BABA NOVAC

4 12 2012

HAIDUCIA CA MIJLOC DE REZISTENTA IMPOTRIVA IMPERIULUI OTOMAN

In zilele apogeului sau, temutul Imperiu Otoman dispunea de o forta militara care zdrobea fara drept de apel orice armata europeana. Frica si groaza semanate de turci au dat de fapt un imbold fara precedent dezvoltarii diplomatiei in Europa acelor timpuri. Sigurul conducator de osti care infrunta cu vitejie si succes puhoiul otoman din secolul 16 a fost Mihai Viteazul. Iar cel mai destoinic general al sau a fost un batran haiduc sarb care l-a urmat pe Viteaz deopotriva in moarte, legende si inimile oamenilor.

Inca din decursul anilor sai de tinerete Mihai Viteazul, fiul lui Patrascu-Voda, avusese de nenumarate ori ocazia sa cunoasca starea de spirit a supusilor crestini din provinciile Imperiului Otoman. Caderea sub dominatie turceasca a popoarelor din Balcani alaturi de transformarea acestei regiuni in villayet-uri coincidea cu instalarea de catre turci a unui regim de opresiune caracterizat prin biruri aspre, jafuri si toata seria de violente imaginate. Lipsite de posibilitatile organizarii unor armate regulate, popoarele din sudul Dunarii au apelat la haiducie drept singura forma de lupta care le era la indemana. Haiducia in Balcani a aparut sub forma unui fenomen social generalizat in Serbia, Bulgaria, Macedonia si nordul Greciei, pentru a inflori mai apoi si in tarile romane. Spontana la inceput, miscarea haiduceasca din Balcani avea sa cresca in intensitate de-a lungul secolului 16, pentru a se constitui intr-o adevarata rezistenta armata cu caracter popular. Haiducia a fost cea mai activa si eficace forma de lupta, care a reusit sa mentina in constiinta maselor populare cutuma razbunarii, cea care a devenit in Balcani o adevarata traditie, precum si speranta in libertate alaturi de redobandirea independentei propriilor state.baba-novac

Aceste detasamente de haiduci cuprindeau in randurile lor o serie de razboinici experimentati, duri, manati in lupta de o ura fara margini impotriva cotropitorilor turci. Insufletiti de victoriile in serie ale luiMihai Viteazul, gruparile haiducilor cunosc un reviriment fara precedent. Organizati in cete mici de 15-30 calareti, ei atacau si se ascundeau mai usor. Fiecare ceata avea propriul steag si era condusa de cel mai experimentat razboinic. Cateodata cetele se uneau in detasamente mari si atacau chiar orase si cetati, cum au facut deseori in timpul domniei lui Mihai. Exista unele documente in acest sens care certifica faptul ca numeroase solii ale balcanicilor sosite la Curtea Domneasca de la Targoviste aratau domnitorului roman ca daca el ar trece Dunarea, “ sarbii, bulgarii si albanezii, care sunt de aceeasi religie cu dansul, s-ar uni bucurosi cu el”.

Era, deci, firesc ca actiunile lui Mihai Viteazul in politica sa externa sa acorde o atentie staruitoare problemelor din sud-estul Europei. Tot firesc era ca popoarele balcanice strivite de sistemul pasalacurilor sa vada in victoriile de rasunet ale voievodului valah o excelenta ocazie de a da la randul lor lovituri aprige Imperiului Otoman.

BABA NOVAC,BATRANUL CU SUFLET DE HAIDUC

Despre acest erou legendar avem putine insemnari, cu precadere cele privitoare la inceputul activitatii sale. Potrivit documentelor cronicarului Szamoskozy (Ioachim Craciun, Cronicarul Samoszkozy si insemnarile lui privitoare la romani (1566-1608), Cluj, 1928), Baba Novac s-a nascut in satul Poreci, situat pe o insula a Dunarii, in imediata apropierea a cetatii Semedria din Serbia, in jurul anului 1520. Viata si faptele lui Baba Novac se pot imparti in trei mari perioade distincte : copilaria in satul de pe malurile Dunarii, haiducia din Balcani si perioada traita in oastea Tarii Romanesti. In satul Poreci cunoaste de mic copil, umilintele, cruzimea si nedreptatea unor stapanitori straini. Se pare ca a invatat putina carte in chiliile manastirilor din apropiere, odata ce stia sa citeasca si sa scrie in slavona. Tanarul Novac devine astfel si un luptator spiritual, un adevarataparator al dreptei credinte ortodoxe in fata turcilor care-i fortau sau mituiau pe locuitorii din Balcani sa treaca la Islam. Aceasta rezulta si din faptul ca l-a avut alaturi de-alungul intregii sale vieti, pe preotul Sasca, cu care de altfel a impartit tragicul sau destin.

baba novac

Arta manuirii armelor a invatat-o de mic copil, in anturajul unui razboinic sarb, capetenie a unui grup de razvratiti locali. Pe langa abilitatea sa in lupta, izvoarele vremii noteaza ca Baba Novac era un munte de om, de o statura impozanta, care se folosea de forta sa fizica neobisnuita pentru a baga spaima in dusmani pe campul de lupta. Forta sa herculeana, alaturi de vitalitatea sa neobisnuita explica faptul ca la varsta de 80 de ani inca se afla in saua calului si participa in lupta inarmat cu sabie si secure. Mintea sa era intodeauna limpede, in ciuda anilor inaintati, Baba Novac fiind capitan al unui grup ce insuma 5 000-8 000 haiduci. In armata voievodului Mihai, avea rangul de general alaturi de fratii Preda si Stroe Buzescu, banul Mihalcea, banul Manta si banul Udrea.

