Energia de vindecare a fiintei umane

28 04 2018

În fiecare dintre noi există o forţă mai presus decât orice boală. Ar fi de un folos uriaş să învăţăm să o folosim, pentru a ne recâştiga sănătatea

Organismul nostru a fost creat pentru a se menţine sănătos de la sine, cu propriile-i puteri. În fiecare dintre noi există un doctor care ne tratează cu aceeaşi grijă şi bunăvoinţă, indiferent dacă avem sau nu card de sănătate. Şi care este gata să ne sară în ajutor zi şi noapte, la sfârşit de săptămână ori în zilele de sărbătoare.

Numele lui? “Doctor Ego”, adică propriul nostru organism, poziţionat, de la natură, pe autoreglare şi capabil să vindece, cu propriile-i puteri, peste jumătate din totalitatea afecţiunilor acute cu care ne confruntăm. Dacă în urmă cu doar un deceniu, afirmaţiile acestea păreau poveşti, acum ele au fost dovedite.

“Da”, afirmă specialiştii, “vindecătorul” dinăuntrul nostru ştie să lipească oasele rupte, să regenereze celulele din piele, din sânge sau din ficat, să înlăture, cu ajutorul enzimelor reparatorii, defectele din ADN (substanţa ereditară). Adeseori, toate acestea funcţionează fără un ajutor activ. Sistemul imunitar învinge fără probleme o răceală sau o infecţie intestinală, atâta vreme cât noi îi oferim organismului odihna necesară.

Dar lucrurile stau cu totul altfel, în cazul problemelor acute de sănătate. Cei ce se luptă cu un colon iritabil, migrene, reumatism, alergii sau dureri de spate persistente ar face bine să-şi activeze ţintit forţele vindecătoare, respectând cele 5 strategii pe care vi le prezentăm mai jos:

1. Eliberaţi drumul vindecării

Pentru a ne activa forţele de autovindecare pe care le avem de la naştere fiecare din noi, e nevoie, înainte de toate, să dăm la o parte blocajele pe care singuri ni le punem în drum. Este vorba despre deprinderile greşite ale vieţii de zi cu zi, pe care nu le mai simţim ca nocive: fast-food-ul, lipsa de somn, fumatul sau excesul de alcool.

Cei ce dorm prea puţin, mănâncă în exces burgeri şi cartofi prăjiţi şi îşi menţin nivelul de stres ridicat anihilează complet capacitatea organismului de a se apăra, şi autovindecarea este blocată. Printre recomandări, mai ales pentru supraponderali, se află şi porţiile mai mici în farfurie. Reducerea caloriilor este una dintre cele mai eficiente măsuri, capabile să activeze vindecarea, mai ales în cazul afecţiunilor cronice.

După cum arată studiile, reducerea caloriilor atenuează artroza, hipertensiunea, diabetul şi migrenele, permiţând mecanismelor reparatorii genetice să funcţioneze mai bine.

2. Găsiţi-vă propria cale medicală

Experienţa arată că drumul spre vindecare nu este nici drept şi nici previzibil. Este nevoie, adeseori, de răbdare şi de flexibilitate. Pentru că bolile grave nu pot fi eradicate doar prin puterea plantelor, a luminii sau a gândirii. Celor ce combină inteligent medicina alopată cu metode complementare, tratamente cu plante, medicina tradiţională chineză sau indiană, acupunctură, homeopatie, mişcare şi sport, li se deschid noi perspective. În multe cazuri, chiar şi simpla decizie de a lua frâiele vindecării în propriile mâini produce primii paşi spre vindecare.

Recomandare: Întrebaţi medicul de familie ce metode alternative aţi putea folosi şi profitaţi de experienţa altor pacienţi.

3. Ieşiţi din zona de confort

O mare parte din forţele de autovindecare funcţionează după o schemă pe care medicii o numesc “principiul reacţiei la stimuli”: un impuls din exterior, primit de organism, îi repune acestuia, încet-încet, în funcţiune forţa destabilizată. Acest impuls (de obicei este vorba de ceva care irită) este folosit de o mulţime de metode terapeutice: de la tratamentele cu apă caldă şi rece ale lui Kneipp, la acele înfipte în piele de acupunctori şi până la masajele musculare.

