Drumul matasii

16 04 2013

Drumul Mătăsii şi călătoriile care au unit două lumi

A fost timp de milenii cea mai importantă axă comercială a lumii. A fost un adevărat liant între culturi şi civilizaţii de multe ori antagoniste. A fost, dacă vreţi, o primă formă arhaică a globalizării, precum şi o adevărată cale de dezvoltare şi comunicare a civilizaţiei umane în ansamblu. Dar, dincolo de atributele sale comerciale, istorice şi culturale, misteriosul Drum al Mătăsii rămâne şi astăzi o destinaţie fascinantă pentru cei care vor să trăiască farmecul şi aventura traseului care pe vremuri unea două lumi.

drumul matasii ,cel ce unea doua lumi

Gândit de chinezi, perfecţionat de trecerea timpului

Primele caravane care au brăzdat necuprinsul Asiei centrale au fost cele ale negustorilor indieni, bactrieni, sogdieni, persani şi arabi. Cu toate acestea, cei care au pus bazele Drumului Mătăsii, aşa cum a fost cunoscut în istorie, au fost vechii chinezi.

Cea mai importantă rută comercială şi culturală a omenirii a fost rodul unor minţi luminate din China Antică. Bazele sale au fost puse în străvechea capitală Changan (oraşul Xi’an de astăzi) centrul politic, cultural şi economic al Chinei din acele vremuri.

drumul matasii

Changan a ajuns astfel să facă legătura dintre vastul imperiu chinez şi restul Asiei, Europa şi chiar Africa. Drumul Mătăsii avea lungimea de peste 6.500 kilometri, iar comerţul desfăşurat prin intermediul său a fost un factor important al dezvoltării civilizaţiilor chineze, indiene, persane, arabe, otomane şi europene.

Totul a început în timpuri îndepărtate, când a călători însemna ceva cu adevărat aparte, iar distanţele aveau altă percepţie pentru călători, neguţători sau pelerini. Legendarul traseu şi-a luat numele de la mult-râvnita mătase, produsă şi exportată de imperiile care s-au succedat în China Antică.

Cu toate acestea, începuturile Drumului Mătăsii au avut legături strânse cu campaniile militare. Astfel, în preajma anului 138 î.e.n., împăratul Wu din dinastia Han a hotărât încheierea unor alianţe strategice cu regatele din vest împotriva unor inamici comuni, anume temutele triburi Xiongnu ale hunilor din nord.

Pentru încheierea cu succes a unor alianţe vitale dezvoltării imperiului, împăratul Wu l-a însărcinat cu această misiune pe destoinicul şi experimentatul general Zhang Qian. Acesta a primit din partea împăratului o unitate alcătuită dintr-un număr de o sută de soldaţi de elită, alături de daruri valoroase pentru a întări noile alianţe.

Expediţia s-a dovedit a fi un eşec, generalul Zhang Qian a fost capturat de huni, reuşind să se întoarcă în imperiu abia peste zece ani. Cu toate că a ratat şansa mult-doritei alianţe, Zhang Qian s-a întors la curtea imperială cu informaţii importante cu privire la existenţa unor regate şi state aflate la mare distanţă de China.

drumul matasii prin China

Generalul evadat a povestit întregii curţi imperiale despre caii magnifici pe care i-a văzut în Valea Fergana (aflată astăzi pe teritoriile Uzbekistanului, Kirghistanului şi Tadjikistanului) – cai dintr-o rasă necunoscută, mai puternici şi mai iuţi decât orice cal din imperiul chinez, cai care ar fi transformat cavaleria chineză într-o forţă invincibilă pe câmpurile de bătălie. Eforturile diplomatice şi militare ale chinezilor au dus în cele din urmă la crearea unor legături cu nomazii din Asia Centrală, iar preţuiţii cai de Fergana au ajuns în sfârşit în China.
Mătase, porţelanuri, arme, hârtie, praf de puşcă şi multe altele…

În anul 53 î.e.n., soldaţii romani din rămăşiţele legiunilor comandate de Marcus Licinius Crassus în timpul dezastruoasei campanii din ţinuturile parţilor raportau, la întoarcerea lor în Roma, despre nişte stindarde făurite dintr-un material nemaivăzut, foarte frumos, strălucitor la vedere şi neasemuit de moale şi catifelat la atingere.
 Era prima relatare în Europa referitoare la existenţa mătăsii!