Din cauza saraciei si a darilor pe care nu le putea plati, precum datorita faptului ca a muncit din greu timp de 3 ani la ridicarea cetatii Semendria fara a fi platit, Novac se gandeste la pribegie… Baladele populare ne spun ca unul dintre motivele care l-au determintat in tinerete pe Baba Novac sa devina haiduc, este faptul ca era recunoscut drept un barbat dintr-o bucata care nu “scotea caciula in fata nimanui”. Autoritatile turcesti au trimis un grup de 10 ieniceri care l-au prins si l-au batut crunt pana cand Novac, intr-un acces de disperare, s-a ridicat si s-a repezit asupra tortionarilor sai pe care i-a invins fara drept de apel. Pe capetenia grupului a ucis-o izbind-o repetat de pamant pana cand i-a sfaramat oasele. Dupa o asemenea fapta tanarul Novac se refugiaza pe Valea Timocului unde organizeaza o banda de haiduci alcatuita din romanii timoceni, sarbi si bulgari. Aflat la conducerea acestei cete de luptatori dornici de razbunare, Baba Novac zdrobeste pe turci la Cladova, cetatea timoceana Florentin si la Vidin.

O mare parte a activitatii sale o desfasoara in vilayet-ul Bosnia, pe muntele verde al Romaniei (U zelenoj gori Romaniji). B. P. Hasdeu arata ca “Pe blestematul munte Romania, Baba Novac a petrecut vreo 40 sau 50 de ani, catre care adaugandu-se alti vreo 20 sau 30 din viata sa de la Poreci, rezulta ca Baba Novac era octogenar, cand victoriile lui Mihai Viteazul, au desteptat speranta in sufletul sau, chemandu-l din codrii Bosniei spre un alt camp de lupta, intr-o alta Romanie”

Dupa cativa ani de lupte in Bosnia, rastimp in care face multe zile negre turcilor, Baba Novac este prins de acestia. Impresionati de curajul si de forta sa, turcii ajung sa-i propuna sa-l faca aga la Istanbul, lasandu-i si privilegiul de a-si pastra credinta ortodoxa. Sarb adevarat pana in maduva oaselor, Novac refuza si alege inchisoarea, ocazie cu care invata sa vorbeasca turceste si greceste. Evadeaza dupa doi ani de captivitate si revine in partile Bosniei unde se reapuca de haiducie.

“Pe unde Novac mergea/Asa turcii jos pica/Cum pica vara iarba/Cand o atingi cu coasa”

In aceeasi perioada in Balcani isi desfasura activitatea un alt capitan de haiduci. Originar din Dalmatia, raguzan dupa neam, haiducul Deli Marcu conducea la randu-i un grup de 1 500 de luptatori. Intre cei doi eroi se va lega o stransa prietenie si vor lupta impreuna pe multe campuri de batalie sub comanda lui Mihai Viteazul. Vestea ca domnitorul Valahiei, Mihai, fiul lui Patrascu Voda, a intors armele contra Semilunii, a ajuns imediat la urechile celor doi razboinici. Prima intalnire dintre acesti eroi are loc undeva in zona Varsetului unde, la ora pranzului, Mihai Viteazul insotit de capitanii Ghetea, Racea, Vasile Marza, Simion si Patru din Copaceni, este intampinat cu bucurie de capeteniile sarbesti banul Sava, capitanul Dochian, cneazul Dusan si haiducul Baba Novac. Mihai cunoscuse darzenia rasculatilor sarbi. Dupa echipamentul de lupta, calitatea armelor si experienta de lupta, domnul roman isi daduse seama ca sarbii sunt soldati excelenti. “Ne sunt frati si pot apara tara din coasta, pot scufunda corabiile turcesti care vin pe Dunare, pot hartui drumurile Balcanilor”, explica Mihai Viteazul capitanului Vasile Marza.

La sfarsitul adunarii voievodul Mihai a primit juramantul de credinta din partea tuturor conducatorilor rascoalei antiotomane a sarbilor. Sub panza cortului, razboinicii sarbi si-au scos sabiile la picioarele voievodului. Adanc miscat, Mihai isi scoate sabia asezand-o deasupra paloselor sarbesti. Juramantul este intarit de episcopul Teoharie al Varsetului. Baba Novac a fost puternic impresionat de personalitatea lui Mihai Viteazul. Batranul sarb l-a iubit si pretuit toata viata pe ilustrul conducator roman. La un moment dat, garda personala a Viteazului era alcatuita din haiducii sarbi ai lui Novac. Conform izvoarelor, sigurul regret al lui Baba Novac era legat de varsta sa, haiducul octogenar marturisind de nenumarate ori ca si-ar fi dorit sa-l fi intalnit pe Viteaz cand era mai tanar…Dintre toti capitanii straini care servisera in armata lui Mihai Viteazul, figura lui Baba Novac se detaseaza net. Daca scotianul John Smith, albanezul aga Lecca, polonezul Valentin Walawskisi secuii Moise Szekely si Albert Kiraly nu erau in fond decat niste mercenari, lefegii interesati doar de banii domnitorului, Baba Novac este singurul capitan ne-roman care a ramas alaturi de Viteaz fara bani, animat doar de pretuirea fata de domnitor si de lupta impotriva dusmanilor acestuia.

Novac

In toate marile batalii ale Viteazului, bratul lui Baba Novac era in toiul luptei. Niciodata nu s-a lasat impresionat de superioritatea numerica a dusmanului. Ataca cetatea Plevnei alaturi de doar 1200 haiduci. Cu acesta ocazie reuseste sa ia multi prizonieri, printre care sotia si cei doi copii al bogatuluipasa Mohamed Mihailoglu. “Tinuta cu omenie si nesiluita de haiduci”- cum spune cronicarul Balthasar Walther – turcoaica si copii sai sunt rascumparati de otomani contra sumei de 500 000 galbeni. In primavara anului 1595, in fruntea a doar 600-700 haiduci, Baba Novac trece Dunarea si marsaluieste pana in Muntii Sarplanina, unde asteapta oastea condusa de Hasan Pasa care traversa muntii pentru a face jonctiunea cu armata sultanului langa Sofia. Intr-o amabuscada, Baba Novac ataca si distruge intreaga armata turcesca luandu-i acesteia toti caii, camilele, tunurile si o mare suma de bani. Majoritatea turcilor sunt ucisi in munti.