Şi puterea vindecătoare a mişcării funcţionează, parţial, după acest model. Activitatea fizică “împinge” dozat organismul să iasă din zona sa de confort. Succesele sunt, uneori, senzaţionale. Astmaticii “antrenaţi” fizic fac mai rar crize de sufocare, diabeticilor de tip 2 le scade nivelul glicemiei şi nevoia de insulină, iar persoanele cu depresii îşi recâştigă încrederea. Mişcarea ca medicament acţionează cu succes chiar şi în terapia anti-cancer. Mai ales în cazul cancerului intestinal, sportul reduce rata de mortalitate cu 30 de procente. Este mai mult decât s-ar putea spera de la chimioterapie.

4. Făceţi-vă aliaţi de nădejde

Relaţiile cu familia şi prietenii reduc numărul îmbolnăvirilor şi grăbesc regenerarea. Este o observaţie pe care o fac tot mai mulţi medici în legătură cu pacienţii lor. Persoanele cu forţe de autovindecare puternice se află, de regulă, într-un echilibru psihic şi social. Explicaţia o oferă psihoneuroimunologia, care se ocupă cu “colaborarea” dintre psihic şi imunitate. “Implicat în relaţiile sociale şi neapăsat de spaime sau de stresul cronic, sistemul imunitar al organismului funcţionează, în mod evident, mai bine”, spun experţii.

Sprijinul vine şi din partea unor “susţinători” din alte “lumi”: Dumnezeu, Iisus, Maica Domnului. Sute de studii ajung la concluzia că oamenii care urmează regulat o practică spirituală au nevoie de mai puţine calmante după o operaţie, depăşesc mai repede o depresie sau se vindecă mai uşor după un atac de cord. Faptul că spiritualitatea acţionează ca un medicament are multe cauze. Stresul dăunător poate fi, de pildă, redus, dacă ne putem “delega” grijile, către o instanţă superioară. Şi trăirea transcendentală din timpul meditaţiei sau al rugăciunii reprimă neliniştile lumeşti şi durerile.

5. Acordaţi-vă pauze regulate de odihnă (refacere)

Medicul dinăuntrul nostru atinge forma maximă atunci când organismul îşi găseşte odihna. Relaxarea stimulează procese extrem de importante din trup. Irigarea cu sânge se ameliorează, iar procesele inflamatorii cedează. Şi pentru că infecţiile produc numeroase boli, de la arterioscleroză, infarct miocardic şi reumatism, până la intestinul iritabil, odihna şi relaxarea acţionează ca un remediu universal. Practicaţi consecvent respiraţiile urmărite mental şi luaţi-vă mai multe pauze de relaxare pe zi.

Atenţie! 4 simptome care cer intervenţia medicului

Autovindecarea îşi are şi ea limitele ei. În cazurile următoare, trebuie consultat medicul:

* Febră: Dacă scade şi creşte brusc sau dacă ţine mai multe zile.

* Scăderea în greutate: Dacă se pierd peste 5% din totalul de kilograme în 3 luni (involuntar).

* Dureri de spate: Dacă apar însoţite de febră şi paralizie (la picioare).

* Dureri de cap: Dacă sunt puternice, însoţite de febră, ceafă înţepenită sau de simptome neurologice (de ex. dereglarea vederii).





Eu si tenisul

13 06 2016

Intr-un weekend, mi-a venit mie asa dintr-o data sa ma apuc de tenis. Zis si facut. Pentru ca suntem in secolul XXI si avem net, nu are sens sa ne mai deplasam la magazinul cu articole sportive situat oricum prea departe. Ma uit, deci, pe net. Search articole tenis. Si dau peste un magazin on-line foarte bine realizat: Premier Tennis Store. Tricouri, incaltaminte, sorturi, mingi de tenis, rachete, genti… Mamaa ce de marfa au oamenii astia!!! Ma frec la ochi. Nu stiam ca tenisul presupune o asemenea organizare.descărcare

Fiind un profan in domeniu, ma uit prima data precum curca in lemne. Dintotdeauna am stiut ca tenisul este un sport nobil, mai ales ca ma uit la meciurile de tenis din copilarie. Nu pot sa zic ca Ilie Nastase a fost idolul meu. Mi-a placut omu’ pentru stilul de joc si de viata avut. Mai mult imi place Tiriac acum. Cred ca pentru averea lui :). Si ca orice roman verde, inca, imi place Simona. Simona Halep, binenteles, nu vecina mea.