 Ţesături de mătase din perioada dinastiei Tang

În doar câteva decenii, aristocraţia romană a devenit aproape obsedată de noul material, mult mai preţuit decât togile vopsite în purpură. Fascinaţia romanilor pentru preţioasa şi rara mătase a crescut până într-atât, încât împăratul Tiberius a ordonat tuturor bărbaţilor romani să poarte veşminte din mătase.

Între timp, misterul cu privire la originea şi transportul mătăsii dădea naştere celor mai fanteziste supoziţii. Spre exemplu, Plinius cel Bătrân afirma că „mătasea este obţinută din frunzele opărite ale unui arbore misterios”, iar alţi contemporani ai săi credeau că mătasea creşte pe crengile copacilor precum lâna pe oi…

Între timp, conştienţi de preţul ridicat al mătăsii, precum şi de raritatea sa în afara Chinei, comercianţii chinezi făceau toate eforturile posibile pentru a păstra secretul producţiei şi manufacturii mătăsii. Sericicultura era limitată la o zonă izolată din provincia Sichuan, departe de orice contact cu călătorii sau negustorii străini, iar gărzi înarmate supravegheau orice mişcare a acestora pe întreaga perioadă de şedere în imperiul chinez.

Costum popular femeiesc din Kirghizia

Drumul Mătăsii continua să se consolideze şi să se adapteze evenimentelor istorice şi schimbărilor sociale. Cele două mari artere ale sale înconjurau la nord şi la sud bazinul fluviului Tarim, iar ambele trasee se intersectau înainte de Trecătoarea Yumen, în apropiere de Dunhuang.

În ciuda aşteptărilor, puţine caravane parcurgeau întregul drum, din Antiohia, Damasc, până în destinaţia finală din Changan. În mod obişnuit, neguţătorii distribuiau sau cumpărau bunurile în oraşele importante sau pe pieţele caravanseraiurilor care marcau Drumul Mătăsii, animaţi de obţinerea unui preţ cât mai bun.

Când o caravană de negustori ajungea la marginea teritoriului de baştină, aceştia obişnuiau să vândă mărfurile la punctele de graniţă, de obicei grupurilor etnice şi popoarelor vecine. Aceştia vindeau de obicei bunurile recent achiziţionate la preţuri mai ridicate. Bunăoară, comercianţii chinezi nu se aventurau până în ţinuturile arabe, persane sau ruseşti, ci vindeau bunurile omologilor lor din Asia Centrală, care le vindeau mai departe cu profit, bunurile şi mărfurile ajungând în cele din urmă pe pieţele din Europa.

Caravană de cămile în Deşertul Gobi

Comerţul funcţiona de obicei în felul următor: chinezii îşi vindeau bunurile triburilor din Asia Centrală, acestea le vindeau ulterior persanilor, care le vindeau la rândul lor arabilor care aveau legături comerciale cu greci, armeni şi evrei, de la care bunurile chinezeşti erau cumpărate de romani, iar mai apoi de primele state medievale europene.

Cel mai mare aflux de mărfuri şi bunuri a fost înregistrat în perioada dinastiei Tang (618-907 e.n.). Chinezii importau pietre preţioase, aur, fildeş, sticlă, parfumuri, fructe, legume şi textile şi exportau blănuri, porţelanuri, condimente, jad, mătăsuri, bronz, fier, de asemenea fructe şi legume din restul Asiei, alături de obiecte de artă.