Episodul victoriei de la Selimbar se lega de Baba Novac. Haiducul sarb nu mai suporta tratativele episcopului Malaspina, sol al lui Andrei Bathory si ataca prin surprindere. In cele trei momente hotaratoare de la Selimbar, mana dreapta a domnitorului a fost Baba Novac. Aflat in linia intai, s-a batut si a invins toti capitanii de oaste ai armatei ungurilor. Stefan Lazar, Peter Huszar, Stefan Csaki, Moise Szekely si Gaspar Kornis sunt umiliti de batranul de peste 80 de ani. Armurile invinsilor sunt depuse personal de Novac la picioarele lui Mihai Viteazul. In anul 1600, timis de Mihai in Banat, Baba iese victorios intr-o serie de lupte. Ajuns in Moldova, in urmarirea lui Ieremia Movila, ocupa aceasta provincie romaneasca si cucereste Iasul. Lupta neobosit pana in Hotin si Camenita. Alaturi de Mihai, la Calugareni, repurteaza o victorie istorica. La Naieni, langa Ploiesti se lupta cu polonezii. Luptele de la Sarata si Bucov il au din nou in prim plan.

MOARTEA UNUI EROU

In timp ce Mihai Viteazul se afla la Viena, in ianuarie 1601, nobilii unguri din Transilvania pregatesc o rascoala. Astfel, conducatorul nemesilor maghiari, capitanul Stefan Csaki, dusman personal al lui Baba Novac, trimite un corp de oaste sa atace prin surpindere tabara lui haiducului la Lipov , in Banat. In acesta miscare, Csaki urmareste sa se razbune personal pe batranul sarb pentru infrangerea de la Selimbar in timp ce nobilimea ungureasca urmareste sa-l lipseasca pe Mihai de cel mai capabil general al sau. In urma unui simulacru de proces, Baba Novac si preotul Sasca sunt invinuiti de colaborare cu turcii (!) si condamnati la moarte. 

Sadismul nobililor unguri iese inca o data la ivela pe data de 5 februarie 1601, cand Baba Novac si prietenul sau de o viata, preotul Sasca, sunt adusi in piata din mijlocul cetatii Clujului, actuala Piata Unirii din Cluj Napoca. Calaii primesc ordinul de a face supliciul batranului haiduc cat mai indelungat si dureros, pentru ca nemesii sa se poata delecta mai mult timp cu chinurile luptatorului pe care l-au urat cu o dementa neomeneasca.

La ora 10 dimineata, Baba Novac este adus in lanturi pe platfoma de executie. Calaii au inceput cumplita executie prin jupuirea de piele a celor doi eroi. Baba Novac este legat, apoi, de doua grinzi si spanzurat deasupra unui rug, calaii aruncand din cand in cu apa peste el pentru a-i prelugi chinurile. La fel ca Horea, eroul motilor din Apuseni care avea sa sfarseasca torturat de nemesi, Baba Novac nu scoate nici un tipat sau vaiet de durere. Impresionat de cruzimea torturii cat si de bravura cu care infrunta chinurile cumplite batranul trecut de 80 de ani, cronicarul italian Ciro Spontoniconsemneaza ca supliciul si moartea lui Baba Novac au durat o ora si jumatate…. Sadismul nobililor maghiari nu se opreste aici. Csaki ordona tragerea in teapa a trupurilor lipsite de viata ale celor doi dupa care, aceiasi nobili se pun pe un ospat urmat de o betie. A doua zi compun o poezie intitulata “Cand a rabdat Baba de frig in gerul iernii”, in care comenteaza batjocoritor modul in care corbii au mancat din cadavrul lui Novac…

Cronica adminstrativa a orasului Cluj, consemneaza la randu-i ca: “Am dat tiganilor pentru ca au schingiuit, au torturat, au fript si au tras in teapa pe Baba Novac si pe preot, celor doi calai, 3 florini. Am platit lui Luca Aksi pentru ca a cioplit teapa pentru Baba Novac, 20 de florini” .

Dupa victoria de la Guraslau, Mihai Viteazul este din nou stapan pe Transilvania si Tara Romaneasca. Primul intregitor de tara poposeste la Cluj la inceputul lunii august 1601. Ungurii din Cluj se supun pe loc armatei lui Mihai, o parte din nobilii vinovati de moartea lui Novac reusind sa fuga la timp, iar ceilalti devin lingusitori si se inghesuie sa jure credinta noului stapan al Transilvaniei. Mihai oficiaza o comemorare solemna, urmata de o pomana in amintirea eroului sarb. Pe Bastionul Croitorilor din Cluj, Mihai Viteazul arboreaza toate steagurile castigate in lupta de Baba Novac. Vestea mortii sale ingrozitoare i-a impresionat pana si pe turci, sultanul Mehmet al III-lea apreciind intr-o nota personala ca sfarsitul unui astfel de razboinic trebuia sa fie pe campul de lupta, nu schingiuit de alti ghiauri lasi… Pe teritoriul mosiei daruite fiilor sai de catre Mihai Viteazul, se inalta astazi cartierul craiovean Brazda lui Novac.

OMUL INTRAT IN LEGENDA

”Baba Novac/ Sare Dunarea-n ciomag/ Dincolo la Calafat/ Unde zace un turc legat/ Si-altu-n tapa alinat”

Oamenii din trecut nu au uitat lupta si sacrificul haiducului sarbo-valah pentru libertate. Baba Novac a intrat in legendele si inima popoarelor crestine din Balcani si nordul Dunarii fiind, de altfel, unul dintre putinii eroi despre care s-au scris balade si cantece inca de pe vremea cand era in viata. Parca pentru a pecetlui prietenia istorica si fratia de credinta care-i leaga pe sarbi de romani, in Serbia zilelor noastre, Baba Novac este unul dintre cei mai slaviti eroi nationali alaturi de Milos Obilic, Marko Kraljevic, Lazar Hrebeljanovic si alti luptatori ai panteonului razboinic sarb. In baladele sarbesti, Baba Novac, numit Starina Novac, este deseori descris in compania fiului sau cel mare, Gruia. Deopotriva in baladele sarbesti si romanesti este relatat episodul caderii in prizonierat al luiGruia, cel care este intemnitat de turci la Istanbul. Batranul Novac purcede spre eliberarea fiului sau pe care reuseste sa-l faca scapat din inchisoarea orasului folosindu-se de diverse viclesuguri. In timpul evadarii ei sunt surprinsi de gardienii inchisorii si dupa o lupta scurta in chiar inima Imperiului Otoman, cei doi Novaci, tata si fiu, reusesc sa fuga cu bine in Tara Romaneasca.