Sa revenim la oile noastre. Ma uit inca o data pe acest magazin tenis de camp.  Preturi bune, marfa de calitate. Auzisem de firma Wilson (bine stiam putin istoricul ei). Ce imi trebuie pentru un amator? imi zic. Pai, rachete tenis, o geanta tenis speciala, imbracaminte tenisincaltaminte tenis. Le-am gasit pe toate in acelasi loc. Repede si la preturi bune.

Comand on-line. Imi vin acasa rapid cu o firma de curierat. Produsele vin bine mie si sotiei. Partea intai rezolvata.

A urmat partea mai grea: jocul propiu-zis. Fac o surpriza totala sotiei si inchiriez chair peste doua zile un teren pentru doua ore la o baza sportiva. Nu va mai spun de reactia nevestei mele. Pupaturi, iubire ca in prima zi. Gata, imi zic. Am regasit cheia succesului la femei.

Mergem, jucam, ne simtim bine. Echipamentele de tenis foarte bune. Va intrebati cine a fost castigatorul? Evident ca sotia mea :). Nici nu se putea altfel. Daca a meritat investitia? Pentru zambetul dragii mele consoarte si al baiatului meu (pentru ca purtam aceleasi numere echipamentele le-a preluat el de atunci), merita sa faci orice am zis intotdeuna.





Febra musculara pe scurt

16 03 2016

Febra musculară descrie un fenomen de durere musculară resimţită la 24-72 de ore după efort, mai ales în cazul practicării unui nou program de exerciţii, după o schimbare a sportului practicat sau după o creştere a duratei şi intensităţii antrenamentelor. Febra musculară se caracterizează prin sensibilitate musculară, scăderea forţei şi, în consecinţă, afectarea mişcării. Această durere este un răspuns normal la un efort neobişnuit şi este o parte a procesului de adaptare ce duce la o mai mare rezistenţă şi forţă pe măsură ce muşchii se refac şi revin la conformaţia normală.febra musculara

Durerea atinge de obicei cel mai mare nivel în primele două zile după efort şi dispare treptat. În formele cele mai severe, durerea apare la 12 ore după terminarea efortului şi se poate menţine până la 7 zile.

În corpul nostru există trei tipuri de muşchi: muşchiul cardiac, muşchii netezi (de la nivelul vaselor de sânge) şi muşchii scheletici sau striaţi, ataşaţi oaselor. Febra musculară afectează doar muşchii scheletici.

Febra musculară apare după ce exerciţiul fizic s-a terminat. Acest lucru o diferenţiază de durerea acută din entorse, de exemplu, care apare brusc în timpul desfăşurării activităţii, putând fi însoţită de tumefiere sau echimoze (vânătăi).

Glicogenul este un polizaharid format din mai multe molecule de glucoză, ca un fel de amidon animal. Când muşchii au nevoie de glucoză pentru a funcţiona, glicogenul se desface în molecule mai mici de glucoză. Glucoza este transformată cu ajutorul oxigenului adus de celulele roşii din sânge în apă, dioxid de carbon şi energie necesară muşchilor pentru a se contracta. Aceasta este respiraţia aerobă.

Când organismul nu mai are la dispoziţie glucoză sau glicogen, muşchii nu-şi mai pot îndeplini funcţiile. Uneori, după o activitate musculară prelungită, lipsa de glicogen se asociază cu oboseala plăcii neuromusculare, locul unde impulsul electric transmis de nerv ajunge la muşchi. În acest caz eficienţa contracţiei musculare scade foarte mult.

În anumite condiţii, aportul de oxigen nu este suficient pentru transformările intense ale glucozei. În acest caz, muşchiul este obligat să apeleze la un al doilea tip de respiraţie, şi anume cel anaerob, care are loc în absenţa oxigenului. Acest lucru demonstrează că toate organismele care utilizează oxigenul în respiraţie au fost cândva anaerobe, precum majoritatea bacteriilor. În acest caz, produşii care se formează sunt: acid lactic, dioxid de carbon şi energie, dar în cantitate mai mică decât în cazul respiraţiei aerobe. Pe lângă faptul că această respiraţie este mai puţin eficientă, ea duce şi la acumularea acidului lactic.

Când este produs, acidul lactic se descompune în ionul lactat şi ionul de hidrogen. Ionul de hidrogen este factorul negativ, acidul din structura acidului lactic care interferează cu semnalele electrice din nervi şi ţesutul muscular. El este responsabil de senzaţia de arsură resimţită în timpul efortului.