De un mare succes s-au bucurat invenţiile din diferite domenii de activitate şi aplicabilitate, acestea propagându-se cu succes dintr-o parte în alta a lumii prin intermediul acestei artere vitale pentru dezvoltarea culturilor şi civilizaţiilor.
Arteră culturală şi religioasă

Drumul Mătăsii a servit drept cale de răspândire a unor religii importante. Prin intermediul său, călugării creştini au ajuns în inima Asiei, iar Islamul şi budismul au pătruns în multe zone, altfel ermetice, ale acestui imens continent.

Zoroastrismul, iudaismul şi maniheismul au fost puternic influenţate de vecinătatea Drumului Mătăsii. Budismul, o religie străină Chinei, s-a răspândit aici din India şi a pătruns în Asia Centrală prin intermediul călugărilor care s-au aventurat şi au format temple şi comunităţi în noile ţinuturi descoperite cu ajutorul caravanelor de neguţători.

drumul matasii

Răspândirea atâtor curente spirituale şi religii în Eurasia a dus în mod inevitabil şi la naşterea sincretismului cultural şi religios. Unul dintre cele mai bune exemple în acest sens este acela al relaţiilor dintre chinezi şi nomazii huni şi mongoli din nord.

În timp ce populaţiile şi triburile turco-mongole au adoptat tehnologiile agricole, modul de viaţă şi elemente de vestimentaţie chineze, vecinii lor din sud au adoptat, la rândul lor, tacticile militare ale nomazilor, teribilul şi eficientul arc mongol, unele elemente de vestimentaţie, precum şi muzicile şi dansurile acestora.

În toată istoria zbuciumată a relaţiilor complexe ale chinezilor cu nomazii din nord, poate cel mai interesant episod este cel al dezertării în masă a unor unităţi de soldaţi imperiali care s-au convertit la obiceiurile şi viaţa turco-mongolilor din stepe, nemaintorcându-se niciodată în China natală.

Un alt domeniu care a beneficiat din plin de influenţele complexe ale Drumului Mătăsii a fost , fără îndoială, cel artistic.

Pictură murală din Bezeklik reprezentând doi călugări budişti

În toată regiunea Asiei Centrale, culturile elenistice, persane, indiene şi chineze s-au amestecat ca într-un creuzet unic la scala istoriei. Arta greco-budistă a fost poate cel mai strălucit exemplu în acest sens. Influenţele artistice s-au putut observa îndeosebi în perioada de răspândire a budismului, când Buddha Sakyamuni a fost reprezentat cu imagine umană, mulţi specialişti atribuind aici o puternică influenţă elenistică.

Amestecul de influenţe greceşti şi indiene a putut fi observat ulterior în arta religioasă budistă târzie din China, precum şi de-a lungul ţinuturilor străbătute de Drumul Mătăsii (cele mai bune exemple fiind picturile budiste de pe teritoriul Afganistanului de astăzi). Sub influenţa sa dinamică şi complexă, multe comunităţi tribale care se ocupau îndeosebi cu păstoritul s-au civilizat în contact cu oameni din alte rase, seminţii şi religii, devenind astfel sedentari.

Expansiunea mongolă dintre anii 1207-1360 din Eurasia a dus nu doar la schimbări politice şi culturale majore în istoria lumii şi civilizaţiei, ci şi la influenţarea rutelor de pe Drumul Mătăsii, marcând un nou punct comercial important la Karakoram. Episodul mongol a dus la sfârşitul monopolului comercial impus de califatele islamice.

Un mare număr de personaje ilustre şi călători celebri precum Marco Polo, Giovanni Carpini, William of Rubruck sau Ibn Battuta au străbătut Drumul Mătăsii şi au adus informaţii preţioase despre popoarele şi culturile întâlnite.
Apusul şi aroma vechilor caravane

Fragmentarea Imperiului Mongol a dus la pierderea unităţii economice a Drumului Mătăsii. Episodul răspândirii ciumei negre şi consolidarea civilizaţiilor sedentare au constituit, de asemenea, factori care au slăbit legendarele trasee.