Figura eroica a haiducului a ajuns la asemenea dimensiuni in folclorul romanesc incat se cunosc pana in prezent nu mai putin de 101 cantece vechi despre Novacesti! Numarandu-se printre cele mai impresionate balade populare romanesti, ciclul epico-narativ al Novacestilor a aparut ca un raspuns al valahilor impotriva expansiunii puterii otomane si a asupririi aduse de acestia. In unele cantece batranesti actiunile Novacestilor se petrec in Campia Dunarii, Banat, Oltenia sau Tara Hategului. In aproape toate baladele sarbesti despre Novac si fiul sau Gruia, acestia apar din nou alaturi de Muntele Romanija ceea ce, conform lingvistului croat Petar Skok, ar avea legatura cu numele etnic al megleno-romanilor si istro-romanilor din Bosnia. In universul epic bulgar, Baba Novac nu apare niciodata singur ci alaturi de alte personaje, cu precadere haiduci nationali bulgari. Sub numele de Stari Novac, Debel Novac si Hajdut Novac, batranul vultur al Balcanilor omoara orice turc iesit in cale si elibereaza sate intregi de tarani bulgari.

Eroii crestini din acesta parte a lumii au un statut apropiat sfintilor, sfinti de care ii apropie jertfa lor muceniceasca pentru credinta ortodoxa alaturi de lupta impotriva paganilor turci. Indiferent de numele ce i s-a atribuit, Baba Novac este patronul spiritual a generatii intregi de haiduci balcanici care se vor naste in viitor pe aceste meleaguri, precum si parintele cel mai indraznet si iubit al taranilor asupriti din Balcani. Nu trebuie decat sa aruncam o privire asupra toponimiei localitatilor dinRomania, Serbia, Muntenegru, Bulgaria, Bosnia-Hertegovina, Grecia pentru a descoperi sute de orase si sate care-i poarta numele. Romanii de odinioara l-au cinstit nu doar in balade si amintiri pe marele erou. Multe asezari din tara noastra poarta numele haiducului, precum Baba Novac din Satu Mare, comunele Baba din judetele Alba, respectiv Maramures, Novac(Dolj), Novaci (Ilfov, Gorj), Novacesti (Alba, Prahova, Satu-Mare), precum multe alte sate numite Novac si Novacesti risipite in toata tara. In istoricul orasului Novaci din Judetul Gorj, este notat faptul ca in aceste locuri a poposit o bucata de vreme, Baba Novac impreuna cu 5 000 de haiduci sarbi, atunci cand a luptat sub steagul Tarii Romanesti. Intr-o lume care-si pierde in viteza valorile, cultura, istoria si identitatea, eroul octogenar ramane inca printre noi pentru a ne aduce aminte lectia uitata a vitejiei, a sacrificiului, a dragostei de tara si credinta…

 

sursa :descopera.ro





IULIUS CEZAR

6 10 2012

MOTTO

Veni,vidi,vici!-Am venit,am vazut,am invins

ORIGINI SI CONTEZT ISTORIC

Vom vedea azi figura unui alt mare conducator militar:CAIUS IULIUS CAESAR.

 

Caesar s-a născut la Roma, într-o binecunoscută familie de patricieni (ginta Iulia), prezumtiv descinsă din Iulus, fiul prințului troian Eneas, care, conform legendei, era fiul zeiței Venus. Potrivit unei legende, nașterea lui Caesar a fost posibilă prin cezariană, însă este foarte puțin probabil, deoarece în acea epocă o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate. Caesar a crescut într-o locuință modestă dintr-o construcție antică (insula) în Suburba, cartier al clasei mijlocii a Romei. Familia lui Caesar, deși cu descendență patricienă, deci aristocrată, nu era înstărită, după standardele nobilimii romane. Astfel, niciun membru al familiei nu s-a făcut remarcat în societate în timpul copilăriei lui Caesar, deși, în generația tatălui său, avusese loc o reînnoire a averilor familiei. Mătușa paternă, Iulia, s-a căsătorit cu Gaius Marius, un general talentat și reformator al armatei romane. Marius a devenit unul dintre cei mai bogați locuitori ai Romei, influența sa politică contribuind și la îmbunătățirea situației materiale a familiei lui Cezar.

Spre sfârșitul vieții lui Marius, în 86 î.Hr., politica internă atinse un punct de ruptură. În această perioadă, politicienii romani erau, în general, divizați în două partide: Populares, care îl includea pe Marius, și Optimates, din care făcea parte Lucius Cornelius Sulla. O serie de dispute între cele două partide a dus la un război civil, deschizând în final calea lui Sulla către postul de dictator. Datorită legăturii de familie, Caesar era aderent la partidul lui Marius. Nu era doar nepotul lui Marius: era căsătorit cu Cornelia Cinnilla, cea mai tânără fiică a lui Lucius Cornelius Cinna, care era cel mai mare simpatizant al lui Marius și inamicul declarat al lui Sulla. În anul 85 î.Hr., când Caesar împlinise 15 ani, tatăl i s-a îmbolnăvit și a murit. El a devenit moștenitorul majorității proprietăților și averilor deținute de tatăl său și de Marius.

