omul către făgaşul acelor trăiri.

63. Popoarele care-şi sacralizează istoria vor dăinui mult timp.

64. Pacea lumii este punerea împreună a păcii din mintile oamenilor.

65. Şi iertati, că aşa şi Tatăl Cel din ceruri vă va ierta vouă greşelile.

66. Averea cea mai de pret, omul o tine în inimă în legătura lui cu Dumnezeu, şi astfel nu i-o poate lua nimeni.

67. Robia mintii se naşte din necunoaştere. Năzuieşte la a şti şi cunoaşterea te va face liber.

68. Singurul lucru care-l poate salva cu adevărat pe om este iubirea. În iubire se află izvorul năzuintelor celor bune.

69. Să urmezi dreptatea şi să nu mărturiseşti strâmb împotriva nimănui.

70. Fii cumpătat în cele ce faci şi temeinic în lucrarea mâinilor tale.

71. Drumul suferintei nu este drumul iubirii. Pe treptele suferintei nu urci, ci cobori, căci treptele acestea nu formează scări înspre cer, ci spre adâncurile întunericului.

72. Să te înfrânezi să agoniseşti lucruri care nu-ti folosesc şi să dai lucrurile care îti prisosesc.

73. Atât lumina cât şi întunericul sunt eterne şi nemărginite în fiintarea lor. Doar lumina există cu adevărat, căci întunericul este lipsa luminii.

74. Ridicându-te mai presus de lumină şi de întuneric, aşa vei întelege, de pe acele înăltimi, de unde a luat fiintă chiar Domnul Dumnezeu.

75. Când omul are cunoaşterea de sine, atunci va putea să vadă lumina sufletului şi aşa se va mântui.

76. Împărătia Domnului este înlăuntrul vostru şi ea vi se face cunoscută atunci când omul se cunoaşte pe sine însuşi.

77. Dacă Dumnezeu ar fi avut ceva de ascuns fată de om, nu i-ar fi dat gândul de a cunoaşte.

78. Cunoaşterea, ca şi lumina, este de natură divină.

79. Tainele Domnului vor fi aflate doar de acei oameni care sunt vrednici de ele.

80. Temelia pe care s-a construit veşnicia, este iubirea. Din această esentă divină este creat şi omul.

81. Omul se împlineşte prin dragostea sa de Dumnezeu.

82. Ia seama că oricând vei fi la strâmtoare, să chemi numele tainic al Domnului care este ZAM. Dar numai cei care cu adevărat caută lumina vor putea avea marea putere dată de acest nume.

83. Să nu uitati vreodată de focul sacru dacic şi de sufletele străbunilor. Aşa inimile voastre nu vor fi cuprinse niciodată de lanturile robiei.

84. Să aprindeti focuri sacre pe oriunde veti fi şi aşa vă veti păstra sănătoşi şi însănătoşi, iar duhurile întunericului s-or duce de la voi.

85. La focul sacru se ard impuritătile care atârnă greu pe sufletul omului. Priviti flăcările şi gânditi-vă la tot ceea ce doriti să faceti pentru vietile voastre.

86. Uită-te la natură cum se reînnoieşte în fiecare an. Tot aşa să-ti înnoieşti şi tu mereu fiinta şi să te îmbraci cu un nou veşmânt de viată.

87. Vitalitatea este o realitate a gradului de conştientizare a existentei sufletului. Deşi vitalitatea este dată de suflet, ea se exprimă şi prin minte şi prin trup.

88. Cel ce-L slujeşte pe Domnul, ia din lumina Lui nesecată şi nemărginită şi astfel va fi puternic şi întelept.

89. Când lumina divină vă va merge direct în inimi, atunci rodul ei este umplerea cu duhul întelepciunii. Iar cine are duhul întelepciunii, are totul.

90. Aduceti copiii voştri la lumina focului sacru şi acolo să-şi tină ochii deschişi şi să-l privească. Şi aşa vor creşte să ajungă oameni întelepti.

91. Focul sacru este dat oamenilor ca mijloc de legătură cu zeii.

92. Aduceti-vă aminte mereu să vă bucurati la întâlnirile cu zeii şi aşa să ştiti că lumina există în inimile voastre.

93. Şi tineti minte că ceea ce spuneti în prezenta focului sacru dacic, Le spuneti zeilor, Lui Dumnezeu şi Doamnei Zâne.

94. Iubirea vindecă.

95. Întelepciunea este marea cale către Dumnezeu şi ea se înfiripă prin sperantă, iubire şi adevăr. Conştiinta iubirii este întelepciunea care-l apropie pe om de Dumnezeu.

96. Din lumina din noi, oamenii, ne modelăm lumea frumoasă care ne înconjoară.

97. Acceptând zeii şi zânele, nu facem altceva decât să-i descoperim în noi, în armoniile firii noastre.

98. Nu există legătură între zeitătile noastre şi idolatria. Noi nu ne închinăm la idoli, ci venerăm viata.

99. Cercetează universul, privind stelele.

100. Lumea care se vede şi cea care nu se vede este rezultatul intersectiei lumilor create de toate mintile fiintelor din acel spatiu.

