Natura zeilor

6 07 2016

„Eu ştiu, o Arjuna, fiinţele care au fost, care sunt şi care vor fi; pe mine însă nu mă ştie nimeni.” – Krişna (Bhagavad-Gita 7:26)

Deși exista de ceva timp, fenomenul OZN a luat amploare începând cu 27 iunie 1947, când americanul Kenneth Arnold a declarat că a văzut nouă „farfurii zburătoare”. Termenul a fost folosit pentru toate aparițiile aeriene inexplicabile până în 1952, când Forțele Aeriene Americane au adoptat termenul „O.Z.N.”, adică Obiect Zburător Neidentificat. La doar câteva zile de la declarația lui Kenneth Arnold, mai exact pe 8 iulie, fermierul Mac Brazel din Roswell, New Mexico, a raportat autorităților prăbușirea unei astfel de „farfurii” pe proprietatea sa. Imediat și-au făcut apariția câțiva soldați, care au recuperathis-10-mysterious-ufo-sightingst rămășițele navei dar și cadavrele unor creaturi cenușii, de mici dimensiuni. Ziarul local din 8 iulie 1947 susținea că, la ordinul colonelului Blanchard, locotenentul Walter Haugh a declarat că Armata a recuperat resturile navei, ce au fost duse la Fort Worth. Pe 9 iulie, într-un comunicat de presă, generalul Ramey a afirmat că a fost vorba doar despre un balon meteorologic. Documentul, numit Unitatea pentru Fenomene Interplanetare, care are ștampila Departamentului de Război cu data de 22 iulie 1947, susține că la Roswell au fost găsite corpuri extraterestre care arătau de parcă au fost disecate ca niște broaște.

Locotenent colonelul Philip J. Corso (care a făcut parte din Statul Major al generalului Mac Arthur în Coreea, apoi a fost membru al Consiliului de Securitate Naţională şi şef al Diviziei de Tehnologii Străine a Departamentului de Cercetare-Dezvoltare al Armatei Terestre a1334366491_Roswell Statelor Unite) a publicat în 1997 cartea The Day After Roswell („Ziua de după Roswell”). Aici el afirma că, în 1961, generalul Arthur Trudeau i-a încredinţat un fişet secret conţinând obiecte provenite dintr-un OZN prăbuşit la Roswell. Corso a prezentat companiilor IBM, Hughes, Aircraft şi Bell Labs respectivele obiecte ca fiind procurate de la sovietici. În acest mod, industria Statelor Unite ar fi realizat, începând cu anii ’60, microprocesoarele, armele cu laser de mare energie, antisatelit şi antirachetă, aparatură bazată pe fibre optice, binoclurile cu infraroşu, kevlarul folosit la vestele antiglonţ, etc. După spusele lui Corso, informaţiile obţinute astfel au permis americanilor să câştige războiul rece. În urma numeroaselor solicitări, Armata Statelor Unite şi C.I.A. au răspuns că „nu pot nici să confirme, nici să dezmintă” afirmaţiile din cartea lui Corso.

Pe 18 noiembrie 1952, contraamiralul Roscoe H. Hillenkoetter, fost director al C.I.A., a elaborat un document de opt pagini, clasificat „Top Secret / Majic”. Acest document, ce servea ca o informare preliminară a noului președinte al Statelor Unite din acea perioadă, Dwight D. Eisenhower, afirma că, pe 24 septembrie 1947, președintele Truman a autorizat înființarea unui grup de lucru ultrasecret, numit Majestic-12 (adesea prescurtat MJ-12 sau Majic-12), pentru a monitoriza fenomenul OZN la cel mai înalt nivel. Acest grup urma să răspundă exclusiv în fața președintelui Statelor Unite. Din grupul inițial făceau parte personalități de prim rang ale vremii:

– contraamiralul Roscoe H. Hillenkoetter, primul director al C.I.A.

– doctorul Vannevar Bush, omul de știință numărul 1 al cercetării militare.

– James V. Forrestal, secretar al Marinei și prim secretar al Apărării.

– generalul Nathan Twining, șeful serviciilor tehnice ale Forțelor Aeriene.

– generalul Hoyt S. Vandenberg, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene.

– doctorul Detlev Bronk, fiziolog și președinte al Universităților John Hopkins și Rockefeller.

– doctorul Jerome Hunsaker, inginer de aeronautică.

– contraamiralul Sidney W. Souers, primul director al Central Intelligence Group.

– Gordon Gray, secretarul Forțelor Terestre ale Armatei.

– doctorul și astronomul Donald Menzel, directorul Observatorului Universității Harvard.

– generalul Robert M. Montague, comandant la Fort Bliss (lângă White Sands) și al Centrului pentru armament special de la baza Sandia (Albuquerque).

– doctorul Lloyd V. Berkner, conducătorul unui program spațial.

Întrucât James Forrestal a demisionat în martie 1949 din cauza unei depresii nervoase iar peste două luni s-a sinucis, el a fost înlocuit cu generalul Walter Bedell Smith, al doilea director al C.I.A. Documentul confirma prăbușirea unui OZN la Roswell precum și recuperarea navei alături de patru ființe umanoide.

Tot în 1952, o escadrilă formată din șase OZN-uri s-a luptat deasupra Washingtonului cu avioane de vânătoare F-93.

Într-o scrisoare trimisă pe 16 aprilie 1954 către Meade Layne, fost director al unui centru de cercetări din San Diego, Gerard Light afirma că asistase timp de două zile la baza Air Force Muroc (azi Edwards) din California la demonstrații făcute de extratereștri, cu vehiculele lor spațiale. La demonstrații a participat o seamă de somități politice și științifice, printre care și președintele Dwight Eisenhower. Light scria: „Am văzut cinci tipuri distincte de aparate de zbor, studiate și mânuite de oficialii noștri din Air Force, cu asistența și permisiunea Eterienilor”. Contele Clancarty, membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, a declarat în anii ’90 că un pilot britanic, pe care îl considera „un gentleman de maximă integritate”, i-a povestit că în februarie 1954 a văzut la Palm Springs mai mulți extratereștri coborând din navele lor spațiale, ce doreau să-și oficializeze prezența pe Terra. Președintele american Eisenhower s-a opus iar vizitatorii i-au acceptat punctul de vedere, nu înainte de a oferi câteva8a6d06d929bademonstrații aeriene, menite să sublinieze avansul lor tehnologic. După ce extratereștrii au plecat, cei prezenți au fost obligați să jure că vor păstra secretul asupra a tot ce au văzut. Doctorul Hank Krastman din Encino (California) a declarat în numărul 2 din 1993 al revistei Unexplained că, în perioada respectivă, a participat ca militar al Marinei Regale Olandeze la un program de antrenamente NATO, la baza Edwards. Pe 20 februarie 1954 a văzut într-un hangar câțiva extratereștri și navele acestora. Acolo se aflau mai multe personalități, precum președintele Dwight Eisenhower, Wernher von Braun, Albert Einstein, Victor Schauberger și Howard Hughes. Și scriitorul francez Robert Charroux, care îl citează pe Meade Layne, este ferm convins că în 1954 au aterizat extratereștri la baza Muroc. La discuțiile cu ei au participat președintele Eisenhower, un înalt funcționar guvernamental și doi ofițeri. Unul dintre aceștia a declarat ulterior: „cei doi bărbați coborâți din navă cunoșteau bine engleza și spuneau că vin dintr-o planetă din preajma stelei Betelgeuse. Condițiile de viață de pe planeta aceea ar fi identice cu cele de pe Terra. Este tot ce vă pot spune…”.

Generalul american Douglas Mac Arthur, comandant suprem în războiul din Coreea, declara în 1955 ziarului New York Times, după trecerea sa în rezervă: „Națiunile lumii vor trebui să se unească, pentru că următorul război va fi unul interplanetar. Națiunile Pământului vor trebui într-o bună zi să facă front comun împotriva atacurilor ființelor de pe alte planete”. Șapte ani mai târziu, într-un discurs susținut în fața absolvenților academiei militare West Point, el afirma că „suntem martorii conflictului final dintre rasa umană și forțe sinistre venite dintr-o altă galaxie”.

În 1959, doctorul Wernher Von Braun, părintele rachetelor V-1 și V-2, comandantul proiectului spațial al lui Hitler și mai apoi unul dintre arhitecții cheie ai NASA, declara: „ne aflăm în fața unor forțe mult mai puternice decât am crezut până acum, a căror proveniențăAlien-vs-Predatorne este în prezent necunoscută” și „nu pot spune mai mult acum, dar suntem angajați într-un proces de contactare a acestor forțe”. Cu cinci ani în urmă, profesorul său și unul dintre părinții astronauticii, Hermann Oberth (născut la Sibiu în 1894), afirma: „OZN-urile sunt concepute și dirijate de ființe inteligente de un nivel foarte înalt. Ele nu-și au originea în sistemul nostru solar și poate nici măcar în galaxia noastră”. În 1955, Oberth scria într-un articol: „nu cred că Rusia fabrică OZN-uri; dimpotrivă, cred că acestea își au originea exclusiv în afara Pământului”. Referitor la înalta tehnologie militară a germanilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Oberth, pe atunci membru al programului ce se ocupa de rachete, a spus că au fost ajutați în acest sens de „oameni din alte lumi”. Iar în 1970, cercetătorul OZN Allen Greenfield l-a întâlnit pe Von Braun în baza aeriană Wright-Patterson, în timp ce studiau dosare declasificate. Întrebat cum de a dezvoltat atât de multă tehnologie într-un timp atât de scurt, Von Braun a recunoscut că a fost ajutat de extratereștri.