Drumul a început să-şi piardă din importanţă şi sens după anul 1453, odată cu stabilizarea Imperiului Otoman. Descoperirea Americilor şi stabilirea marilor rute maritime comerciale de către portughezi, spanioli şi mai apoi de olandezi, francezi şi englezi s-au constitui în alternative decisive pentru artera comercială care unea pe vremuri Europa de Asia.

Astăzi, vechile rute ale Drumului Mătăsii sunt parcurse de sute de aventurieri moderni care,prin intermediul motocicletelor sau automobilelor, încearcă să trăiască experienţele şi atmosfera trecutului.

Încă de anul trecut, a fost dat în folosinţă o nouă rută care străbate Eurasia prin zonele unde, pe vremuri, caravanele păşeau agale în ritmul liniştit al animalelor de povară.

Harta Drumului Mătăsii şi a principalelor rute maritime din Lumea Veche

În luna iulie a anului 2011, oraşul Chongqing din China este oficial legat de oraşul Duiburg din Germania prin intermediul unei căi ferate. Distanţa care pe vremuri era traversată în luni de zile  este astăzi parcursă în mai puţin de 13 zile de mers cu trenul.

Drumul Mătăsii a fost readaptat vremurilor actuale, chiar şi în epoca globalizării şi a Internetului.

 

 

 

 

sursa :descopera.ro si BBC History





Cantecul Nibelungilor

18 09 2012

Cântecul Nibelungilor spune povestea lui Siegfried, un prinţ german.

Povestea începe în oraşul Worms de pe raul Rin, unde prinţesa Kriemhild de Burgundia are o viziune în care doi vulturi ataca şi ucid un şoim.Între timp în oraşul Xanten, aflat mai departe la vest de Rin, prinţul Siegfried aude de marea frumuseţe a Kriemhildei şi decide să îi facă curte. Când Siegfried ajunge în Worms, el este recunoscut în palat ca un mare erou,de care se indragosteste printesa.

Siegfried câştiga favoarea fratelui lui Kriemhild, regele Gunther de Burgundia atunci când îi ajută pe burgunzi să îi învingă pe duşmanii lor din Saxonia şi Danemarca. După întâlnirea cu Kriemhild la un turneu, Siegfried o cere în căsătorie. Gunther este de acord cu o singură condiţie. El îi solicită lui Siegfried să îl ajute să câştige mâna Brunhildei din Islanda, o regină de o forţă  şi frumuseţe remarcabile care a promis să se căsătorească numai cu un bărbat care se putea potrivi aptitudinilor ei atletice.Deghizat în sluga lui Gunther, Siegfried îl însoţeşte pe rege. Aici il ajuta sa arunce sulita reginei,mai departe decat aceasta.(dupa ce se facuse nevazut in prealabil punandu-si o mantie magica pe el).Învinsă, Brunhilde este de acord să se căsătorească cu Gunther.

Aventurierii revin în Rin unde într-o dublă ceremonie de nuntă, Gunther se căsătoreşte cu Brunhilde şi Siegfried se căsătoreşte cu Kriemhild.Regina Islandei are insa foarte multe intrebari legate de aceasta ceremonie si nu se lasa pana nu  primeste explicatii de la sotul ei.(il atarna pe acesta intr-un cui).Când Siegfried aude ce s-a întâmplat, el îşi foloseşte din nou mantia magică să se facă invizibil. În seara următoare Siegfried îi urmăreşte pe Gunther şi Brunhilde în camera lor şi se lupta cu Brunhilde în întuneric. Crezând că e soţul ei este cel care o copleşeşte, Brunhilde se supune lui Gunther şi îşi pierde din puterea să miraculoasă. Înainte de a părăsi camera, Siegfried ia centura şi inelul de aur ale lui Brunhilde şi i le da soţiei sale după ce îi explică ce s-a întâmplat. Siegfried apoi se reîntoarce în propria ţara cu Kriemhild.