101. Oricine poate să cadă în cursul vietii, dar cei întelepti se pot ridica iarăşi, prin puterea mintii lor.

102. Dacă tu poti crede, toate-i sunt cu putintă celui care crede.

103. Fiintele se deosebesc esential, prin puterea mintilor lor.

104. Cât priveşte îngrijirea de sine, a mintii şi a trupului, trebuie să o dăm în primul rând sufletului şi atunci şi capul şi restul trupului deopotrivă or s-o ducă bine.

105. Preotul aflat pe Calea Lui Zamolxe trebuie să cunoască tainele cerului şi ale pământului.

106. Fii responsabil de faptele tale.

107. Fă faptele bune cu discernământ şi vei rămâne în lumina spiritului.

108. Omul este propriul său stăpân.

109. Frumusetea vietii tale să ti se arate pe chip.

110. Zâmbetul pe buze să-ti vină din inimă.

111. Priveşte înainte, căci acolo îti este directia de mers.

112. Fii activ cu sufletul, cu mintea şi cu trupul. Aşa, fiinta îti va dăinui în bună stare.

113. Poartă cu tine spiritul copilăriei şi întreaga viată nu te vei simti bătrân. Bătrânetea înseamnă renuntarea la năzuintele vietii.

114. Noi, neamul dacilor, suntem fiii şi fiicele soarelui şi ai luminii.

115. Bărbatul luminează mintile prin ratiune, căci poate gândi profund şi vorbi mintii.

116. Fericirea se trăieşte pe calea vietii, nu la capătul drumului.

117. La fiecare şapte zile să te odihneşti după ce ai muncit în celelalte zile.

118. Cel putin o dată la şapte zile să aprinzi şi să priveşti focul sacru, care este legătura ta cu Domnul Dumnezeu.

119. Domnul este în voi, în primul rând. Pe acel Domn să-L treziti şi atunci rugăciunea vă este împlinită.

120. Doamne, Dumnezeule, adu-mi soarele Tău în inimă!

121. Nu întrebati la fiecare pas ce aveti de făcut, căci aşa veti face toată viata numai ce vă spun altii.

122. Speranta întinereşte.

123. Să nu glorificati suferinta sub nici o formă, căci suferinta omului este desprinderea sa de inima Lui Dumnezeu.

124. Traditiile străvechi ale înteleptilor titani, oamenii cei blajini din vechime, trebuie să le transmiteti urmaşilor.

125. Cerul ne face să căutăm, pământul să iubim, soarele să trăim, luna să visăm. Aşa, viata omului se împlineşte.

126. Omul echilibrat este parte din natură şi aşa va întelege cel mai bine ce sunt zeitătile, ca puteri ale naturii.

127. Învată să-L cunoşti pe Domnul Cel Preaînaltul.

128. Când vei cunoaşte zeii, atunci te vei trezi în plină conştiintă creatoare.

129. Aveti capacitatea de a fi partial zei, adică semizei, deoarece acolo unde există conştiintă se află şi identitatea acelei conştiinte.

130. Fiintele conştiente sunt conştiinta zeilor.

131. Cel care ridică sabia, de sabie va muri, şi cel care oferă sânge zeilor, de sânge va avea parte.

132. Zeii sunt intermediarii ofrandelor făcute de cei buni pentru mentinerea binetii între oameni.

133. Dumnezeu îl ajută pe cel îndrăznet în bine.

134. Urmează-ti perseverent idealul.

135. Chemati mereu la focul sacru reîntoarcerea, prin reîncarnarea marilor suflete încărcate de ordine, armonie, adevăr, dreptate şi iubire de oameni.

136. Religia noastră hrăneşte viata, că noi nu avem zei plăsmuiti, ci pe cei care au menire în trăirile noastre, în frătie cu natura.

137. Zideşte-te în credintă. Încrederea unui singur om mişcă muntii.

138. A trăi cu scop divin este singurul mod de a vietui cu adevărat, de a simti din plin că eşti viu.

139. Întunericul nu există decât atunci când lumina nu se arată. Să luati seama că întunericul sufletului nu va exista atunci când voi vă veti cunoaşte pe voi înşivă.

140. Să lăsati lumina divină să intre în voi şi să vă transforme viata, că viata fără lumină, credintă şi demnitate, nu merită trăită.