În 1972, doi producători de film independenți din Los Angeles, Alan Sandler și Robert Emenegger, au fost chemați la Pentagon, unde li s-au arătat fotografii și un film, în care apăreau ființe extraterestre cu pielea cenușie, vii și moarte. La începutul anului următor au fost chemați la baza Air Force Norton din San Bernardino (California), unde s-au întâlnit cu șeful Biroului de Investigații Speciale al Forțelor Aeriene, care le-a dezvăluit că, pe 25 martie 1964, la baza militară Holloman, White Sands (New Mexico), în jurul orei 5:30, radarul a observat trei OZN-uri care se apropiau. Unul dintre ele a aterizat pe pistă, din el © Copyright 2010 CorbisCorporationcoborând trei umanoizi nepământeni, înalți cam de 1,55 metri, îmbrăcați cu salopete mulate și purtând niște căști ce păreau împletite cu funii. Aveau tenul cenușiu-albăstrui, ochi depărtați, cu pupile verticale, ca de pisică, și nasuri foarte mari. S-au îndreptat către o clădire a bazei, unde au avut loc discuții. Întreg evenimentul a fost filmat. Radioamatorul Terry Clarke din Alamogordo afirma că pe 30 aprilie 1964 a surprins o convorbire între un avion militar și Centrul de Control al bazei Air Force de la Holloman, White Sands. Pilotul unui B-57, care zbura într-o misiune de rutină, a strigat: „Am reperat un OZN! Are formă de ou și e alb!”, iar peste câteva minute: „E pe sol! OZN-ul e pe sol!”.

Pe 9 aprilie 1983, la baza militară Kirtland, jurnalista Linda Moulton Howe a văzut un document secret în care se vorbea despre OZN-uri prăbușite la Aztec, Roswell, Kingman și în nordul Mexicului, din care s-au recuperat resturi de nave și creaturi „cenușii”. Unul dintre extratereștri era viu și a fost dus în baza de la Los Alamos, unde a trăit până în 1952. Documentul susținea că pe 25 aprilie 1964, la baza militară Holloman, a avut loc o întâlnire cu extratereștrii, unde guvernul american a înapoiat câteva cadavre ale nepământenilor iar vizitatorii au dat „ceva” nespecificat la schimb.

Milton William Cooper, subofițer al Forțelor Aeriene Americane, a afirmat în 1989 că în 1972, pe când lucra la Comandamentul Flotei din Pacific, a consultat două materiale: Raportul nr. 13 al proiectelor Grudge / Blue Book și un rezumat privind operațiunea Majority (MJ-12). În Raportul 13 scria că între 1947 și 1953 au avut loc 27 de prăbușiri de OZN-uri, din care s-au recuperat 41 de cadavre și 5 extratereștri vii. OZN-urile au o bază pe fața neluminată a Lunii, bază filmată de cosmonauții americani dar despre care autoritățile refuză să vorbească. În raport se găseau fotografii ale aterizării din 1964 de la baza Holloman, imagini ale extratereștrilor și ale unor autopsii. La Holloman s-a încheiat un tratat care prevedea că extratereștrii vor livra tehnologii în schimbul permisiunii de a răpi oameni în vederea unor experimente. Se mai stipula că guvernul american trebuie să reducă la minimum informațiile privind prezența extratereștrilor pe Pământ (care datează de cel puțin 25.000 de ani). Anumite societăți secrete țin legătura cu extratereștrii de mii de ani, cel mai bun exemplu fiind Illuminati, care reunesc astăzi vârfurile marii finanțe mondiale. Raportul 13 a mai fost văzut și de o altă persoană, numită Bill English, care a reușit să scape ca prin minune de două atentate la viața sa. Conform lui Milton William Cooper, guvernul Statelor Unite s-a angajat să construiască un număr de baze subterane în care să se adăpostească OZN-uri și ocupanții lor și unde să aibă loc schimbul de informații tehnologice. Președintele John Fitzgerald Kennedy ar fi dat în 1963 un ultimatuum grupului MJ-12 ca să înceteze aceste activități, amenințând că va face publică toată afacerea. De asemenea, a cerut grupului ca în decurs de un an să informeze poporul american despre prezența extratereștrilor pe041911-tmzlive-1 Pământ, acesta fiind motivul real al asasinării sale pe 22 noiembrie 1963.

Printre aceste documente se găsește și o notă a lui J.F. Kennedy din 28 iunie 1961, prin care îi cerea președintelui C.I.A. un raport cu privire la operațiunile grupului MJ-12 și legăturile lor cu aspectele psihologice ale Războiului Rece. De asemenea, un raport C.I.A. din 3 august 1963 vorbește despre o convorbire telefonică interceptată, în care actrița Marilyn Monroe declara reporteriței Dorothy Kilgallen că vrea să dezvăluie detalii ale relațiilor sale amoroase cu John și Robert Kennedy, dar și alte secrete. Primul dintre acestea se referea la „o vizită pe care președintele Kennedy o făcuse la o bază Air Force, pentru a inspecta obiecte din spațiul extraterestru”. După două zile de la acea convorbire, actrița s-a „sinucis” în condiții suspecte. După înlăturarea acestor piedici, construcția bazelor subterane a continuat nestingherită, mai ales în rezervațiile unor populații de indieni din New Mexico, Utah, Colorado sau Nevada, sub pretextul realizării unor adăposturi antiatomice.

Se spune că, în timpul Războiului Rece, pentru a perturba activitatea sateliților sovietici, americanii au aruncat pe orbită o mare cantitate de ace, pe care un OZN imens le-a aspirat imediat. Americanii au aruncat mai multe ace, însă OZN-ul le-a aspirat și pe acestea.

În 1961, astronomul și fizicianul Frank Drake, împreună cu un grup de astronomi, fizicieni și biologi, a fondat organizația S.E.T.I. (Search for Extra-Terrestrial Inteligence), în scopul descoperirii vieții pe alte planete. Pe 15 august 1977, astronomul doctor Jerry Ehman, ce lucra la proiectul S.E.T.I. la Universitatea de Stat din Ohio, a interceptat un semnal intermitent venit dinspre constelația Săgetător. Semnalul a durat 72 de secunde.

În 1978, Maurice Chatelain, fost șef al Sistemului de comunicații NASA și proiectant al sistemelor de prelucrare a datelor și de comunicații ale misiunilor Apollo, a confirmat într-o carte că, în timpul misiunii Apollo 11 din 1969, Neil Armstrong a raportat observarea a două OZN-uri pe Lună. Otto Binder, un fost angajat NASA, a confirmat povestea. Iar la începutul anilor ’90, doctorul Serghei Bojici și profesorii Vladimir Ajaja și Alexandr Kazanțev de la Universitatea din Moscova au declarat că spionajul sovietic a urmărit prin radio detaliile aselenizării din 1969, înregistrând convorbirea lui Armstrong cu Centrul de control de la Houston, din care reieșea că două OZN-uri de mari dimensiuni au fost vă1429600500_spectacular-ufo-footage-from-nasa-sts-48-discovery-space-shuttle-releasedzute în preajma modului lunar american. Se spune că nu doar misiunea Apollo 11 a avut parte de un contact extraterestru. Apollo 12 a fost urmărit de două OZN-uri pe parcursul întregii sale călătorii spre Lună. Echipajul Apollo 15 a observat în craterul selenar Hadley-Apenini urme paralele de șenile, imprimate în praful lunar, ca și când un vehicul ar fi trecut pe acolo înaintea lor. Astronauții misiunilor Apollo 13, 14, 15, 16 și 17 s-au întors cu sute de fotografii înfățișând OZN-uri. În 1996, fostul astronaut Edgar Mitchell a vorbit, în timpul unui inteviu acordat unui post radio, despre credința sa că extratereștrii au vizitat Pământul. Iar într-un film realizat pe 15 septembrie 1991, în cadrul misiunii STS-48 a navetei spațiale Discovery, se observă cam o duzină de puncte luminoase ce se deplasau în direcții diferite, cu viteze variabile. La un moment dat, unul dintre obiecte s-a apropiat de navetă. După o izbucnire de lumină, obiectul și-a schimbat brusc traiectoria într-un unghi de 120 de grade și, accelerând, a dispărut în spațiu. Peste numai două secunde, locul ocupat mai înainte de acel obiect a fost traversat de două dâre luminoase.

În 1972, NASA a atașat de o sondă Pioneer o tăbliță cu un mesaj pentru extratereștri, conceput de Carl Sagan și Frank Drake. Cinci ani mai târziu a fost atașat de o sondăurl Voyager un alt mesaj, compus tot de Sagan. Acesta era sub forma unui album făcut din cupru aurit, pe care erau înregistrate plânsetul unui copil, vântul, valurile, ploaia, animale, muzică populară și clasică, plus imagini cu cele mai mari structuri făcute de om și saluturi în 55 de limbi. În același an, pe 26 noiembrie, emisiunile TV în sudul Angliei s-au întrerupt, pentru a fi înlocuite de un mesaj extraterestru. Reprezentantul acestora, numit Aștar, a anunțat că vor ateriza în curând și a îndemnat omenirea să renunțe la armele nucleare.