SCURT ISTORIC

S-a afirmat de tanar in armata romana, mai intai in Asia. In cariera politica a urmat linia tatalui sau, nepot si adept al lui Caius Marius, deci membru al taberei popularilor.(unul din „partidele”de la Roma)

Dupa preluarea puterii la Roma de catre Sylla (82 i.Chr), liderul taberei optimatilor,(celalalt „partid”) acesta i-a cerut lui Caesar sa divorteze. Refuzul acestuia a atras dupa sine condamnarea sa la moarte (preschimbata in exilare) si confiscarea averii sotiei sale. Revenit la Roma, dupa moartea lui Sylla, si-a reluat in anul 68 i.Chr. ascensiunea politica, obtinand mai intai functia de chestor, apoi de pontifex maximus (preot suprem) si guvernator al Hispaniei. Lider al taberei popularilor, s-a evidentiat in acelasi timp prin victoriile impotriva rebelilor din Spania. In imprejurarile politice de la Roma din deceniul al VII-lea i.H., Caesar a preferat sa se alieze cu M. Licinius Crassus si cu Pompei (Pompeius Magnus). In aceste conditii s-a incheiat primul triumvirat din anul 60 i.Chr. In 59 i.Chr. a fost ales consul si a trecut la impunerea unor reforme economice si sociale potrivit intereselor triumvirilor. Una dintre acestea a fost ceruta de Pompei: distribuirea pamanturilor catre veteranii armatei sale si aprobarea politicii dusa de acesta in Orient, in timpul razboiului impotriva lui Mitridate (Mithridates) al VI-lea Eupator. Din 58 i.Chr. Caesar este numit guvernator al Galliei Cisalpine si al Galliei Transalpine, pentru o perioada de cinci ani. In aceasta calitate a declansat campania de cucerire a intregii Gallii. In SE Galliei i-a infrant pe helveti, apoi a respins atacurile suebilor germanici condusi de Ariovist, a anexat zona Aquitaniei, i-a cucerit pe veneti. Sub comanda sa, pentru prima data armata romana a patruns pe teritoriul Germaniei dar si in Britannia. In 52 i.H. l-a infrant in marea batalie de la Alesia pe conducatorul galilor, Vercingetorix.

Suetoniu l-a descris cel mai bine in Vietile celor 12 cesari:” Cezar era cel mai desavarsit calaret si militar, rezistand la eforturile cele mai mari. Parcurgea distante foarte lungi cu o iuteala de necrezut. E greu de spus daca dadea dovada mai multa de prevedere sau de indrazneala in campaniile sale; niciodata nu-si ducea armata fara a cerceta mai inainte drumurile daca nu cumva era primejdia vreunei capcane dusmane.”

Campaniile sale din Galia le stim deoarece Caesar a lasat un volum de memorii intitulat chiar  Commentarii de Bello Gallico.

Victoriile si ambitia sa politica, moartea lui Crassus in 52 i.Chr. si dorinta lui Pompei de a ocupa o pozitie dominanta la Roma au determinat reizbucnirea razboiului civil. Alaturi de armata sa (pe care a refuzat sa o dizolve) Caesar a trecut raul Rubicon, granita dintre Italia si Gallia Cisalpina, prilej cu care a rostit celebrele cuvinte: Alea jacta est (Zarurile au fost aruncate) indreptandu-se impotriva Romei. Dupa infrangerea lui Pompei la Pharsalos (48 i.Chr.) si uciderea rivalului sau in Egipt de catre Ptolemeu al XIV-lea, Caesar s-a deplasat la gurile Nilului, a ocupat Alexandria si s-a implicat in razboiul civil dintre Ptolemeu si Cleopatra, de partea acesteia. Victorios la Alexandria, a instalat-o pe Cleopatra pe tronul Egiptului, apoi a pornit o expeditie de pedeapsa in Asia Mica, impotriva regelui Bosforului, Pharnaces, fiul lui Mitridate al VI-lea Eupator, care incerca sa se elibereze de sub tutela Romei. La incheierea acestei expeditii, trimitea Senatului celebrul raport alcatuit din numai trei cuvinte: Veni, vidi, vici (Am venit, am vazut, am invins). In 45 i.H., a pus capat razboiului civil, dupa infrangerea ultimelor centre de rezistenta organizate de fostii partizani ai lui Pompei, in Africa de Nord si Spania. Practic in acel moment avea puterea unui monarh absolut, pastrand insa aparentele republicane: concentra in mana sa intreaga putere la Roma. Acestuia ii fusesera atribuite toate functiile de conducere importante: dictator pe viata, tribun pe viata, chestor, imperator (comandant suprem al armatei), parinte al patriei, pontifex maximus. S-a inconjurat de oameni apropiati lui, marind numarul senatorilor de la 600 la 900 si acordandu-le fidelilor sai diverse magistraturi, al caror numar a crescut. Toate acestea anuntau, in fapt, sfarsitul Republicii romane. Impotriva sa a fost organizat un complot al aristocratiei senatoriale, ramasa atasata de traditiile republicane. La 15 martie 44 i.H., in preajma organizarii unei mari campanii militare impotriva partilor, Caesar este asasinat in Senatul roman de un grup de senatori condusi de M. Iunius Brutus si C. Cassius Longinus. Nepotul si fiul sau adoptiv, Octavian, la capatul unui nou razboi civil, va continua actiunea lui  si va inaugura imperiul.