141. Treptat lumea va fi curătită şi însănătoşită cu Focul Viu, Focul Vietii, Focul Lui Zamolxe.

142. Nu uitati că natura, cu toti zeii şi zânele ei, este sacră, îngrijind-o vă îngrijiti de voi.

143. Botezul oamenilor se face cu apă vie, foc sacru şi Duhul Întelepciunii care este Duhul Lui Dumnezeu.

144. Marile taine ale vietii vor fi aflate doar de către cei vrednici de ele.

145. Tine-ti visele vii, că aşa se vor împlini. Optimismul atrage fapta împlinită. Fapta bună face viata omului bună.

146. Credeti în puterea invocatiei. Deşi invocatia este adresată zeilor, scopul ei este de a armoniza sufletul, mintea şi trupul celui care o face şi prin aceasta de a-l însănătoşi şi a-l tine sănătos pe acel om.

147. Sunteti legati cu lumea întreagă. Sporiti-vă puterile cu puterile lumii.

148. Armonia naturii şi întelepciunea omului, merg mână în mână.

149. Cel mântuit este ca cel care se naşte din nou în spirit, deşi trupul în care se găseşte sufletul lui îi este acelaşi.

150. Iubirea te poate salva de căderile cele mai grele.

151. Cei care aduc pe oameni la întelepciune, sunt purtătorii luminii Lui Dumnezeu.

152. Duhul Lui Dumnezeu este Duhul Întelepciunii care este mai înalt decât Duhul Sfânt. Cine are Duhul Întelepciunii, are şi Duhul Sfânt.

153. Nu faceti sacrificii sângeroase, nu oferiti nimic zeilor, că zeii nu au nevoie de ofrandele voastre, ci doar de credinta voastră în bine.

154. Mintea bună coboară în inima cea luminată.

155. Rugăciunea Mintii în inimă, conduce omul la renaşterea în spirit, la transformare interioară şi la devenirea omului întru fiintă conştientă de propria-i existentă.

156. Veti păstra vatra nemuririi dacilor arieni mereu aprinsă, supraveghind aprinderea focurilor sacre la altarele zeilor.

157. Primul pas către întelepciune este să poti simti liniştea, apoi înveti să asculti şi să tii minte lucrurile, iar pe cele bune să le foloseşti. Numai după ce le ai pe acestea poti da din întelepciunea ta şi altora.

158. Nu-i copia pe altii, găseşte-ti propria ta cale pe care să mergi plin de încredere, întru împlinirea vietii.

159. De-a pururea să tineti minte că noi, dacii, suntem Poporul Lui Dumnezeu.

160. Durerea apare ca să te trezească la viată, să devii mai conştient de calea pe care să o urmezi. Acceptă această trezire şi vei rămâne treaz.

161. Învată să trăieşti natura ta interioară şi din linişte îti va izvorî bucuria fără un motiv anume.

162. Dacă vei urma multimea, ajungi pierdut în multime. Adevărurile se relevă doar anumitor suflete.

163. Doar Dumnezeu este adevărata realitate. Scânteia din sufletul nostru face parte din Dumnezeu.

164. Focul sacru vine de la zei, îngerii veghetori au dat focul sacru oamenilor şi datoria oamenilor este să-l mentină întru tinerea vietii în armonie.

165. În prezenta focului sacru, oamenii se schimbă în bine. La focul sacru sufletele sunt purificate şi umplute treptat de un duh al întelepciunii.

166. Întelepciunea neamului este zidită în vorbele de duh ale poporului.

167. Învată din greşelile altora ca să nu ti se întâmple şi tie la fel.

168. Caută-i pe întelepti şi vei învăta de la ei cum să fii întelept.

169. Cei întelepti aleg simplitatea vietii.

170. Să păstrati cultul strămoşilor, să respingeti cultul mortilor.

171. Când faci bine la altii, e mai bine ca de asta să nu ştie nimeni, ci doar Domnul. Mila fată de altii este mâna de ajutor pe care ti-o întinzi singur, pentru când vei avea vreodată nevoie. Dar ia seama să nu dai ceva bun celui rău, căci răsplata lui pentru tine va veni din răutatea lui.

172. Pomana este bună, dar jertfa este rea.

173. Atât cele bune, cât şi cele rele ale fiintei noastre întregi, se revarsă din suflet.

174. Femeile cele bune sunt cele care te fac să uiti de orice fel de suferintă.

175. Cine vrea să fie iubit, să iubească, cine vrea să primească, să dăruiască. Aceasta este legea vietii frumoase.

176. Dacă vei părăsi iubirea, vei uita şi de scopul pentru care trăieşti.

177. Când omul iese din legea divină, umblă rătăcit în întunericul pe care-l întretine cu faptele întunericului.

178. Idolii tăi, precum icoane şi statui, sunt faceri de mâini omeneşti şi puterea lor vine din credinta ta în ei. Focul sacru este viu şi curătă sufletul, pe când idolii doar încântă privirea.

179. Prin orice poate omul cădea în viată, numai prin iubire nu.

180. Pe tatăl şi pe mama ta să îi cinsteşti, dacă ei urmează lumina Lui Dumnezeu, iar dacă ei se află cu mintea în întuneric, să fugi de ei. Aşa îti va fi bine şi multi ani vei trăi.