Singurul pilot din lume deținător al tuturor certificatelor de zbor eliberate de Federal Aviation Administration, John Lear din Nevada, spunea în 1987 că a aflat de la prietenii săi din C.I.A. că, printr-o înțelegere încheiată de MJ-12, specia umană a fost vândută unor extratereștri. În laboratoare subterane multietajate din baze din Nevada și New Mexico (printre care baza Dulce) se află mii de extratereștri care efectuează experimente sinistre pe oameni și pe animale. Tot acolo se află un număr mare de pământeni, închiși pentru totdeauna. În 1979, la baza Dulce, a izbucnit o confruntare în care au fost uciși 44 de cercetători și un număr mare de soldați. După 1980, grupul MJ-12 a început să-și dea seama de greșeala făcută, răpirile de persoane fiind mai multe decât se convenise iar tehnologiile primite fiind sialien-experimentsmple surogate, departe de performanțele armelor și vehiculelor extratereștrilor. Prin urmare, MJ-12 a realizat un sistem defensiv, prin care să poată distruge navele extraterestre venite din spațiu. Acesta ar fi adevăratul motiv al înființării programului Inițiativa de Apărare Strategică Războiul Stelelor, nicidecum apărarea împotriva rachetelor nucleare sovietice. Același lucru îl afirma și Philip Corso în cartea The Day After Roswell din 1997.

Bill Hamilton, fost angajat al Forțelor Aeriene, a declarat că a primit în 1979 informații de la un angajat guvernamental despre participarea armatei americane la experimente genetice monstruoase efectuate de extratereștri în baze subterane. Iar un fost fotograf în laboratorul subteran de la Dulce, ofițerul serviciilor de informații, Thomas C., alături de un fost membru al personalului acestei baze, un individ cu pseudonimul Jasson Bishop, au spus că acolo au loc experimente înfiorătoare, mutilări și hibridări. Condamnații la acele tratamente s-au revoltat de câteva ori, unii chiar reușind să evadeze.

Investigatorul OZN ucrainean Anton A. Anfalov susține că primul OZN recuperat de ruși a fost cel căzut pe 21 ianuarie 1959 lângă Gdynia, în Polonia. Atunci s-a găsit și un cadavru extraterestru, ce a fost autopsiat la un institut al Academiei Sovietice de Științe. Au urmat cazuri similare, cadavrele și OZN-urile fiind transportate la centrul militar de cercetări OZN de la Unitatea 25.840 din Odințovo, lângă Moscova. Într-un laborator subteran lângă Dimitrievka sunt studiate „entitățile biologice extraterestre” capturate, vii sau moarte. Și Unitatea Militară 73.790, aflată lângă satul Jitkur, se ocupă de OZN-uri. Și aici se examinează vehicule capturate, pentru a fi reproduse. Iar în munții Ural s-a construit un complex subteran asemănător celui de la baza Dulce din New Mexico. Anfalov a dezvăluit localizarea altor nouă unități militare implicate, susținând că autoritățile rusești au fost corupte prin mici „cadouri” de la extratereștri, pentru a închide ochii la ilegalitățile pe care le comit pe Terra.

Germanul Jan Van Helsing, alături de Milton William Cooper, un fost ofițer de la Informațiile Marinei militare americane, au dezvăluit publicului că Războiul Rece a fost doar o imensă diversiune menită să capteze fonduri uriașe folosite pentru colaborarea cu extratereștrii. Van61779_373667569398129_1686446449_n Helsing scria și că, în 1943, un trimis al planetei Venus a apărut în fața biroului lui Stalin. Când o santinelă a vrut să îl prindă, extraterestrul a dispărut. De asemenea, și Hitler a avut parte de vizita unei ființe tot de pe Venus. Un alt venusian, numit Estes Plateu, a apărut în fața lui Churchill. Când prim-ministrul britanic a vrut să îl lovească, a nimerit doar aerul. La următoarea apariție a lui Plateu, Churchill, sfătuit de renumitul medium englez Edgerton Sykes, i-a ținut în față o cruce druidă și i-a spus să plece, venusianul dispărând fără cuvinte.

Fizicianul Paul Bennewitz era convins în 1984 că Statele Unite sunt pe cale să fie invadate de două rase de extratereștri care se dușmănesc între ele.

La sfârșitul anului 1988, Bob Lazar a fost angajat la „dispozitivul S-4” din Zona 51. Aici a studiat un document de circa 120 de pagini, din care a aflat că Statele Unite sunt în posesia mai multor vehicule de tip OZN. În dosar se mai găseau rapoarte de autopsie și fotografii alb-negru ale unor „entități biologice”, informații privind civilizațiile extraterestre, conflicte sau cooperarea între extratereștri și autoritățile americane. În această bază, Lazar a văzut 9 farfurii zburătoare și chiar a examinat un disc cu diametrul de 8 metri și grosimea de 4,5 metri, sarcina sa fiind de a reproduce reactorul navei și mecanismele de propulsie gravitațională. George Knapp, reporterul TV din Las Vegas care l-a prezentat publicului pe Bob Lazar în 1989, afirma că a descoperit peste 12 persoane care confirmă aceste dezvăluiri, printre care un ofițer ce a condus câteva programe militare la baza Nellis.

La începutul anului 1990, preşedintele Gorbaciov declara că „fenomenul OZN există şi trebuie tratat cu seriozitate”. Iar în aprilie 1990, generalul-colonel de aviaţie Igor Malţev a dat publicităţii sinteza a peste o sută de observaţii OZN, raportate de diferiţi comandanţi de unităţi militare.

Nick Pope, care a condus între 1991 şi 1994 secretariatul 2(a) al Statului Major Aerian din Ministerul Apărării al Marii Britanii (secretariat la care se examinau rapoartele privind OZN-uri), a publicat în 1996 cartea Open Skies, Closed Minds: For the First Time a Government UFO Expert Speaks Out, ce a devenit bestseller. Aici afirma că pe Pământ există circa 13 milioane de oameni care „au văzut ceva”. 90-95% dintre aceste observaţii pot fi explicate în termeni obişnuiţi, dar rămân cel puţin 650.000 de observaţii pentru care nu există explicaţii. De asemenea, susţinea şi că „nu avem nici dovezi că un fenomen foarte real, precum OZN-urile, este inofensiv”, adăugând: „dacă subestimarea inamicului este considerată o greşeală în lumea militarilor, incapacitatea de a-i recunoaşte existenţa este o greşeală fatală”.

O știre ce a făcut înconjurul lumii în 1991 anunța descoperirea de către observatoarele americane și rusești a unui „satelit artificial situat pe orbita Terrei, neobișnuit prin dimensiuni mari și grad avansat de tehnicitate, de forma cristalului de diamant-prismă în unghi de 52 de grade”. NASA declara atunci că satelitul este indestructibil și că poate observa „toate aspectele vieții umane”.

În martie 1997, posturi de televiziune din întreaga Americă (printre care și CNN) au difuzat imagini cu OZN-uri asemănătoare unor bumeranguri, ce au trecut peste Phoenix, Arizona, îndreptându-se către granița mexicană.

Pe 16 iulie 1999 a fost înaintat oficial preşedintelui francez Jacques Chirac şi primului ministru Lionel Jospin un document de 90 de pagini, intitulat OZN-urile şi Apărarea. Pentru ce trebuie să ne pregătim (numit şi Raportul COMETA), document dat ulterior publicităţii. Prefaţa e semnată de generalul de aviaţie Bernard Norlain, fost director al Institutului de Studii Avansate pentru Apărarea Naţională (IHEDN), iar introducerea e scrisă de André Lebeau, fost preşedinte al Centrului Naţional pentru Studii Spaţiale. Grupul de lucru „COMETA” a fost prezidat de generalul de aviaţie Denis Letty, iar printre membrii săi s-au numărat generalul de aviaţie Bruno Lemoine, amiralul Marc Merlo, doctorulBeings în ştiinţe politice Michel Algrin, generalul Pierre Bescond (inginer de armamente), Denis Blancher (superintendent-şef al poliţiei naţionale, din cadrul Ministerului de Interne), Christian Marchal (director de cercetare la Oficiul Naţional al Cercetării Aeronautice) şi generalul Alain Orszag (doctor în fizică). Documentul are şapte anexe, privind observaţii radar în Franţa, observaţii OZN făcute de astronomi, viaţa în Univers, colonizarea spaţiului cosmic, cazul Roswell şi posibila dezinformare, vechimea fenomenului OZN şi elemente de cronologie, reflecţii privind aspecte psihologice, sociologice şi politice ale fenomenului OZN. În raport se arată că oficialităţile franceze au luat OZN-urile în serios încă din urmă cu un sfert de veac, începând cu instrucţiunile date în acest sens jandarmeriei în 1974 şi continuând cu înfiinţarea în 1977 a Grupului de Studii asupra Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate şi apoi a Serviciului de Expertiză a Fenomenelor de Intrare Atmosferică. Rezultatul acestor cercetări i-a făcut pe autorii studiului să declare că „ipoteza extraterestră, chiar dacă nu poate fi încă dovedită, este singura care poate explica toate datele disponibile la ora actuală, fiind extrem de serioasă prin posibilele consecinţe”.