Un efect secundar al cantităţii crescute de lactat este creşterea acidităţii la nivelul celulelor musculare. Importantă este depăşirea nivelului prag, când rata de intrare a acidului lactic în sânge depăşeşte capacitatea organismului de a o îndepărta sau controla în mod eficient, moment în care ionii de hidrogen determină scăderea pH-ului muscular, afectând astfel contracţia musculară şi abilitatea de a funcţiona eficient.

Randamentul transformării glucozei în energie scade mult în prezenţa acestui mediu acid. Aruncând o privire superficială, pare neproductiv ca un muşchi în activitate să producă ceva care îi scade capacitatea de lucru. În realitate, acesta este un mecanism natural de apărare a organismului; previne apariţia leziunilor musculare în timpul efortului intens prin încetinirea sistemelor cheie implicate în menţinerea contracţiei musculare. Odată cu reducerea efortului, organismul începe să-şi revină, oxigenul devine disponibil şi lactatul este transformat în piruvat, permiţând continuarea metabolismului aerob şi furnizarea de energie organismului pentru a se reface în urma efortului solicitant.

De ani de zile ne-am obişnuit să privim acidul lactic ca pe un duşman, un produs nefolositor, responsabil de apariţia febrei musculare. Datorită cercetărilor actuale din domeniul biochimiei nutriţionale şi fiziologiei efortului şi-a făcut loc o nouă perspectivă asupra acidului lactic. Acesta este, de fapt, un prieten, cu un rol important în modul în care organismul generează energie.

Acidul lactic stimulează producţia de glucoză şi glicogen la nivel hepatic, ajuta la utilizarea mai eficientă a carbohidraţilor şi reprezintă o sursă rapidă de energie, preferată de inimă şi de muşchi. În condiţii anaerobe, lactatul devine principala sursă de energie pentru creier. Acidul lactic joacă un rol foarte important în mecanismele de adaptare la stres şi, atunci când este corect gestionat, se număra printre cei mai importanţi factori implicaţi în obţinerea unor bune rezultate de către atleţi în perioadele intense de pregătire. Cercetările efectuate pe şobolani în timp ce înotau cu mare intensitate au arătat că lactatul are un efect stimulator asupra eliberării de testosteron. Lactatul poate stimula şi descărcarea hormonului de creştere la nivelul glandei pituitare. Este un lucru foarte bun, pentru că secreţia ambilor hormoni scade pe măsură ce înaintăm în vârstă. Nu se ştie cu siguranţă dacă lactatul în sine sau exerciţiile anaerobe intense (cu creşterea concentraţiei de lactat) cauzează eliberarea hormonului de creştere, dar cu siguranţă există o corelaţie între ele.

Teoria populară conform căreia acidul lactic acumulat în muşchi după un efort solicitant este responsabil de apariţia febrei musculare este în prezent respinsă. Cercetătorii au examinat nivelul lactatului imediat după efort şi nu au găsit o corelaţie între nivelul acestuia şi febră musculară resimţită câteva zile mai târziu. Acidul lactic format este îndepărtat complet de la nivel muscular în 30 – 60 de minute după terminarea efortului.

Cauza febrei musculare este ruptura microscopică de la nivelul fibrelor musculare. Gradul durerii este influenţat de durată şi intensitatea exerciţiilor, dar şi de tipul acestora.febra-musculara1

Există mai multe teorii acceptate în prezent:

1. O teorie susţine că fibrele musculare inflamate şi tumefiate stimulează receptorii pentru durere şi determină creierul să recepţioneze durerea.
2. O altă teorie susţine că celulele inflamatorii, fagocitele, care vin să înlăture ţesutul distrus produc leziuni şi mai mari, care generează apariţia durerii.
3. O a treia teorie porneşte de la premisa că radicalii liberi (molecule foarte reactive şi dăunătoare în organism), produşi de celulele inflamatorii, accentuează leziunile deja existente, cauzând durere.