181. Ia seama că lucrurile lumii vin şi pleacă, trăinicia există doar în sufletele oamenilor.

182. Cunoaşte-ti şi construieşte-ti arborele genealogic, pentru ca sufletul să nu-ti rătăcească prin familii străine.

183. O iubire nerealizată este ca pierderea fiintei proprii. Este ca şi cum L-ai văzut odată pe Dumnezeu şi apoi ti s-au închis toate căile ca să-L poti zări iarăşi.

184. Să nu ucizi pe nedrept.

185. Află omul întelept după viata pe care o duce. Multi pot părea întelepti după vorbe, dar proba întelepciunii este viata trăită cu întelepciune.

186. Mergi la omul întelept şi ia sfat bun pentru viata ta. Cel întelept va cunoaşte tulburarea din inima ta.

187. Să aduci lumina divină în tine şi aşa vei găsi răspunsuri la problemele tale.

188. Legile Lui Zamolxe se nasc şi renasc din ele însele, pentru că sunt legile vietii.

189. Să luati bine aminte că Legea Domnului este viata, nu Scriptura, care oricât ar fi ea de bună, nu poate să fie mai presus de cuvântul viu. Viata în lumină este cuvântul viu al Domnului.

190. Ia seamă să asculti de bătrânii întelepti. Domnul îi răsplăteşte cu lumină şi ei strălucesc puternic înainte de a părăsi viata pământească.

191. Pe toate câte cereti rugându-vă, să credeti că le-ati şi primit şi le veti avea.

192. În fata Lui Dumnezeu toti oamenii sunt egali. Doar felul lor de a-L întelege pe Dumnezeu îi desparte.

193. Păstrează-ti dreptul de a alege şi fii liber.

194. Nu-ti da pământul strămoşesc străinilor, că vei ajunge străin în glia străbună. Tu, omul Lui Zamolxe, să fii legătura între Cerul Lui Dumnezeu şi Mama pământ.

195. Iubirea să-ti fie temelia pe care să-ti trăieşti viata care să urmeze calea inimii şi să asculte de vocea ratiunii.

196. Femeia dă iubire inimii, căci poate intui adânc şi vorbi sufletului.

197. Virtutea înseamnă putere.

198. Priveşte adânc înăuntrul fiintei tale şi acolo vei descoperi zeii şi tainele lumii. Iar când priveşti lumea stelelor te vei găsi pe tine.

199. Hărnicia îti va face viată îmbelşugată şi te vei bucura de rodul bratelor şi mintii tale întru trezirea sufletului din tine.

200. Ascultă ce-ti spune natura, urmează calea armoniei naturii.

201. Bucuria simturilor este dată de la Dumnezeu pentru oameni. În trezirea simturilor Îl întâlnim pe Domnul.

202. Renuntă la tot ce nu-ti aduce pace şi multumire în viata. Calea suferintei nu duce la Dumnezeu.

203. Armonizează-ti mintea şi apoi poti pătrunde şi în tainele inimii.

204. Marile taine se găsesc în sufletul tău şi le vei afla atunci când sufletul ti se va trezi.

205. Viata omului este ca o grădină, dacă o îngrijeşte este frumoasă ca florile din ea şi grădina dă rod, iar dacă nu este îngrijită, cade în paragină.

206. Spune-ti EU SUNT în prezenta focului viu şi aşa poti intra pe poarta fiintării, a cunoaşterii de sine.

207. Dimineata când te trezeşti, să simti lumina Lui Dumnezeu cum intră în inima ta. Şi ziua îti va fi plină de bucurii şi vei fi multumit de ceea ce vei face.

208. Calea zeilor e uşoară pentru că este calea inimii. Păşeşte cu încredere pe ea şi te va duce la armoniile cerului de purpură.

209. Să te fereşti de cearta şi de gâlcevile oamenilor.

210. Răutatea oamenilor nu te va atinge dacă nu laşi să-ti intre în minte gândurile lor negre.

211. Fii neclintit ca stânca atunci când întunericul altor oameni te împresoară şi nu te lăsa ademenit de ei.

212. Multe ne sunt date fără efort în lume, soarele aduce căldură, ploaia aduce rod, păsările cânta. Oare ce motiv avem să nu fim fericiti în viata dată nouă de către Dumnezeu?

213.Lucrul mâinilor tale să-ti fie temeinic, ori că faci pentru tine sau pentru oricine altcineva.

214. Ascute-ti simturile şi aşa vei simti că trăieşti în lume.

215. Când omul îşi trezeşte memoria ancestrală, dobândeşte mari puteri.

216. Frumusetea trupului este felul în care Dumnezeu ne arată bucuria de a trăi în trup. Frumusetea mintii omului este felul în care Domnul ne arată bucuria mintii în armonie. Iar frumusetea sufletului ne arată bucuria Lui Dumnezeu.