Medicul Steven Macon Greer, iniţiatorul proiectului numit Dezvăluirea („The Disclosure Project”), avea la începutul anului 2001 o listă cu peste 400 de persoane care afirmau că, prin atribuţiile lor de serviciu, au văzut OZN-uri, pe ocupanţii lor, fragmente recuperate, tehnologii extraterestre utilizate pe Pământ, etc. Ei au fost obligaţi să jure că nu vor divulga nimic din toate acestea, fiind ameninţaţi chiar cu moartea, dar ar fi dispuşi să depună mărturie în faţa Congresului american despre cele văzute, dacă ar fi dezlegaţi de jurământ.NY_Night_cool_ufo Doctorul Greer a înregistrat pe casete video 120 de ore de depoziţii a circa 100 dintre aceşti martori. Pe 9 mai 2001, la Clubul Presei Naționale din Washington D.C., a avut loc o conferinţă de presă dedicată proiectului Disclosure, unde peste douăzeci de personalităţi (militari, cercetători, funcţionari guvernamentali) au vorbit despre evenimente la care susţineau că au fost martori: OZN-uri prăbuşite, extratereştri capturaţi, tehnologii extraterestre utilizate de armată, înregistrări radar, urme pe Lună, fotografii văzute în documente secrete, incidente la silozuri cu rachete nucleare. Printre martori se aflau oficialităţi precum generalul de brigadă Steven Lovkin (care şi-a făcut serviciul la Casa Albă începând din 1959, sub preşedinţii Eisenhower şi Kennedy), locotenent colonelul Charles Brown (erou din Al Doilea Război Mondial), precum şi alţi ofiţeri şi angajaţi ai Forţelor Aeriene şi NASA.

După ce aproape două mii de ani Biserica creştină şi-a menţinut părerea că suntem singuri în Univers (în afară de Dumnezeu, îngeri, sfinţi şi demoni), părintele Jose Gabriel Funes, şeful Observatorului Astronomic al Vaticanului şi consilierul ştiinţific al Papei Benedict al XVI-lea, a admis în mai 2008 posibilitatea existenţei vieţii extraterestre pe alte planete. Departe de a fi o coincidenţă, NASA a făcut în aceeaşi zi o declaraţie asemănătoare. În octombrie 2011, același părinte Funes a declarat din nou că pot exista extratereştri, cu completarea că, dacă aceștia există, şi ei sunt copiii lui Dumnezeu. „De ce nu putem vorbi despre un «frate extraterestru»? Ar fi o parte a creaţiei”, spunea el.

Pe 6 martie 2009, NASA a lansat în spațiu o rachetă Delta 2, la bordul căreia se afla un nou telescop, numit după fizicianul german Johannes Kepler, pentru a căuta viață extraterestră. Telescopul este focalizat pe o anumită zonă a Căii Lactee, numită Brațul Orion sau „pintenul local”.

În noiembrie 2010, doctorul Ala Shaheen, şeful departamentului de arheologie al Universităţii din Cairo, afirma că ar putea fi adevărată informaţia precum că extratereştrii au construit celebrele piramide egiptene. Fiind întrebat dacă aceste piramide ar putea conţine tehnologii extraterestre sau chiar un OZN în structura lor, doctorul Shaheen a fost foarte vag în răspuns şi a declarat doar atât: „Nu pot confirma sau nega acest lucru, dar în interiorul piramidei se află ceva ce nu aparţine lumii noastre”. Deşi delegaţii la conferinţa privind arhitectura Egiptului antic au fost şocaţi de această afirmaţie, doctorul Shaheen a refuzat să facă alte declaraţii privind legătura extraterestră cu piramidele.

Un grup de cercetători care lucrează în Proiectul Genomului Uman susţine că a gasit gene extraterestre în ADN-ul uman. Acest proiect a fost început în 1989 în Statele Unite și, de-a lungul anilor, a atras oameni de știință din Marea Britanie, Franța, Japonia, Germania și China. Cercetătorii cred că ADN-ul extraterestru a fost „inserat” de mai multe ori, în mai multe perioade ale evoluției umane, în interiorul celulelor noastre, fapt care ne-a permis o dezvoltare mult mai rapida față de celelalte viețuitoare. Cercetătorii au chiar și o viziune proprie a Creatorului, fiind de părere că „o formă extraterestră de viață a creat noi viețuitoare, pe care le-a plantat pe diverse planete, inclusiv Terra”.

Pe 11 aprilie 2011, Biroul Federal de Investigaţii (FBI) a făcut publice dosare până atunci secrete, peste două mii de pagini care dovedesc prezenţa extratereştrilor printre noi. Poate cel mai așteptat dosar este cel despre cazul Roswell, după 64 de ani recunoscându-se public faptul că în 1947 au fost recuperate resturile unei nave și patru cadavre extraterestre.

Pe lângă toate aceste declaraţii, există zeci de mii de mărturii ale unor oameni de pe întreg cuprinsul Globului, care susţin că au văzut OZN-uri sau au avut întâlniri de gradul III cu fiinţe din alte lumi. Indiferent că este vorba despre contactați sau răpiți, numărul acestora crește simțitor de la an la an. În 1991 s-a stabilit că 2% dintre americanii adulţi aveau în trecutul lor o serie de experienţe ce sugerau posibile răpiri de către extratereştri.

Din toate aceste mărturii tragem concluzia că pe Terra există ființe venite de pe alte planete, ce colaborează cu marile puteri ale lumii, pilotează nave ultrasofisticate, trăiesc în baze1595832-aliens subterane secrete, răpesc oameni pe care îi supun la diverse experimente genetice (în special de natură sexuală) și sunt responsabili pentru saltul tehnologic al omenirii cel puțin din ultimile decenii. Cei mai mulți dintre ei afirmă că se află pe Terra de foarte mult timp, ei fiind zeii din vechime. În fața acestor dovezi, existenţa vieţii pe alte planete poate fi negată cu greu de orice persoană deținătoare de măcar puțină materie cenușie. Ceea ce nu mă împiedică să o fac eu. Nu pun la îndoială existența acestor entități, prezente în toate timpurile și în toate culturile lumii. Dar provin ele într-adevăr de pe alte planete? Ni se spune că sunt aproape la fel ca noi: niște ființe umanoide, cu un ADN asemănător cu al nostru, mult mai dezvoltate tehnologic și mental, capabile să străbată mari distanțe în spațiul cosmic. Sunt ele oare așa cum ni se spune?

În primul rând, trebuie analizate sursele din care provin toate informațiile pe care le deținem despre extratereștri. Pe lângă oamenii simpli, ce susțin că au avut parte de întâlniri de gradul III, avem multe „dezvăluiri” ale unor foști militari, politicieni, oameni de știință sau clerici. Militari care au lucrat sau încă mai lucrează pentru guvernele lor, oameni de știință care lucrează pentru guverne sau doar primesc finanțări guvernamentale. Despre politicieni nu mai vorbim. Cum putem ști că acei oameni au dezvăluit secrete ale guvernelor lor și nu au îndeplinit niște ordine, făcând publice informații date chiar de șefii lor, împotriva cărora par să se fi răzvrătit? De unde știm că aceste povestiri incredibile sunt adevărate și nu un teatru ieftin? Când vreodată guvernele au împărtășit maselor adevărul în problematici sensibile? Se adună din ce în ce mai multe dovezi ale minciunilor conducătorilor noștri în cazuri precum aselenizarea din 1969, moartea lui J.F. Kennedy sau atentatele din 11 septembrie 2001. Știm că Statele Unite, de exemplu, s-a folosit de minciuni pentru a ataca la începutul mileniului III Afghanistanul și Irakul. Au trecut câțiva ani buniAliens-Colonial-Marines-Foreign-Ksenomorfov-Aliens-Monster-Teeth-Ikla-Mucus-Soldiers de când a fost ucis liderul irakian din acea vreme, Saddam Hussein, și tot nu au fost descoperite acele arme de distrugere în masă care au servit ca pretext pentru invadarea țării. Statul Islamic (ISIL sau ISIS), cea mai puternică organizație teroristă din toate timpurile, este condusă de agenți CIA. După incidentul de la Roswell, un purtător de cuvânt al Armatei SUA a declarat că s-a prăbușit un OZN, a doua zi un comunicat al Armatei spunea că a fost vorba despre un balon meteorologic, iar câteva decenii mai târziu un dosar declasificat al FBI-ului susține că într-adevăr a fost un OZN prăbușit în acea zi. Cine spune adevărul și cine minte? În mod oficial, în 1945, Hitler s-a sinucis într-un bunker în Berlin; peste câteva zeci de ani, tot un dosar declasificat al FBI-ului susține că fostul lider nazist s-a refugiat în Argentina. Iar acestea sunt doar câteva exemple ale minciunilor cu care ne îndoapă sistemele de conducere.