După mulţi ani, Siegfried şi Kriemhild îi vizitează pe Gunther şi Brunhilde. În timpul unui festin de sărbători, cele două femei se ceartă. Brunhilde o ridiculizează pe Kriemhild pentru că s-a căsătorit cu un simplu vasal şi în răzbunare Kriemhild sugerează că Brunhilde a fost infidelă soţului ei şi i-a permis lui Siegfried să se culce cu ea. Ea îi arătă Brunhildei centura şi inelul ca dovadă. Siegfried neagă acuzaţia dar problema nu este rezolvată. Brunhilde îl convinge pe prietenul lui Gunther, Hagen ca Siegfried a neîndreptaţit-o pe Brunhilde şi promite să o răzbune.Acesta il ucide miseleste pe Siegfried (infigandu-i o sulita in singurul punct vulnerabil ramas dupa ce se scaldase in sangele unui dragon ucis de el)

Kriemhild rămâne în Burgundia. După trei ani de la moartea lui Siegfried, Hagen îi sugerează lui Gunther că Kriemhild ar trebui convinsă să aducă comoara nibelungilor al lui Siegfried în Burgundia. Când comoara soseşte, Hagen o scufundă în Rin sperând să o recupereze pentru el şi Gunther într-o zi.

Kriemhild se căsătoreşte cu Etzel din Ungaria (Attila Hunul) care e de acord să o ajute să răzbune moartea lui Siegfried. Burgunzii ajung în Ungaria. Regina  îşi cere comoara sa dar Hagenrefuza sa-i spuna. Mai târziu o luptă izbucneşte între maghiari şi burgunzi. Hagen îl ucide pe copilul lui Etzel şi Kriemhild şi aceasta din urmă promite o recompensă pentru oricine îl capturează şi îl aduce pe Hagen la ea.

Hagen şi Gunther sunt capturaţi şi duşi la,in cele din urma ,la ea. Aceasta il mai intreaba  o dată  pe Hagen locaţia comorii,insa bugundul  refuză sa-i spuna, explicându-i că a promis că nu va dezvălui niciodată secretul atâta timp cât stăpânul său e încă în viaţă. Înnebunită de furie, Kriemhild ordona uciderea lui Gunther, propriului ei frate şi îi arătă lui Hagen capul acestuia ca dovadă că stăpânul său e mort. Acesta nu se lasa intimidat si nu dezvăluie ascunzătoarea. Regina  îi taie capul cu sabia care i-a aparţinut lui Siegfried. În final un erou numit Hildebrand, revoltat de acţiunile lui Kriemhild o ucide .

Fiecare popor a daruit lumii icoana vietii sale in marile eposuri ale Evului Mediu , care cuprindeau traditii , idealuri si aspiratii caracteristice acelei vremi .”Cantecul lui Roland” fixa trasaturi de viata franceza,”Oastea lui Igor” vine dinspre rasarit,”Beowulf „a iesit din inceputurile poporului englez ,vechea”Edda”si numeroasele saga au pastrat traditiile popoarelor nordice ,scandinave .”Cantecul Nibelungilor”, alaturi de”Gudrun”, constituie contributia popoarelor germanice la cantecele de gesta , la epopeile eroice medievale .Iesite din acelasi mod de viata feudal,toate epopeile glorifica acelasi ideal cavaleresc ,insotit  de morala onoarei  ,consacrand personaje similare pretutindeni ,scoase din istorie sau din legenda.








Ancient Code

Deciphering History Together

Secretele Zeilor

de Claudiu-Gilian Chircu

Earth 4 All Web Magazine

Ancient Mysteries, Healing, Science & News