asasinatul lui Caesar in Senat

URMARILE ASASINATULUI

Ceea ce trebuia sa se intample s-a intamplat ,chiar daca Caesar a fost omorat. Clasele sociale de mijloc și inferioară, în care Caesar era atât de popular încă dinaintea victoriei din Galia, au fost înfuriate că un mic grup de aristocrați le uciseseră eroul.Marcus Antoniu,unul din generalii si prietenii sai , s-a folosit de supărarea mulțimii romane și a amenințat cu dezlănțuirea ei asupra optimaților, poate în intenția de a prelua el însuși controlul asupra Romei. Însă Caesar îl numise pe nepotul său Gaius Octavius ca moștenitor unic al vastei sale avuții, oferindu-i lui Octavius atât puterea imensă asigurată de numele lui Caesar, cât și control asupra uneia dintre cele mai mari averi din republică. În plus, Gaius Octavius era, pentru toate intențiile și scopurile, fiul marelui Caesar .Loialitatea populației romane a trecut de la Caesar la Octavius. Octavius, în vârstă de doar 19 ani la moartea lui acestuia, s-a dovedit a fi  nemilos și crud. În timp ce Antoniu se ocupa de Decimus Brutus, în prima rundă a noilor războaie civile, Octavius își consolida poziția. Pentru a se putea lupta cu Brutus și Cassius, care ducea lipsa unei mari armate în Grecia, Antoniu avea nevoie atât de averea din cuferele de război ale lui Caesar, cât și de legitimitatea pe care numele  o oferea oricărei acțiuni pe care acesta ar fi desfășurat-o împotriva celor doi. S-a format un nou triumvirat, al doilea și ultimul, cu Octavius, Antoniu, și comandantul loial al cavaleriei lui Caesar, Lepidus. Al Doilea Triumvirat l-a zeificat pe Caesar ca divus Iulius . Al doilea război civil,a fost dus împotriva lui Brutus și Cassius. Antoniu și Octavian i-au înfrânt pe acestia  la Philippi. Un al treilea război civil s-a declanșat apoi între Octavian pe de o parte și Antoniu și Cleopatra pe altă parte. Acest ultim război civil a culminat cu înfrângerea lui Antoniu și a Cleopatrei la Actium și cu ascensiunea politică a lui Octavian, care a devenit primul împărat roman, cu numele de Cezar August. În 42 i.Chr, Caesar a fost zeificat oficial ca divus Iulius (Iuliu divinul), iar Caesar August a devenit astfel divi filius (fiul lui divinului).

EPILOG

Figura lui Caesar a ramas in istorie ca fiind a unui erou.Cei ce l-au asasinat,desi au incercat prin ceea ce au facut sa salveze republica ,sunt doar simpli tradatori .Sunt damnati si huliti.





Hannibal,dusmanul Romei

26 09 2012

Despre acest personaj as putea vorbi o zi intreaga fara sa ma opresc. A fost unul din cei mai renumiti conducatori militari ai istoriei, nu atat prin amploarea cuceririlor, cat prin modul in care a stiut sa-si conduca armata in situatii limita, pe un teritoriu care-i era complet strain. Sa vedem de ce este inclus in galeria marilor cuceritori .

S-a născut în nordul Africii și a fost fiul lui Hamilcar Barcas. (Barcas era o poreclă care însemna Fulgerul, având în vedere slabiciunea lui pentru atacurile rapide). Din anul 237I Hr. își însoțește tatăl în Spania .Participă alături de acesta, apoi după moartea lui , alături de Hasdrubal, la construirea imperiului colonial cartaginez din Hispania.La moartea acetuia din urma ,in 224I.Hr devine comandantul trupelor din Spania ale cartaginezilor.Titus Livius l-a descris ,cel mai bine,in a sa „Ad urbe condita:: „…nicicând n-a fost pe lume un om mai bine înzestrat cu însușiri atât de felurite – și de a asculta și de a porunci. Când înfrunta primejdiile, Hannibal era cel mai cutezător dintre toți, iar în toiul pericolelor dovedea cea mai mare chibzuință. Nu-i isovea trupul nici un fel de trudă (…) Hannibal era deopotrivă de răbdător și la frig și la arșiță, cumpătat la mâncare și băutură, după care nu jinduia niciodată (…) Mulți l-au văzut adesea pe Hannibal odihnindu-se pe pământul gol, acoperit numai cu o mantie soldățească, în mijlocul străjerilor la posturile de veghe (…) În luptă pornea cel dintâi și ieșea din încăierare cel din urmă.”

RAZBOAIELE CU ROMA

Era evident ca interesele romanilor in Hispania se vor ciocni de interesele punilor(nume dat cartaginezilor de catre romani).Scanteia care a aprins razboiul a fost cucerirea Saguntului (cetate iberica aflata sub” protectia” Romei)in 219I.Hr.

Ceea ce urmeaza ar putea fi trecut in orice manual de tactica militara.Hannibal străbate în august 218 î.Hr., cu o armată de 50.000 de pedeștri, 9.000 de cavaleri și 37 de elefanți, Munții Pirinei, forțează trecerea râului Rhôn în Gallia și dejoacă toate tentativele romane de a-i bara drumul. În toamna anului 218, traversează în numai 15 zile, dar cu pierderi grele, culmile înzăpezite ale Alpilor, pătrunzând în octombrie 218, cu cei 26.000 de soldați care i-au mai rămas, în Câmpia Padului, în nordul Italiei.

Rapiditatea miscarilor i-a luat prin surprindere pe romani(acestia se pregateau sa debarce ei primii in Africa de Nord si in Hispania).În încercarea de a-și găsi aliați, face curte orașelor grecești din Italia. Celții, plini de ură împotriva Romei, care tocmai îi alungase din Italia de Nord, i-au facilitat armatei lui Hannibal trecerea.Alaturi de el vin toti cei care erau nemultumiti de politica de cuceriri a noii puteri care se nastea in peninsula italica. Cu acesti noi aliati si cu ce ramasese din armata sa(foarte eterogena,formata din mercenari in mare parte) înfrânge în noiembrie 218 î.Hr pe râul Ticinus armata consulului Publius Cornelius Scipio (tatăl lui Scipio Africanul)si  în decembrie, înfrânge armata consulului T.Sempronius Longus pe râul Trebia. Nu se opreste aizi.În martie 217 î.Hr. traversează Apeninii și pătrunde în Etruria. În timpul acestor evenimente își pierde un ochi. Pe malul nordic al Lacului Trasimene, Hannibal surprinde și nimicește, la 24 iunie, armata consulului Gaius Flaminius, care cade în luptă alături de alți 15.000 de soldați față de numai 1.500 de soldați pierduți ai lui Hannibal.