În acest caz, cum putem avea încredere în guverne și în armatele pe care le conduc, când ni s-a dovedit de prea multe ori că ne bombardează cu minciuni dintotdeauna? Cum putem crede că foști politicieni sau militari, oameni cu funcții mai mult sau mai puțin importante, nu lucrează în continuare pentru statele lor, ci și-au pus viețile în pericol pentru a ne împărtăși adevărul? La fel stau lucrurile și în cazul reprezentanților unor instituții religioase, care fac parte dintr-un sistem dovedit a fi cea mai eficientă metodă de manipulare. Mai mult, observăm că extratereștrii sunt promovați intens în ultimele decenii, făcându-și apariția în filme, seriale, documentare, emisiuni radio și TV, cărți, reviste sau în mediul online. Creșterea aparițiilor extratereștrilor în materialele de orice fel, audio, video și tipărite, nu sugerează o scurgere de informații, ci o promovare intensă. Dacă guvernele marilor puteri ar vrea să țină ascunsă existența ființelor de pe alte planete, cum se face că nu pot opri această promovare asiduă? Ținând cont că guvernele controlează media, logica de bun simț ne spune că ele sunt cele care promovează ipoteza extraterestră. De ce ar face asta? Pentru că brusc își doresc să ne împărtășească adevărul, dar nu au curaj să o facă direct, ci prin așa-zise „scurgeri de informații”, regizate cu multă grijă? Ne-au ascuns adevărul dintotdeauna, însă acum ne permit să îl aflăm într-o privință? Înființată în 1958, NASA (National Aeronautics and Space Administration), agenție responsabilă cu programul spațial al Statelor Unite și cu cercetarea aerospațială civilă și militară, nu a făcut decât să ne spună în mod constant că există viață pe alte planete, deși încă nu am descoperit-o. Certitudinea NASA este una curioasă, ținând cont că în aproape șase decenii nu a adus nici măcar o singură dovadă, limitându-se doar la afirmații publice fără acoperire. De ce NASA, militari, politicieni, clerici și oameni de știință ne tot spun că există viață pe alte planete, deși nimeni nu prezintă vreo dovadă cât de mică, iar această ipoteză este promovată intens? În plus, se spune de multă vreme, și chiar apar dovezi în această privință, că lumea este guvernată de o organizație secretă malefică, condusă de o elită sionistă, ce are ca scop înrobirea populației pământului prin orice mijloc, de natură economică, socială, politică și religioasă. Dacă această organizație puternică ne vrea în postura de sclavi, în timp ce controlează cam tot ce ține de media, de ce ar permite să ni se dezvăluie adevărul în problematica extratereștrilor? Cum ar fi dacă lucrurile ar fi diferite de varianta oficială? Dacă nu mai poate fi ascunsă existența acestor entități, care conduc din umbră acea organizație secretă care, la rândul ei, conduce marile guverne ale lumii, astfel încât suntem îndepărtați de adevărul referitor la natura și la scopul lor pe planeta noastră, prin promovarea intensă a ipotezei extratereștrilor? Dacă zeii nu sunt ceea ce par a fi?

Promotorii ipotezei paleoastronauților sau a vizitatorilor de pe alte planete își bazează teoria doar pe tehnologia avansată a așa-zișilor extratereștri. Avem ca exemplu scriitori precum Erich Von Daniken, Zecharia Sitchin sau David Icke, ori documentare ca Ancient Aliens, produs de postul TV History. Este promovată doar partea materială a acestor făpturi și ignorată cu bună știință cea spirituală. Manipulatorii și-ar dori să nu ajungă la urechile publicului faptul că multe contacte cu „extratereștrii” nu se realizează prin întâlniri de gradul III, categorie în care sunt incluse și răpirile OZN, ci și prin clarviziune, prin chaneling sau prin dicteu automat. Un număr destul de mare de contactați a reușit să scrie texte fără înțeles prin dicteu automat, uneori folosindu-se chiar de caractere hieroglifice. Mulți susțin că au reușit să realizeze călătorii pe alte planete sau în alte dimensiuni prin proiecție astrală. Iată câteva exemple:

– În cartea You Are Responsible, scrisă în anii ’50, taximetristul londonez George King susținea că a fost ajutat de extratereștri să viziteze planeta Marte în stare de extracorporalitate.

– Ruth Norman pretindea că a efectuat numeroase călătorii prin „proiecție astrală” și că a avut contacte prin clarviziune cu ființe „supracerești” de pe Marte și Venus.

– Teosoful suedez Emanuel Swedenborg pretindea că a efectuat călătorii psihice pe alte planete ale sistemului nostru solar, unde s-a întâlnit cu sfântul Augustin și cu apostolul Pavel.

– Betty Andreasson-Luca spunea că într-o seară de octombrie din 1978 s-a dedublat după ce a auzit un vâjâit deasupra acoperișului și a ajuns într-un loc unde o mulțime de omuleți trebăluiau în jurul a trei mese pe care erau trei persoane acoperite cu cearșafuri. În iulie 1986 s-a dedublat după ce a apărut lângă ea un omuleț cenușiu, îmbrăcat într-un costum tip salopetă.

– În cartea Encounters din 1989, psihiatra Edith Fiore expunea cazul pacientei Sherry, care a fost răpită și dusă în interiorul unei nave unde, în timpul unei operații abdominale, corpul ei eteric îi plutea prin cameră, privindu-și de sus corpul fizic întins pe masa înconjurată de omuleți.

– După o întâlnire de gradul III pe 2 octombrie 1984, Karen L. din Norvegia a fost contactată de mai multe ori prin dicteu automat și prin călătorii astrale. Ea a intrat în contact și cu o entitate numită Tzador, care i-a mărturisit că majoritatea contactelor cu pământenii se realizează „la nivel astral”, în special pentru a se evita imensa teamă pe care ar determina-o un contact fizic.

– După o serie de întâlniri cu ființe ce pretindeau că vin din constelația Taurului, suedeza Helena Gustavsson a început să primească de la ele mesaje prin telepatie sau prin dicteu automat. Cu puterile conferite de aceștia ea a vindecat o bătrână paralizată.

Așa cum este cazul Helenei Gustavsson, după contactul cu vizitatorii din alte lumi, indiferent de natura contactului, multora li s-au dezvoltat capacități așa-zis paranormale, de tipul clarviziunii sau precogniției. Însă publicul ar trebui să ignore această parte și să creadă că suntem vizitați de ființe asemănătoare cu noi, de pe alte planete, avansate doar tehnologic și mental, ce străbat Universul cu ajutorul unor nave spațiale precum cele din filmele science-fiction.

Răpirile OZN nu se realizează întotdeauna în plan material, ci și în cel spiritual, după cum povestea și Betty Andreasson-Luca, care s-a dedublat în 1978 și în 1986 sub influența vizitatorilor. Un asemenea caz apare, în mod surprinzător, chiar și în Noul Testament. În A doua epistolă către Corinteni, apostolul Pavel vorbește despre un om care a fost răpit și dusEs-cientificamente-posible-que-nos-hayan-visitado-los-extraterrestres-672x372 până în al treilea cer, recunoscând că nu știe dacă respectivul a fost răpit cu tot cu trup sau fără: „Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (12:2-4). Aceasta nu este singura menționare a unei răpiri OZN în Biblie. În Vechiul Testament, Enoh și Ilie au fost luați la cer de către Domnul, pentru a locui alături de el în lumea celestă. Prin urmare, nu ar trebui să ne mire existența unei legături între fenomenul OZN și religie. De exemplu, mulți „extratereștri” le-au transmis contactaților mesaje profetice; unii s-au declarat a fi zeii din vechime sau chiar reprezentanți ai unui dumnezeu. Aștar Șeran, despre care vorbeau George Van Tassel, George Adamski și alții, se consideră „învățător spiritual și comandant al celui de-al optulea sector galactic”. Ruth Montgomery îi numea pe extratereștrii cu care era în contact „ghizi spirituali”. Conform declarațiilor lui Frank Stranges, venusianul Val Thorn se credea un fel de misionar interplanetar aflat în slujba „Domnului”, ce avea impresia că omenirea s-a îndepărtat prea mult de Dumnezeu și are nevoie de ajutor pentru a fi adus înapoi pe drumul cel drept. Ba, mai mult, a dat de înțeles că el ar fi biblicul Isus. Sociologul și profesorul de politologie la o universitate din Atlanta (din statul american Georgia) Courtney Brown a efectuat mai multe ședințe de clarviziune, în timpul că387719_293321370767703_811323202_nrora s-a văzut transpus pe un tărâm îndepărtat, unde a întâlnit o ființă ce avea aspectul lui Buddha. Tot prin clarviziune pretindea că a călătorit pe alte planete teosoful suedez Emanuel Swedenborg, unde s-a întâlnit cu sfântul Augustin și cu apostolul Pavel. Cele 9 entități cu care lua legătura în mod constant grupul Lab 9, condus de Andrija Puharich, spuneau că Dumnezeu „nu este altcineva decât noi împreună, Cele 9 Principii ale Domnului. Nu există un alt Dumnezeu decât noi, Cei 9, uniți”. Cei 9 au mai afirmat că ei sunt Elohim ai evreilor și eonii gnosticilor, Isus fiind „ultimul dintre noi care a vizitat planeta Pământ”. În septembrie 1974, unul dintre ei se declara a fi Harmakus și Atum, zei ai egiptenilor antici.