(Extrase din CARTEA LUI ZAMOLXE sau ÎNłELEAPTA SCRIPTURĂ sau NOUL TESTAMENT AL DACILOR)





Dao ,calea spre un echilibru perfect

10 09 2014

 

Documentarul complet il gasiti accesand acest link :http://www.lifeartsmedia.com/opening-dao-taoism-martial-arts-documentary





Sfaturi japoneze pentru o viata implinita

21 08 2014





Putina fericire

2 11 2013

 

Dacă aceasta este filosofia pe care o ai asupra vieții, poți să te oprești din citit. Nu am tendința să vomit curcubeie viu colorate și frumos mirositoare. Dacă scopul tău este sa treci prin viață admirând panseluțele, îți respect alegerea, însă acest articol nu este pentru tine.

Eisenstaedt

Marile dezamăgiri se nasc din așteptări: așteptăm de la viitor, ne-am format o imagine asupra abilităților noastre și avem o pictură mentală asupra spiridușei cu care vrem să întemeiem o familie. Nu este nimic rău în asta, problemele apar atunci când așteptările noastre sunt nerealiste. Practic, mintea noastră creează o iluzie nefastă, frumoasă și înălțătoare. O iluzie ce duce la un înec încet și dureros în această vâltoare muribundă. Creștem mânați de imaginație, de complimente și de trofee de participare. Din nefericire, atunci când ne lovim cu adevărat de realitate, lumea noastră se destramă și suntem destinați, de multe ori, pierzaniei.

Vânătoarea fericirii perpetue este o absurditate, un paradox ce necesită orbire, prostie și mari probleme cu auzul. Îmi este foarte greu să înțeleg cum un om poate fi fericit atunci când vede toate mizeriile ce curg vârtos și agale prin canele umanității în care se scaldă. Ignoranța este o mare dovada de prostie și nu concep cum poți să vezi doar raze însorite în canalul plin de strigătele amărâte ale sărmanilor ce curg pe lângă tine.

Este relativ ușor să treci prin viață gras, prost și fericit. În special dacă mergem pe principiul că în viață rămâi doar cu ce bagi în gură și ce tragi prin… orașul acela din Croația.

Fericirea este un drog. Fericirea este acel moment înaintea momentului când ne dorim mai multă fericire. Paradoxal, dacă suntem fericiți perpetuu, nu suntem fericiți. Fericirea devine o nouă normalitate din care nu rezultă fericire, ci normalitate. Dacă tu alegi să-ți bagi în venă, pentru a menține senzația trebuie să crești doza. Corpul se adaptează și vei vrea mai multa fericire ori mai multa heroină.

Oamenii cu adevărat deștepți nu sunt fericiți, sunt posedați. Trăiesc cu povara tristă și amară a înțelegerii și sunt mânați de demonii ce îi mănâncă și îi ard și îi condamnă să încerce, să schimbe, să ilumineze. Sunt însemnați cu acea sclipire a responsabilității și sunt crucificați de lacrimile sufletului care speră și se zbate și trăiește într-o lume cruntă, rea, murdară.

Cultul fericirii? Cultul fericirii este satisfacția imediata a pornirilor umane, satisfacție ce este contradicția egoistă a progresului.





Femeia eterna

28 04 2013

femeia eterna

 

Imi doresc sa o cuprind ,sa o simt .Cuprind formele ei cu mana mea .O mangai incet .Cuprind fiecare loc ascuns .O sarut pe gat ,apoi pe sani si apoi ii cuprind picioarele .Insist asupra lor.Sarut buricul si interiorul ei divin .Doamne ,de ce ai facut femeia? 

O iubesc ! Mi se pare fara rost viata fara ea .Suntem iubire ,exprimam iubire,respiram iubire.Femeia eterna .O vrem ! O dorim ! O simtim !





OMUL CA IMAGINE IN OGLINDA

23 01 2013

Omul,ca imagine in oglinda.Cine suntem de fapt?

“Omul este singurul animal pentru care propria sa existenta este o problema pe care trebuie sa o rezolve” Erich Fromm

154608_183508528455468_71613190_n

Stii foarte bine ca propria-ti imagine reflectata  in oglinda, este cea a trupului tau.
Simti ca tu esti ceva mai mult, ceva diferit – caci altfel nici nu ar mai exista intrebarile existentiale – ca esti ceva sau cineva care privesti lumea din spatele ochilor. Esti ceva fragil si totusi etern. Esti ceva imaterial. Ceva spiritual. O minte constienta, un mecanism de procesare a informatiilor pe care le vezi, pe care le ai in minte, si pe care ti le imaginezi.
Si de aceea, intelegi ca tu, de fapt, nu te poti zari in oglinda…

Din tot ceea ce caracterizeaza animalele de care genetic te despart doar 1,2 procente, nu este nimic care sa nu se gaseasca si in corpul tau. Fie parti ale corpului, fie comportamente dictate de instincte. Sunt insa la fel de multe si caracteristicile proprii doar tie. Care nu se regasesc la animale.
Iar una dintre acestea, este chiar faptul ca tu iti recunosti imaginea reflectata de oglinda.