Cel mai probabil, o combinaţie a tuturor acestor factori duce la apariţia durerii din cadrul febrei musculare. Se pare că febră musculară se asociază cu lezarea hidroxiprolinei de către radicalii liberi superoxid, hidroxiperoxid, hidroxil şi amoniac. Hidroxiprolina este o componentă a colagenului din structura ţesuturilor de legătură. În concluzie, leziunile şi febră musculară sunt cauzate de acumularea amoniacului, transferul fosfatului din muşchi în sânge, hemoliza de compresie (distrucţia celulelor roşii din sânge), eliberarea necontrolată de radicali liberi. Pentru a rezolva aceste leziuni, care sunt mai evidente la nivelul muşchilor mari din picioare sau spate şi care cresc odată cu intensitatea antrenamentului său în activităţi aerobe cu un consum mare de oxigen, sportivii ar trebui să ia suplimentar antioxidanţi înainte şi după antrenament, precum vitamina C şi E, coenzima Q10, N acetil cisteina, L glutation, extract din seminţe de struguri, beta caroten, niacina, vitamina B5, zinc şi seleniu.

Tipul contracţiei musculare pare a fi şi el un factor important în dezvoltarea febrei musculare. Când intenţia este de a ridica o greutate de 500 de kilograme, contracţia musculară este de tip excentric. Cu alte cuvinte, muşchiul se contractă încercând să-şi scurteze lungimea, dar eşuează. Acest tip de contracţii generează cele mai multe leziuni la nivelul fibrelor musculare, comparativ cu contracţiile concentrice tipice, în care muşchiul se scurtează în timpul contracţiei la ridicarea unei greutăţi. Exerciţiile care presupun mai multe contracţii de tip excentric, precum alergatul la vale, coborâtul scărilor, coborârea greutăţilor, mişcarea de coborâre în ghemuit, vor genera cea mai severă febră musculară, chiar şi în absenţa senzaţiei de arsură la nivel muscular în timpul desfăşurării efortului.

Nu există un tratament simplu pentru febră musculară.

Iată câteva sfaturi folositoare pe care să le încercaţi pentru a vedea care funcţionează cel mai bine în cazul dumneavoastră. În esenţă, cel mai bun tratament pentru febră musculară este prevenirea apariţiei ei.

– Daţi dovadă de răbdare: febră musculară va dispărea în 3 până la 7 zile fără niciun fel de tratament.
– Încercaţi tehnici de recuperare activă. Exerciţiile aerobe uşoare măresc fluxul sangvin şi astfel ajuta la diminuarea durerii musculare.
– Reveniţi-vă după efort prin stretching uşor. Întindeţi muşchii până simţiţi un uşor disconfort şi menţineţi poziţia 10 – 30 secunde.febra-musculara
– Masaj blând la nivelul musculaturii afectate. Masajul stimulează neutrofilele (celule albe din sânge care lupta împotriva inflamaţiei), reducând durerea musculară.
– Faceţi o baie cu sare, în piscina sau cadă, timp de 15 minute pentru relaxare şi reducerea tensiunii musculare.
– Folosiţi medicamente: antiinflamatoarele nonsteroidiene precum aspirină sau ibuprofenul reduc temporar durerea, dar nu grăbesc refacerea.
– Vitamina C ajută la refacerea ţesutului de legătură afectat.
– Evitaţi orice activitate solicitantă care poate accentua durerea.
– Aşteptaţi că durerea să dispară în totalitate înainte de a efectua noi exerciţii solicitante.
– Nu uitaţi să vă încălziţi corespunzător înainte de a efectua un nou antrenament. Muşchii neîncălziţi supuşi brusc unui efort intens au şanse mai mari de a dezvolta leziuni decât muşchii încălziţi corespunzător înainte de efort. Încălzirea efectuată corect creşte ritmul bătăilor cardiace şi respiratorii, mărind aportul de oxigen şi substanţe nutritive la nivelul muşchiului înainte ca acesta să fie solicitat în cadrul antrenamentului. În plus, la nivelul articulaţiilor se secretă mai mult lichid sinovial, mărind flexibilitatea. Prin încălzire, organismul se adaptează cerinţelor antrenamentului.
– Urmaţi regulă celor 10%. Când începeţi o nouă activitate, luaţi-o treptat şi creşteţi durata şi intensitatea exerciţiilor cu maximum 10% pe săptămână.
– Asiguraţi-vă că beţi apă în cantităţi corespunzătoare, consumaţi mulţi carbohidraţi şi puţine grăsimi, pentru a furniza muşchilor combustibilul necesar.