Cercetătorul francez Jean Sider a remarcat că aparițiile religioase sunt în strânsă legătură cu aparițiile de OZN-uri. Până în 1991, Lucien Blaise din Lyon inventariase 29.654 apariții religioase, petrecute în 1.272 de locuri din 69 de țări. Dintre acestea, peste trei sferturi aparțineau Fecioarei Maria și cam de 10 ori mai puține lui Isus. După cel de-Al Doilea Război Mondial, anii în care se înmulțeau aceste apariții erau și anii în care se intensificau „valurile” de OZN-uri. Pe lângă toate acestea, au apărut curente religioase închinate extratereștrilor, cum ar fi cultul scientologic, secta raelienilor, secta Heaven’s Gate, Societatea Aetherius sau Congregația Internațională a lui Enki. Creștinismul s-a adaptat și el la curentul extraterestru prin declarațiile șefului Observatorului Astronomic al Vaticanului, care a admis posibilitatea existenţei vieţii extraterestre pe alte planete, vorbind chiar despre un „frate extraterestru”. Ținând cont și de legăturile fenomenului OZN cu religia, nu putem ignora partea spirituală a poveștii „extratereștrilor”, oricât și-ar dori să o facem cei care dețin frâiele omenirii.

Dan D. Farcaș remarca în OZN-uri de pe celălalt tărâm că „Profețiile care li se încredințează contactaților sau celor aleși se dovedesc de cele mai multe ori mincinoase”. Francezul Jean Sider spunea despre vizitatorii OZN că „mint sistematic în legătură cu tot ce se referă la natura lor, la lumea din care provin, ca și la intențiile lor privind societățile omenești”, ceea ce se poate observa cu ușurință studiind declarațiile răpiților sau contactaților. Mai mult, el a ajuns la concluzia că „extratereștrii” crează iluzii încă din cele mai vechi timpuri, mai ales de natură religioasă, concluzie la care au ajuns și alți cercetători. Profesorul Robert Staiger menționa un „joc de-a realitatea” care ne-a fost impus de o inteligență ascunsă, aflată deasupra noastră. David Barclay vorbea despre un mare joc interactiv, holografic, pe care fenomenul OZN ne invită să îl jucăm, întrebându-se dacă aparițiile religioase și OZN-urile nu sunt cumva holograme. Profesorul american Leo Sprinkle este convins că o inteligență superioară implică omenirea în niște jocuri, unele foarte serioase, altele mai puțin, de tip social, psihologic, spiritualaliensaint, medical, biologic, sexual, politic, militar, etc. El crede că obiectivul multor răpiri este un „program educațional” vizând „implantarea” unor idei pentru un scop „definit”, în mințile unor „aleși”, și răspândirea treptată, prin intermediul lor, a acestor idei în rândul maselor. Aceste fenomene fac parte dintr-un „plan” elaborat și controlat de inteligențe superioare. Fizicianul român Florin Gheorghiță, ca și alți autori, avertiza că unele dintre sursele de mesaje cu care venim în contact ar putea fi „spirite înșelătoare” care au vocația de a ne induce în eroare, spre deosebire de „spiritele evoluate”, singurele care merită încredere. În Ovnis: Le Secret des Aliensdin 1998, Jean Sider scria: „Vizitatorii sunt capabili, grație mijloacelor tehnologice superputernice de care dispun, să creeze orice tip de iluzie în spiritul celor răpiți”. Un exemplu de astfel de iluzie ne este oferit de Irene Rea, care a fost răpită împreună cu prietenul ei în statul american Oregon. El a povestit că a fost silit să facă sex cu o extraterestră nurlie, însă Irene își amintea că pe întreg parcursul răpirii un „omuleț cenușiu” l-a fixat intens în ochi pe prietenul ei, ceea ce reprezintă o dovadă clară a unei iluzii induse prin hipnoză. Toate aceste concluzii moderne nu ar trebui să ne mire, ținând cont că în mai toate culturile au existat dintotdeauna zeități înșelătoare. În creștinism, Satan este considerat „marele înșelător”, chiar și Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament amintind de „balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea” (12:9). Loki din mitologia scandinavilor era binecunoscut pentru înșelătoriile lui. Religiile tribale africane sau din Oceania conțin numeroase divinități înșelătoare. În hinduism, Krișna este zeul iluzionist care îşi înşeală duşmanii, dezorientându-i cu fantasmele pe care le crează. În Bhagavad-Gita, Krişna recunoștea: „Învăluit de iluzia produsă de magia mea, eu nu sunt revelat tuturor” (7:25). Dacă „extratereștrii” sunt experți în iluzii și „mint sistematic în legătură cu tot ce se referă la natura lor, la lumea din care provin, ca și la intențiile lor privind societățile omenești”, cum am putea avea încredere în afirmațiile lor? Mai ales în cele legate de adevărata lor natură și de locul lor de proveniență?

Mulți răpiți au observat că vizitatorii au capacitatea de a deveni invizibili și de a penetra corpuri solide, nu puțini fiind cei care declară că au văzut „extratereștri” trecând prin uși sau prin pereți. În Ovnis: Le Secret des Aliens din 1998, Jean Sider scria că aceste entități pot „penetra orice materie, oarecum în maniera în care o fac undele electromagnetice, avânt acces la orice creier uman care-i interesează”. Întrebați cum reușesc așa ceva, vizitatorii au pus „minunea” pe seama tehnologiei. Ruth Montgomery declara că „ghizii” ei spirituali, care călătoresc prin Univers doar cu puterea gândului, i-au explicat că abilitățile lor se bazează doar pe cunoașterea unor legi ale Universului pe care noi, oamenii, nu le-am descoperit încă. Acestea le permit să dezintegreze și să reasambleze corpuri solide, după dorihqdefaultnță. Iar pe 12 iulie 1988, într-o scrisoare către Ray Fowler, Betty Andreasson-Luca a reprodus informații primite de la „extratereștri”. Când i-a întrebat cum de pot trece prin uși, i-au răspuns că ei profită de dualitatea undă-particulă și de anumite proprietăți ale mecanicii cuantice. Trecerea printr-un obiect solid se poate face „prin controlul nivelurilor de vibrație; e o operație foarte simplă; aceste structuri sunt foarte laxe”. La fel i s-a explicat modalitatea prin care pot deveni invizibili. Metoda include un control al văzului și auzului martorilor, dar și o subtilă anihilare, prin suprapunerea unei unde complementare, a energiilor disipate cu această ocazie. De asemenea, de multe ori ei călătoresc doar cu esența spirituală. Așa să fie, oare? Să se ajute de tehnologie pentru a penetra materia solidă sau și aici avem parte de o altă minciună? Ori poate de o nouă iluzie?

Capacitatea acestor entități de a deveni invizibile ochiului uman apare nu doar în cercetările moderne, ci și în cronicile trecutului. În Cartea a patra a Regilor din Vechiul Testament, când sirienii se pregăteau să-i atace pe israeliți, „tot muntele era plin de cai şi care de foc” invizibile. La rugămintea profetului Elisei, Yahweh i-a orbit pe atacatorii sirieni. Armata zeului a fost văzută și de Iacov în Facerea: „a văzut oştirea lui Yahweh tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Yahweh” (32:1). În anul 66, comandantul roman Cestius și-a retrasangels heel veel trupele din Ierusalim aparent fără niciun motiv. Romanii au revenit în anul 70, conduși de Titus, și au asediat orașul. Despre motivul retragerii romanilor în 66 a scris istoricul Flavius Josephus în Războiul iudeilor: „Câteva zile după sărbătoare, în ziua de 21 a lunii artemisius, s-a produs un fenomen de necrezut și uimitor înainte de asfințitul soarelui, mulțimea a putut privi care și oștiri de soldați înarmați, ivite pe neașteptate în văzduh”. Cele mai multe menționări ale invizibilității se găsesc însă în Iliada lui Homer, unde zeii de multe ori influențau cursul luptelor nevăzuți de oameni. Când se hotărau să apară în fața muritorilor, nu o făceau niciodată cu adevărata lor înfățișare, ci doar cu aspect uman. În Cântul 5, Athena i-a luat războinicului Diomedes negura de pe ochi, dându-i astfel darul de a vedea zeii. Primind acest dar, Diomedes a atacat-o și rănit-o pe Aphrodite, silind-o să se retragă din luptă, și pe Apollo de trei ori, renunțând doar după ce zeul l-a amenințat. Reținem până acum că zeii / „extratereștrii” pot trece prin materie solidă, pot fi invizibili și își pot schimba înfățișarea, probabil prin iluziile pe care nu se sfiesc să le ofere muritorilor, pe care îi mint cu nerușinare dintotdeauna.