Gandirea rationala, planificarea activitatilor, comunicarea, transmiterea experientei, credinta in ceva supranatural, imaginatia, creativitatea, perceperea notiunilor de timp si spatiu, a eseticului s.a.m.d. Toate acestea “trec” prin filtrul rational al unei constiinte de sine, si sunt manifestari definitorii omului instruit de catre sistemul sau educational.

omul ca imagine in oglinda

Daca ai sa aduni intr-o parte toate aceste caracteristici ce-l definesc numai pe om, iar in cealalta parte toate caracteristicile ce definesc si animalul, iar apoi ai sa cercetezi copiii crescuti in izolare de parinti si societate, ai sa constati ca acesti copii nu mai au caracteristicile ce-i diferentiaza de animale facandu-i umani. Iar acest lucru arata ca toate caracteristicile ce ne fac sa fim oameni, sunt dobandite prin sistemul educational.
Bineinteles ca mintea si creierul copilului de om este adaptat constructiv corespunzator (volum si procese de analiza) pentru a primi instructia sistemului educativ, altminteri orice animal ar putea, prin instruire, sa devina om.

La urma urmei, intrebarea ce este omul s-ar putea pune in doua moduri:

Omul este un animal rational, asemenea unui cal evoluat – trup plus minte devenita rationala, inteligenta si guvernata de o constiinte de sine?

Sau corpul omului plus instincte este unul de animal si ar putea fi asemuit cu un cal (trup si instincte plus o minte inhibata, ramasa neevoluata) iar mintea omului, rationala si constienta de sine ar fi asemuita calaretului din saua calului, cel ce si tine fraul vointei animalului, si impreuna cu care formeaza un sistem dual, ramanand totusi doua entitati distincte.

Experimentul cu insula izolata, conduce spre cea de-a doua imagine. Este ca si cum ai duce un manz pe insula si te-ai astepta sa gasesti dupa ani, un cal si un calaret in sa.
Daca o pereche de cai procreaza, va iesi doar un alt cal, nicidecum un cal plus calaretul inteligent din sa. Intocmai cu ceea ce vei gasi pe aceeasi insula izolata de orice urma de civilizatie, daca vei lasa un copil. Nu vei gasi constiinta de sine a unui om, ci un ‘simplu’ animal.
Corpurile parintilor ii dau nastere trupului, iar mintile acestora ii dau nastere mintii de om.

Prin urmare, la intrebarea ce este omul, putem spune ca, in primul rand, nu este un animal. Ci, este o entitate spirituala, dezvoltata in jurul unei constiinte de sine, ce cuprinde informatii memorate ce-i formeaza experienta acumulata si functii de analiza rationala a acestora.

Constiinta de sine, acest mic bulgare (… de zapada) in jurul caruia, rostogolit prin viata se incarca cu experienta formand in final omul, este cultivata in mintea micutului pui de om de catre parintii lui, dupa cum cunosc ei ca au fost, la randul lor, “formati” de catre parintii lor. Constiinta de sine se formeaza in fata oglinzii, construind in minte propria-ti imagine virtuala, formata din asocierea partilor trupului cu imagini vazute in oglinda. Pe la varsta de doi ani, dupa luni de exercitiu in fata oglinzii, daca copilului i se picura pe nas o picatura de cerneala rosie, acesta, vazand-o in oglinda, va pune mana pe nas, pe pata, constientizandu-si trupul si sinele. Constientizand ca ceea ce vede in oglinda este de fapt imaginea unei parti din el. Private de acest antrenament, animalele nu dobandesc constiinta de sine, si ca atare, nu se privesc in oglinda.

CHIP DE COPIL
Ceva mai tarziu, pe la varsta de trei ani, daca cineva va aparea in spatele copilului in timp ce acesta se priveste in oglinda, se va intoarce spre spate, semn ca ideea despre sine, constiinta de sine ce-l localizeaza in spatiu si timp, este formata. Prin urmare, cu ajutorul esential al parintilor, asociind imagini cu cuvinte, copilului i-au trebuit trei ani de exercitiu sa dobandeasca constiinta de sine.
Dar undeva mult in trecut, trebuie sa se fi petrecut aceeasi schimbare si cu animalele bipede, ‘stramosii trupului’ omului. Doar ca acestea nu aveau la dispozitie nici parinti care sa-i invete si nici cuvinte pe care sa le asocieze cu imagini in oglinda. Si totusi au reusit, dovada fiind noi, cei de astazi.
Doar ca, invatand de unii singuri, putin cate putin, le-au trebuit cu mult mai mult de 3 ani. De fapt, le-au trebuit mai mult decat cateva zeci de mii de ani.