Ceea ce parea un foc de paie la inceput ,devine o amenintare serioasa si la Roma se alege un dictator .(masura luata numai in caz de urgenta):Fabius Maximus,numit si Cunctator(zabavnicul) datorita politici de temporizare si neangajarii in lupta deschisa.Punii isi vad de treaba si devasteaza Italia centrala si meridionala.Rezultatul nu se lasa asteptat.Cei doi consuli nou alesi, Lucius Aemilius Paullus și Gaius Terentius Varro, formeaza o armata numeroasa si ,in  august 216 î.Hr., la Cannae, în Apulia,se afla fata in fata cu Hannibal.Ceea ce a urmat a fost una din cele mai faimoase batalii ale istoriei.Slăbind centrul și oferind atacului roman iluzia unei victorii ușoare, Hannibal reușește, grație solidității flancurilor și a manevrei de învăluire a cavaleriei, să obțină completa încercuire a armatei romane, care era dublă ca efectiv. Pe câmpul de luptă rămân între 50.000 – 60.000 de soldați romani morți, cea mai gravă înfrângere militară din istoria Romei republicane.Hannibal a pierdut doar vreo 6000 de soldati ceea ce arata proportiile catastrofei pentru romani. Această bătălie a devenit model al bătăliei de învăluire în istoria artei militare.

În urma acestei victorii, după ce Roma refuză orice tratative de pace, Hannibal pătrunde în Campania, raliindu-și triburile samniților și Capua, cel mai strălucit oraș al regiunii. Alte numeroase populații italice și orașe precum Nola, Neapolis și Cumae, rămân fidele alianței romane. În 215 î.Hr. Cumae rezistă atacului cartaginez, în schimb orașele grecești din sudul Italiei – Locri și Crotona – își deschid porțile în fața lui Hannibal. Victoria de la Cannae este urmată de o serie de succese diplomatice de răsunet. Filip al V-lea al Macedoniei încheie o alianță cu Hannibal declarând război Romei.Siracuza trece în tabăra anti-romană. Tarentul, urmat de Metapont și de Thurioi, se alătură, în anii 213-212, punilor. Din 212-211 însă, balanța de forțe începe să se încline lent, dar inexorabil, în favoarea Romei.

„Stii sa invingi ,dar nu stii sa profiti de victorie”i-a reprosat mereu fratele sau lui Hannibal.De ce el nu a atacat Roma?Este o intrebare la care nu vom gasi raspuns niciodata .Sunt doar presupuneri.Acesta a fost momentul decisiv al campaniei.Romanii au timp sa se reorganizeze si sa incheie alte aliante.Orasele care trecusera de partea cartaginezilor au fost cucerite ,iar Capua a fost aspru pedepsita .In 211 Hannibal era la portile Romei.Prea tarziu insa.Nu reuseste sa o cucereasca si este nevoit sa ridice asediul si sa se retraga inspre sud.

Romanii revin in forta.Printr-o abilă diplomație, reușesc să găsească, în Liga Etoliană și Pergam, aliați fideli în primul război macedonean (215 î.Hr. – 205 î.Hr.), obligându-l pe Filip al V-lea să se consacre, în excusivitate, operațiunilor militare din Grecia. În anul 210 î.Hr., un nou general roman, în vârstă de numai 25 de ani, este numit comandant suprem al forțelor din Spania, eliminând până în 206 î.Hr. orice rezistență punică în Peninsulă. Istoriografia romană a făcut din Scipio Africanul contraponderea ideală a comandantului cartaginez. Tot mai izolat pe pământul italic, Hannibal apelează la ajutorul fratelui său Hasdrubal. Acesta, cu ultima mare oaste punică din Hispania, reface drumul lui Hannibal dar, ajuns în Italia centrală, este surprins de forțele celor doi consuli – Marcus Livius Salinator și Gaius Claudius Nero – la râul Metaurus, pierzând în bătălie întreaga armată și propria-i viață (207 î.Hr.).

Redus la defensivă în sudul Italiei, Hannibal este rechemat în 203 î.Hr. în Africa, după victoriile repurtate aici de Scipio Africanul. La capătul a 16 ani de lupte, Hannibal părăsește neînfrânt pământul Italiei. La Zama însă, în Tunisia, în ultima bătălie a celui de-al doilea război punic (202 î.Hr.) Hannibal este înfrânt de mai tanarul sau oponent, Cartagina semnând, în anul următor, tratatul de pace.

SFARSITUL 

Ceea ce a urmat nu face cinste orasului ,pe care l-a slujit ,cu destoinicie atatia ani:Cartagena.Este nevoit sa se refugieze ,mai intai   la curtea lui Antiochos al III-lea, suveranul Regatului Seleucid,apoi la prietenul sau regele  Bitiniei, Prusias I.Ura sa impotriva Romeni nu a incetat .I-a determinat pe cei doi conducatori sa declare razboi si sa lupte impotriva  a ceea ce considera el ca este noul stapan al M. Mediterane,Roma republicana.S-a sinucis in 183 I.Hr neacceptand sa fie luat prizonier de romani.In acelasi an a murit si rivalul sau Scipio Africanul.Se incheia cel mai mare cosmar al Romei .





Mehmet al II-lea Cuceritorul

9 09 2012

Povestea unuia din cei mai mari conducatori ,pe care i-a avut Imperiul Otoman  ,sultanul Mehmet al II-lea poreclit Cuceritorul,incepe in anul 1451 d.Chr.A urmat la tron tatalui sau Murat al II-lea.Era o personalitate deosebita,mare admirator al lui Alexandru Macedon.

Prima lui dorinta a fost cucerirea Constantinopol-ului,capitala a ceea ce mai ramasese din Imperiul Bizantin.Neintelegerile ce le avea cu emirii din Asia Mica, l-au facut sa mai zaboveaca si sa-si arate la inceput dorinta de convietuire pasnica cu crestinii. Cand, insa, situatia din Anatolia s-a limpezit in favoarea sa, Mehmed a inceput sa-s puna in aplicare un plan bine chibzuit de asediere a celebrului oras.