Din declarațiile celor care au avut parte de întâlniri de gradul III, vizitatorii „spațiali” se împart în două categorii, din punct de vedere al aspectului fizic: cei înalți și blonzi, cu aspect nordic, și cei mici și cenușii, cu capete mari. Acesta este aspectul lor real, sau și aici avem parte de o iluzie? Doctorul Frank E. Stranges, care susținea că s-a întâlnit în clădirea Pentagonului cu venusianul Val Thorn, spunea despre acesta că, deși avea o înfățișare perfect umană, mâinile sale erau moi, ca și cum n-ar fi fost făcute din carne și oase, iar degetele sale erau netede, fără amprente. Scriitorul Whitley Strieber declara că, într-o noapte din 1986, s-a trezit dus de mâini de două făpturi mărunte până într-o cameră plină de apariții aproape translucide, cu înfățișare de cadavre. În cartea Abduction: Human Encounters with Aliens din 1994, a profesorului John E. Mack, Sara de 28 de ani și-a amintit sub hipnoză că în timpul unei răpiri OZN a întâlnit entități scheletice, iar altă dată a văzut pe un tron dintr-un metal argintiu o ființă al cărei cap era înconjurat de o sferă filamentoasă translucidă, îndărătul căreia se distingea un cap de schelet uman. În textul antic sanscrit Bhagavad Gita se găsește cea mai clară menționare a aspectului real al zeilor, care este unul înfricoșător, total diferit de cel afișat muritorilor. În timpul războiului Kurukșetra, prințul Arjuna a cerut să vadă adevărata înfățișare a zeului Krișna: „Doresc să-ți văd forma ta de stăpân divin, o Spirite Suprem. Dacă crezi că e cu putință a fi văzut de mine, puternice Stăpân Divin peste yoga, atunci arată-mi Sinele tău neclintit”. (11:3-4) Zeul i-a îndeplinit rugămintea, nu înainte de a-l avertiza: „Tu nu mă poți însă privi cu propria-ți vedere; îți dau vederea divină; privește la forța mea magică divină!” (11:8), într-un mod asemănător cu cel din Iliada, când Athena i-a oferit lui Diomedes darul de a vedea zeii. Adevărata înfățișare a zeului nu a fost deloc ceea ce își imagina prințul: „Cu ochi și guri nenumărate, cu nenumărate arătări uluitoare, cu nenumărate podoabe, cu nenumărate arme cerești ridicate, purtând ghirlande și veșminte divine, uns cu balsamuri divine, întrupare a tuturor minunilor, zeu fără de sfârșit cu fața în toate părțile. Dacă o mie de sori s-ar ridica deodată pe cer, strălucirea lor ar fi asemenea strălucirii acestui mare suflet. Atunci a văzut fiul lui Pandu întreaBhagavad-Gitaga lume fărâmițată la nesfârșit, stând la un loc în trupul zeului zeilor” (11:10-13); „Te văd cu nenumărate brațe, pântece, guri și ochi, pretutindeni formă nesfârșită; nici sfârșitul, nici mijlocul și nici chiar începutul nu ți le văd, Stăpân al Lumii! Formă a Lumii!” (11:16); „Văzându-ți forma ta uluitoare și groaznică, cele trei lumi sunt cutremurate, o Mare Suflet. Mulțimile de zei se îndreaptă spre tine; unii speriați, cu mâinile împreunate rugător te preamăresc” (11:20-21). Nu doar zeii erau speriați ci și Arjuna, adevărata înfățișare a lui Krișna făcându-l să se cutremure de groază: „Privindu-ţi forma ta imensă, cu multe guri şi ochi, o tu cel cu braţul mare, cu multe braţe, coapse şi picioare, cu multe pântece, cu mulţi colţi îngrozitori, lumile sunt cutremurate; la fel şi eu” (11:23); „Cutremurat în adâncul fiinţei mele nu-mi capăt stăpânirea şi liniştea” (11:24); „Privind colţii tăi îngrozitori şi gurile tale ca focul Timpului de Apoi, nu mai ştiu unde-s zările, nu-mi găsesc loc de apărare; îndurare, Stăpân al zeilor, adăpost al lumii!” (11:25); „Şi toţi aceşti fii ai lui Dhrtarastra împreună cu mulţimea regilor pământeni, Bhişma, Drona şi fiul lui Suta cu căpeteniile noastre de oşti se îndreaptă în grabă spre gurile tale înfiorătoare, cu dinţi îngrozitori; unii, prinşi între dinţi, se văd cu ţestele sfărâmate” (11:26-27); „Precum spre flacăra aprinsă fluturii merg în grabă la pieire, aşa merge în grabă şi omenirea spre gurile tale, la pieire” (11:29); „Spune-mi cine ești Tu, formă îngrozitoare?” (11:31); „Văzând cele nemaivăzute încă, sunt înfiorat; mintea mi-e cutremurată de groază; îndurare Stăpân al zeilor, adăpost al lumii! Arată-mi doar forma Ta, o zeule. Cu coroană, cu ghioagă, cu disc în mână, doar aşa vreau să Te văd; fii iar cu forma Ta cu patru braţe, o Tu cel cu o mie de braţe, care iei toate formele” (11:45-46). Pentru a-l calma pe bietul Arjuna, Krişna şi-a reluat forma umană, pe care o cunoaștem cu toții din iconografia indiană. Prințul a fost norocos că a supraviețuit unei asemenea priveliști, probabil și fără traume notabile. În Ieșirea din Vechiul Testament, Moise și-a exprima dorința de a vedea fața zeului său, Yahweh replicându-i: „Faţa mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa mea şi să trăiască” (33:20). Ceea ce este de înțeles, ținând cont de descrierea adevăratei înfățișări a lui Krișna din Bhagavad Gita. Yahweh a găsit totuși o modalitate de a-și mulțumi supusul, arătându-i… spatele: „Când va trece slava mea, te voi ascunde în scobitura stâncii şi voi pune mâna mea peste tine până voi trece. Iar când voi ridica mâna mea, tu vei vedea spatele meu, iar faţa mea nu o vei vedea!” (33:22-23). Ceea ce nu l-a satisfăcut pe deplin pe Moise, dar măcar l-a salvat de la traume psihice severe. Și nu putem să nu ne întrebăm din nou: este aceasta adevărata înfățișare a zeilor sau este vorba din nou despre o iluzie?

În cartea Encounters, doctorul Edith Fiore descria cazul unei paciente, Victoria, care avea impresia că făpturi invizibile intrau și ieșeau din trupul ei, furându-i „lucruri”. Una a rămas cu ea, încercând să o controleze, iar Victoria simțea nevoia să ducă o permanentă bătălie cu acea entitate pentru a-și putea păstra personalitatea. O altă pacientă, Diane Tai, își amintea de niște răpiri OZN și se plângea de o posedare de către făpturi venite din necunoscut. Acestea au determinat-o pe doctorița Fiore să scrie că „extratereștrii se pot încorpora, temporar sau permanent”. Scriitorul Philip K. Dick declara că, la un moment dat, a fost luat în posesie de „o formă de viață ionizată, atmosferică, electrică, în stare să călătorească prin timp și spațiu după dorință”, stare care a durat 4 ani. În cartea Extra-Terrestrials Among Us, George C. Andrews descria povestea doamnei Ida Kannenberg din Hillsboro (Oregon) care, începând din 1940, a avut niște întâlniri stranii. Ea considera că în minthe-possessiontea sa se instalase o prezență care răspundea la numele Hweig, care s-a prezentat ca trimis al stăpânilor OZN-urilor și care a recunoscut că ei posedau mijloacele tehnice pentru a „invada” mințile oamenilor. După spusele acelei entități, majoritatea „răpirilor” sunt iluzii induse mental de o inteligență superioară. Vizitatorii sunt invizibili și dispun de puteri mult dincolo de tot ce ne-am putea imagina. Pastorul Bob Larson este de părere că Pământul e un obiect de dispută între diferite civilizații nu tocmai binevoitoare, în acest război spiritele răului punând stăpânire pe trupurile unor oameni, spre a domina prin ei anumite grupuri. În UFOs and the Alien Agenda, el era convins că obiectivul extratereștrilor este de natură spirituală și că ei intenționează să abată omenirea de la dreapta credință. „Este clar că o forță sinistră construiește în mod deliberat un nou sistem religios, în pregătirea dominației spirituale asupra lumii”, nota el. Scriitorul Louis Whitley Strieber îi poate confirma pastorului ipoteza, el notând în Transformation că un extraterestru i-a mărturisit următoarele: „Noi reciclăm suflete”. Dacă luăm în calcul și miile de cazuri de posedare care nu pot fi puse pe seama unor afecțiuni psihice, aceste relatări dau naștere unei imagini a zeilor / „extratereștrilor” complet diferite de cea care se promovează intens.

Posedările nu ar putea avea loc în cazul unor entități materiale, ca noi. În timpul unor ședințe de clarviziune, sociologul și profesorul de politologie s-a văzut transpus pe un tărâm îndepărtat, într-o clădire imensă, sediul Federației Galactice, despre care crede că este ohuman-spirit organizație a unei lumi invizibile, eterice, transcendente, o organizație de pe celălalt tărâm. Aceste spirite, pe care le considerăm extratereștri de pe alte planete, petrec în lumea materială un timp limitat, după care se întorc în perenele sfere astrale. O ființă din acea lume i-a spus: „Ființele fizice nu ar fi în stare să coordoneze Galaxia”. I s-a spus și că locuitorii lumilor care fac parte din Federația Galactică există în permanență, simultan, și în lumea fizică, și în cea transcedentală. În cartea Abduction: Human Encounters with Aliens din 1994, profesorul John Mack descria cazul unuia dintre pacienții săi, numit convențional Peter, pe care l-a examinat în 1992, care afirma că „extratereștrii” care l-au răpit l-au asigurat că, în esența lor, sunt spirite fără formă. Un alt pacient spunea sub hipnoză că, atunci când a fost răpit, i s-a transmis că Pământul face obiectul unor dispute între diferite forțe „din tot Universul”, extratereștrii recunoscându-i că aveau o altă natură, diferită de a noastră, fără formă, ceea ce ne-ar putea determina să-i considerăm lipsiți de viață.