De ce mai mult decat zeci de mii de ani? Pentru ca prima atestare arheologica care demonstreaza ca omul s-a desenat pe sine insusi pe peretii pesterilor, atestata stiintific ca a avut loc acum 30-40 de mii de ani, este cea a Omului de CroMagnon.
A te desena presupune a avea deja constiinta de sine!
Acest moment este echivalent cu cel al recunoasterii de sine a copilului de azi ce se priveste in oglinda.

Din imagini si din cuvinte, copiii dobandesc constiinta de sine. Stramosii nostri nu detineau inca cuvintele. Cum s-au descurcat oare?
Dupa cum am vazut in expunerea acestui articol, auzind sau citind cuvinte, mintea ne proiecteaza imagini. De asemenea, cunoastem faptul ca, cuvintele pot fi formate din sunete in cazul vorbirii, si din litere in cazul scrisului.
Literele sunt tot imagini. Imagini abstracte memorate de om.
Inainte de a se gasi in forma de astazi, literele au fost ideograme, adica tot un fel de semne, insa semne ce contineau tot imaginile diverselor vietati sau obiecte, insa intr-o forma stilizata, ce simplifica desenul.
Inainte si de ideograme, au fost hieroglifele, adica tot niste pictograme. Acestea erau imagini in miniatura si cat mai fidele ale vietatilor, obiectelor, actiunilor si a ideilor pe care acestea le exprimau, si sunt pline piramidele egiptene de astfel de hieroglife.
Mai inainte de hieroglife, ce se gaseau?
Se gaseau imaginile din pesteri, facute de catre omul de Cro Magnon.
Prin urmare, acestia foloseau pentru comunicare, o forma foarte rudimentara si indepartata a cuvintelor pe care le folosim noi astazi.
In decursul zecilor de mii de ani de evolutie a spiritului, Omul de Cromagnon, stramosul nostru, desenand propria imagine alaturi de cele ale vanatului si a instrumentelor de vanatoare, a inceput sa-si imagineze, sa comunice, sa planifice, sa perfectioneze, sa creeze, si astfel sa-si inceapa evolutia spre omul modern.

cro-magnonUsor usor, generatie dupa generatie, omul de CroMagnon s-a “lasat” condus de noile valori ale civilizatiei care, desi aflata inca la inceput, il purta spre un destin aparte, unul superior conditiei de animal.
Pana in ziua de azi, “omul” are deopotriva comportamente rationale de om civilizat si comportamente instinctuale, de animal. De fiecare data cand sinele abdica de la perceptele si rigorile educatiei si civilizatiei, incepe sa comita tot felul de fapte reprobabile, de la furt la omor.
Acest fapt demonstreaza dualitatea mintii “omului”, jumatate minte de animal si jumatate minte de om. De exemplu sindromul mainii straine, ce apare la pacientii ce au suferit o interventie pe creier numita lobotomie, respectiv taierea legaturii nervoase dintre cei doi lobi frontali, in scopul vindecarii de epilepsie.
Acest sindrom se manifesta prin “castigarea independentei” mainii stangi viz-a-vis de vointa pacientului, plus un comportament de razvratire care in multe cazuri a mers pana la incercarea de a-l sugruma in timpul somnului pe posesorul acesteia. Este ca o rabufnire a mintii animalului, prizoniera inca de la nastere…
Practic, in minte noastra locuiesc doua identitati. Insa noi o vedem doar pe a noastra, si probabil ca animalul o vede pe a lui, iar de impartit, impartim corpul lui. Iar cateodata, acesta se revolta…
Comportamentul sau la carma trupului il poti vedea atunci cand consuma droguri ori bea pana “isi pierde mintile”. Impleticindu-se, vorbind si purtandu-se irational, sau cand, inconstient si iresponsabil fiind, se urca la volanul masinii…

Mintea de om rationala si dobandita prin educare, ce devine constienta de sine (eul constient), este una, iar cealalta, cea inhibata, este mintea de animal (eul inconstient). Pornirile animalice ale omului, izbucnesc atunci cand “carma vointei sale”, scapa de sub controlul ratiunii constientului.
Eul constient, este mintea de om insamantata de parintii nostri si crescuta de sistemul educational al societatii si civilizatiei umane.
Noi, mintile umane rationale si constiente de sine, suntem un fel de altoi, sau implant spiritual, dobandit strict prin invatarea / instruirea oferita de parintii nostri inca din primele zile de viata, urmata de cea a scolii, si a intregului sistem educativ uman…