Atât pentru prevenirea apariţiei febrei musculare, cât şi în cazul în care ne dorim o formă fizică cât mai bună şi un nivel de fitness cât mai înalt, trebuie să înţelegem un lucru esenţial: corpul nostru trece printr-un proces de adaptare, care este complet natural. Febră musculară nu generează efecte negative pe termen lung. Durerea resimţită la nivelul ţesuturilor moi este un fenomen normal şi absolut necesar pentru a atinge o formă fizică bună. În acest sens, trebuie respectate anumite principii:

1. Principiul încărcării – un stres sau o încărcare mai mare decât nivelul normal sunt necesare pentru că adaptarea să aibă loc. Corpul se va adapta stimulului. Odată corpul adaptat, un nou stimul este necesar pentru a continua transformarea. Pentru că un muşchi, inclusiv inima, să-şi crească forţa, trebuie să fie încărcat progresiv cu o greutate mai mare decât cea cu care este obişnuit. Pentru a mări rezistenta, muşchii trebuie să lucreze o perioadă de timp mai îndelungată decât cea cu care sunt obişnuiţi. Dacă acest stres este îndepărtat sau redus, va apărea o reducere a performanţelor. Un nivel normal de exerciţii va menţine constant nivelul de fitness existent.

2. Principiul progresiei – susţine existenţa unui nivel optim de încărcare şi a unui timp optim în care aceasta încărcare ar trebui realizată. Încărcarea nu trebuie realizată prea încet, dar nici prea repede pentru că poate genera leziuni musculare. Exerciţiile realizate dincolo de nivelul optim sunt contraproductive şi chiar periculoase. De exemplu, un sportiv care se antrenează doar la sfârşitul săptămânii neglijează principiul progresiei, nefăcând exerciţii suficient de des. Principiul progresiei mai are un avantaj: duce la conştientizarea importanţei unei odihne corespunzătoare şi a recuperării. Stresul continuu şi încărcarea constantă duc la epuizare şi accidentări. Un antrenament intens efectuat timp îndelungat duce la supraantrenament, cu numeroase consecinţe negative la nivel fizic şi psihologic.

3. Principiul adaptării – adaptarea este mecanismul prin care organismul programează muşchii să-şi amintească diferite activităţi, mişcări sau aptitudini. Repetând aptitudinile sau activităţile respective, organismul se adaptează la stres şi exerciţiile devin mult mai uşor de efectuat. Adaptarea explica de ce la început, odată cu introducerea unei noi rutine, apare febră musculară şi apoi această dispare după efectuarea aceluiaşi exerciţiu săptămâni sau luni întregi. Tot această adaptare subliniază necesitatea variaţiei şi asupra încărcării dacă se doreşte o îmbunătăţire continuă a performanţelor.

4. Principiul folosirii/nefolosirii – muşchiul se hipertrofiază dacă este antrenat şi se atrofiază dacă nu este antrenat. Este foarte importantă găsirea unui echilibru între stres şi odihnă. Perioadele de antrenament cu intensitate mare trebuie să alterneze cu perioadele de intensitate mai joasă, pentru a permite organismului să se refacă.febra-musculara

5. Principiul specificităţii – evoluţia antrenamentului trebuie să decurgă de la general spre înalt specific. Acest principiu susţine că, pentru a deveni mai bun într-o activitate specifică, trebuie efectuată activitatea respectivă. Adică, pentru a deveni un bun ciclist, trebuie să pedalezi. De reţinut este faptul că un alergător trebuie să se antreneze prin alergare, iar un înotător, prin înot.

6. Principiul diferenţelor individuale – pentru că fiecare organism este diferit, răspunsul fiecărei persoane la exerciţii va fi variat. Un antrenament corespunzător trebuie modificat în funcţie de diferenţele individuale:
– muşchii mari se refac mult mai greu decât muşchii mai mici
– mişcările rapide sau explozive necesita o refacere mai lungă decât mişcările lente
– femeile au nevoie, în general, de un timp de recuperare mai îndelungat decât bărbaţii
– persoanele în vârstă se refac mai încet decât cele mai tinere
– pe măsură ce încărcarea este mai mare, şi refacerea musculară va dura mai mult.

Durerea musculară poate fi semnalul de alarmă al unei accidentări serioase. Dacă ea nu dispare în interval de 7 zile, este indicat să apelaţi la serviciile unui medic specialist.

Text preluat din Revista Galenus








Ancient Code

Deciphering History Together

Secretele Zeilor

de Claudiu-Gilian Chircu

Earth 4 All Web Magazine

Ancient Mysteries, Healing, Science & News