Trebuia, in primul rind sa impiedice Capitala Bizan­tului de a mai fi aprovizionata cu oameni, munitii si alimente de puterile crestine. Dupa ce intervine in Moreea si in Albania, pentru a impiedica pe despotii bizantini, ca si pe Skanderberg sa vina in ajutorul Constantinopolului, Mehmed al II-lea purcede la blocada capitalei, prin ridicarea de fortificatii menite sa sugrume orice interventie care ar sosi pe drumul Bosforului. Dupa ce aceasta fortareata (Rumeli – Hisar), de pe tarmul european al Bosforului a fost terminata (august 1452), Mehmed al II-lea se apropia tot mai mult cu trupele sale de imprejurarile Constantinopolului.

La o interventie a lui Constantin al Xl-lea, care vroia sa-si apere compatriotii amenintati de ieniceri, Mehmed raspunde cu declararea razboiului.

In aprilie, Sultanul in fruntea unei puternice armate era langa zidurile orasului. Constantinopolul nu dispunea decat de citeva mii de osteni (cel mult 7000 – greci sl straini), pe cind turcii aveau contingente  mult superioare. Dintre apuseni,  doar Genova a ajutat efectiv Bizantul,cu  un numar de 700 soldati, comandati de Giustiniani. Puterile crestine au intors capul. Regele Alfons al Neapolului, care avea un mare ascendent  asupra papei, urmarea o politica proprie: recucerirea    Constantinopolului pentru a se reconstitui un nou imperiu latino-grec. Iancu de Hunedoara a pus anumite conditii bazileului. Venetia era mai interesata sa-si vada adversara,Genoa ,la pamant. Imparatul imperiului Romano-German, Frederic al III-lea si regii mai indepartati din Occident, ocupati cu treburile lor proprii, au fost absenti. Astfel ca omparatul bizantin,Constantin al XI-lea Profiregenetul a tre­buit sa se sprijine aproape numai pe propriile sale forte, putine la numar. Otomanii pe langa ca aveau o oaste inzecita, dispuneau de o putere de foc inedita pentru vremea respectiva, datorita in special unui tun de o marime neo­bisnuita, care a izbutit, la sfirsitul asediului, sa darame o por­tiune din zidurile de aparare ale orasului. Asaltul final s-a pro­dus in ziua de 29 mai . Turcii, luptind cu indirjire, au izbutit sa patrunda in oras. Imparatul Constantin al Xl-lea a murit ca un viteaz in mijlocul ostirilor lui, dupa ce bravul genovez, Giustiniani, fusese grav ranit. Au urmat citeva zile de jafuri cunplite. Sf. Sofia fost luata de turci, ca si alte locasuri si transformate in geamie. Numarul celor ucisi, dar mai ales robiti, a fost foarte mare. Cucerirea Constatntinopolului nu a insemnat, insa sfirsitul luptelor. In 1456 Athena este si ea cucerita si Partenonul transformat, in geamie. Imperiul de Trapezunt cade in 1461. Belgradul a rezistat cu bravura pana in 1456 ,sub conducerea lui Iancu de Hunedoara(de altfel acesta va si muri in timpul asediului de ciuma ). Serbia, insa, este cucerita in intregime in 1459 si Bosnia in 1463. Pina la 1500 va veni rindul  Albaniei sl altor teritorii de la Adriatica sa fie cucerite. Vor mai ramine insa cite­va insule in Egeea si Mediterana . Imperiul Bizantin nu va mai exista ca oraganizare politica ,dar va continua sa  dainuiasca sub aspectul sau cultural, spiritual si in deosebi eclesiastic. Patriarhia bizantina va continua sa existe si sub turci. In 1454, Mehmet Cuceritorul promoveaza ca patriarh, in scaunul care ramasese vacant, pe primul anti-unionist Ghenadie Schelarios, mare teolog, filosof si literat. Constantinopolul va ramine, veacuri de-a rindul centrul spiritual al ortodoxiei post-bizantine, care a influentat binefacator viata duhovniceasca si culturala a popoarelor ortodoxe din Balcani si rasaritul Europei. In special Rusia moscovita se face luptatoare pentru drepturile crestinilor in numele Bizantului, pe care socotea ca-l mosteneste(si mai crede cu tarie si azi). Aceasta mai ales dupa ce marele cneaz loan al III-lea, s-a casatorit cu fiica despotului Toma Paleologul (Sofia) si s-a considerat urmas al bazileilor bizantini, imprumutandu-le si stema acestora (vulturul cu doua capete).

Trebuie spus ca Occidentul nu a putut dormi linistit pana ce acest mare conducator nu a murit.În 1470, capturarea insulei Negroponte, important centru comercial venețian din zona continentală a Greciei, a provocat panică în întreaga Italie. În final, venețienii au acceptat să plătească sultanului un tribut anual substanțial. În anul 1480, flota lui Mahomed a cucerit portul Otranto din sudul Italiei. În 1472, a mobilizat întreaga sa armată de circa 100.000 de persoane și a învins forțele lui Uzun Hasan la Bashkent. Tratatul de pace care a urmat i-a acordat lui Mahomed controlul asupra întregii Anatolii până la râul Eufrat.

S-a stins din viata in 1481 ,realizand ,in cei 30 de ani de domnie,ce nu reusisera inaintasii lui in peste 100 de ani.Organizarea imperiului si mai ales a armatei a fost desavarsita sub conducerea lui.Trupele de elita ale ienicerilor nu aveau egal in acel moment fiind foarte disciplinati si credinciosi cauzei sultanului.La moartea sa statele din vestul Europei au rasuflat usurate.Era principalul inamic.








Secretele Zeilor

de Claudiu-Gilian Chircu

Earth 4 All Web Magazine

Ancient Mysteries, Healing, Science & News