Observand ca mintea noastra “prefera” sa memoreze si sa proceseze in special imaginile vizuale, si, in plus realizand ca accesul la amintirile recente este diferit de accesul amintirilor mai vechi de cel putin doua – trei zile, am dedus ca informatiile ‘inregistrate’ in timpul zilei sufera un proces de analiza, sortare si arhivare – ceea ce presupune mutarea dintr-o zona a creierului intr-alta – petrecut in timpul noptii. Spun in timpul noptii, deoarece acest proces laborios si consumator de memorie, trebuie sa fie cel responsabil pentru somnul care ne ocupa o treime din viata, si care ar presupune si “deconectarea” simturilor, cele care aduc informatiile in minte, pe tot timpul executarii lui.
Dormim, deoarece suntem tributari unui spatiu de volum insuficient de stocare al informatiilor vizuale, aflat in creierul trupului nostru de animal.
Iar omul, dupa cum spuneam, isi construieste existenta din imagini inca de pe vremea Omului de CroMagnon.bosiman

Suntem ganduri ce “graviteaza” in jurul constiintei de sine, ganduri construite din idei, ce se bazeaza pe experienta acumulata, formata in special din imagini. Suntem fiinte ale luminii, spre deosebire de animale, ale caror memorie se bazeaza mai mult pe miros si sunete. Lumina poarta informatia aproape instantaneu, in vreme ce sunetele sunt mai incete, iar mirosul depinde de distanta si de vant. In pus, spre deosebire de sunete si miros, lumina poarta cu ea, forme si spatialitate. Iar aceste forme au stat la baza imaginarii, planificarii si constructiei lumii umane, de la vechile piramide si pana la Naveta Spatiala de astazi, lume atat de diferita de cea a animalelor.

Cine suntem?

Suntem entitati spirituale, dezvoltate in jurul unor constiinte de sine, alcatuite din informatii (in primul rand vizuale) memorate, ce formeaza experienta acumulata si aflata in continua crestere pe intreaga existenta, alaturi de functii de analiza rationala a acestora.

Constiinta de sine nu este transmisa genetic, ci se dobandeste prin instruire/invatare de la generatiile anterioare.
In trecut, constiinta de sine a aparut prin procese de auto-educare/auto-instruire, ce au durat mai multe zeci de mii de ani, care s-au declansat prin inceperea memorarii observatiilor preponderent vizuale, in paralel cu evolutia creierului redimensionat si restructurat pentru a putea primi si procesa informatii venite pe calea luminii.

Noi, mintile umane rationale si constiente de sine, suntem un “implant spiritual”, dobandit strict prin invatarea / instruirea parintilor nostri, a scolii, si a intregului sistem educativ, si care ne ducem existenta in corpul si in paralel cu cea a trupului animal gazda, trup in esenta identic genetic cu ale altor animale.

In decursul zecilor de mii de ani de evolutie a spiritului, Omul de Cromagnon, stramosul nostru, desenand propria imagine alaturi de cele ale vanatului si a instrumentelor de vanatoare, a inceput sa-si imagineze, sa comunice, sa planifice, sa perfectioneze, sa creeze, si astfel sa-si inceapa drumul evolutiei spirituale spre omul modern.
Intreaga societate a omului este construita pe baza unor percepte, norme, reguli si legi, toate acestea fiind definite prin cuvinte, respectiv prin simboluri abstracte ale imaginilor vizuale.
Suntem ganduri ce ‘graviteaza’ in jurul constiintei de sine, ganduri construite din idei, ce se bazeaza pe experienta acumulata, formata in special din imagini. Suntem adevarate fiinte ale luminii.
Toate sentimentele si resentimentele pe care le simtim, sunt forme ale sentimentelor si resentimentelor pe care le simt si animalele asemenea noua, insa simtite amplificat si rafinat, intrucat sunt filtrate prin constiinta de sine.

486924_454151504643096_363548728_n

Avem frica si avem curaj, avem dragoste si avem ura, avem tristete si avem bucurie, avem placerea gustului, avem dragoste fata de familie si grija pentru urmasi, la fel ca si animalele, doar ca noi realizam aceste trairi si putem sa ni le producem dupa dorinta.

In schimb, noi oamenii si doar noi, avem simtul esteticului, creativitatea imaginativa, si mai avem notiunea spatiului.
Inca, spre deosebire de restul vietuitoarelor, mai avem un dar: percepem timpul si curgerea lui. Timpul, “substata abstracta” ce masoara spatiile dintre imaginile amintirilor noastre in timp ce privim spre trecut, si totodata umple spatiile dintre imaginile viselor noastre indreptate spre viitor.

Si, in final, noi oamenii si doar noi, mai avem credinta intr-un ceva supranatural, care ne asteapta de o eternitate sa-l descoperim, pentru a ne putea astfel elibera de falsa credinta ca am fi fiinte de origine animala, si astfel de a incepe sa traim existenta care ne-a fost destinata.

 

sursa;descopera.org








Ancient Code

Deciphering History Together

Secretele Zeilor

de Claudiu-Gilian Chircu

Earth 4 All Web Magazine

Ancient Mysteries, Healing, Science & News