Multe relatări despre presupuse întâlniri cu extratereștri conțin afirmații de genul: „timpul nostru este altfel” sau „noi trăim concomitent trecutul, prezentul și viitorul”, ceea ce nu ar fi posibil în cazul unei lumi tridimensionale, ce este nevoită să se supună legilor fizicii. Prin urmare, locul de proveniență al „extratereștrilor” nu poate fi sub nicio formă o altă planetă. Ființe imateriale, care au nevoie de corpuri pentru a supraviețui lumii noastre tridimensionaleCosmic-Spirit-500x282(ceea ce explică posedările), nu pot veni decât dintr-o lume imaterială. Concluzie la care au ajuns și alți cercetători. Pentru Courtney Brown Federația Galactică este o organizație a unei lumi invizibile, eterice, transcendente, de pe celălalt tărâm. Fiul de 4 ani al lui David Palladin spunea că a fost răpit cu un OZN de niște ființe interdimensionale din Confederația Kantariană, care își aveau originea în afara Universului nostru. Astronomul Raymond Fowler afirma că OZN-urile „vin de acolo unde noi vom merge după moarte”. Încă din 1950, ocultistul N. Meadne Layne din California opina că OZN-urile și ocupanții lor nu vin de pe alte planete, ci dintr-o altă stare a realității, pe care a numit-o Etheria, și despre care spunea că ne înconjoară din toate părțile, deși este invizibilă. În 1969, astrofizicianul francez Jacques Vallée scria și el despre Magonia, o țară îndepărtată din ceruri, un soi de univers paralel, care coexistă cu al nostru. În As It Was din 1976, Cyril Henry Hoskins spunea că spiritul unui lama tibetan, Lobsang I, a fost mutat în corpul său de niște ființe care i-au extras din zona cefei o micuță „coardă de argint”, înlocuind-o cu cea a tibetanului. Mai spunea că într-o realitate paralelă există niște ființe numite „Grădinarii Pământului”, care uneori aleg indivizi cărora le extrag coardele de argint, pe care le înlocuiesc cu cele ale unor grădinari.Spirit-Healer În cartea Abduction: Human Encounters with Aliens din 1994, a profesorului John E. Mack, psihoterapeutul Joe a pomenit sub hipnoză de „un fir de aur care unește laolaltă tot ce e viu… el te hrănește”, asemănător cu „coarda de argint” a lui Cyril Henry Hoskins. Tot sub hipnoză, Sara de 28 de ani și-a amintit de „ființe de lumină” dar și de entități mici, întunecate. Ocultistul Stanislas de Guaita scria în 1897 că fantomele și spiritele care bântuie lumea noastră „sunt simulacre care vin din astral (…) sunt îngerii sau demonii legendari (…) Astralul este un agent variabil și convertibil”. Tot el mai preciza: „Manifestările fugare ale invizibilului (apariția unor viețuitoare, ectoplasme, entități diverse etc.) NU AU NICIO EXISTENȚĂ FIZICĂ, nici virtualitate astrală: acestea sunt miraje, măști, rezultând dintr-un compromis anormal dintre două clase ale realității (…) Cea mai importantă poartă de comunicare între lumea astrală și lumea fizică este SUFLETUL”.

Zei, extratereștri, îngeri, demoni, spirite… Cu toții reprezintă aceleași entități, de natură imaterială, prezente pe planeta noastră dintotdeauna, aici unde au fost exilate, după cum6310422535_5a8d2e9d0a_o1 am văzut în povestea lui Enki și Ninhursag. Fiind entități imateriale, locul lor de baștină nu poate fi unul tridimensional, prin urmare nu pot proveni decât dintr-o lume imaterială, așa cum reiese din cercetările din ultimul secol. Culturile tribale, pe care le considerăm pe nedrept inferioare, numesc aceste entități „spirite”. Șamanii efectuează călătorii în lumea spiritelor, adesea sub influența unor substanțe halucinogene, asemănătoare călătoriilor prin clarviziune. Unii chiar le permit acestor spirite să le folosească trupurile pentru scurte perioade de timp, ca mulțumire pentru informațiile împărtășite. Argumente în favoarea acestei ipoteze sunt destule, însă prea puțin promovate de cei care vor să credem că suntem vizitați de ființe de pe alte planete, asemănătoare cu noi din punct de vedere fizic. Haideți să enumerăm câteva dintre ele:

– OZN-urile efectuează de multe ori mișcări ciudate, ceea ce ar fi imposibil pentru niște obiecte materiale. Cel mai probabil sunt iluziile amintite de unii contactați și de vechile religii, ori induse observatorilor umani prin manipulare psihică / hipnoză, ori doar banale holograme.

– Ocultiștii susțin că de multe ori spiritele apar în lumea noastră sub forma unor sfere, aceeași formă pe care o au multe OZN-uri, în special celebrele „Foo Fighters” din Al Doilea Război Mondial.

– Extratereștrii susțin că vin de pe planete aflate la distanțe enorme, pe care materia nu le-ar putea străbate decât în mii sau chiar milioane de ani. Mărirea prea mult a vitezei, pentru a se micșora timpul de deplasare, este imposibilă, ținând cont de punctul de dezintegrare al materiei. Chiar dacă un obiect ar reuși să depășească viteza luminii fără a se dezintegra, ar călători în timp, adică s-ar produce un paradox, ținând cont că ar ajunge la destinație înainte de a pleca. Ceea ce este imposibil.

– Centura de radiații Van Allen, care înconjoară Pământul, nu permite trecerea niciunui organism viu prin ea. Formată din 3 centuri (prima aflată între 1.000 și 6.000 km altitudine, a doua la o înălțime de peste 7.000 km și a treia între 15.000 și 25.000 km altitudine), este350px--Van_Allen_Belts.ogv compusă în special din protoni de mare energie (10-200 megaelectronvolți), electroni de mare energie (1-200 kiloelectronvolți) și chiar antimaterie. Din 1962, centura Van Allen este acompaniată de o altă centură, ce are radiații mult mai periculoase, creată artificial de armata Statelor Unite prin explozia a 1,4 megatone de TNT la 400 de kilometri deasupra Pământului. În 2002, centura artificială era de 25 de ori mai periculoasă decât cea naturală. Într-un interviu acordat în 1994 jurnalistei Sheena McDonald, șeful NASA, Dan Godlin, a recunoscut faptul că omenirea nu se poate aventura în spațiu mai mult de 400 de kilometri, până nu va găsi o modalitate de a traversa centura de radiații mortale. „Electronii de radiaţii pot penetra diverse materiale, inclusiv costumele de astronauţi şi pot trece prin pereţii navelor spaţiale”, relata postul de televiziune CNN. Cum nimic viu nu poate supraviețui trecerii prin centura Van Allen, sub nicio formă planeta noastră nu poate fi vizitată de extratereștri veniți din spațiul cosmic.

– Până în secolul trecut, aceste entități erau considerate spirite, mai ales sub influența ocultismului secolelor XVIII-XIX. Odată cu dezvoltarea literaturii science-fiction, vechile spirite s-au transformat în ființe de pe alte planete. Un bun exemplu îl reprezintă Lam, unul dintre spiritele cu care ocultistul Aliester Crowley a intrat în contact în 1918, o creatură mică de statură cu un cap foarte mare. Câteva decenii mai târziu, aceste făpturi au devenit binecunoscuții extratereștri gri. Implementarea masivă a ipotezei extratereștrilor s-a realizat prin Lab 9, un program secret al CIA-ului, care a creat nouă entități așa-zis extraterestre. Lab 9 a atras o mulțime de oameni importanți, care au promovat prin diverse mijloace informațiile primite de la cele 9 entități, fără să-și dea seama că nu fac decât jocul CIA-ului.

Se observă cu ochiul liber că „extratereștrii” mint atunci când vine vorba despre natura lor, despre locul lor de proveniență și despre scopul prezenței lor pe Terra. De asemenea, își fac apariția îndeosebi noaptea, la adăpostul întunericului. Nu apar în public, doar aleg pe ascuns câteva persoane pentru răpiri, experimente sau mesaje de multe ori profetice. Deși s-au încercat destule explicații pentru acest comportament, niciuna nu e destul de satisfăcătoare. Cert este doar că vizitatorii nu vor ca omenirea să cunoască adevărul despre ei, ci doar să fie conștientă de prezența lor. Adepții acestor „extratereștri”, cuprinși în acea grupare secretă condusă de o elită sionistă, ce are ca scop înrobirea omenirii prin orice mijloc, promovează intens ipoteza vizitatorilor de pe alte planete, în timp ce se îndeletnicesc cu ritualuri antice de invocare a vechilor spirite. Prin urmare, nu fac decât să protejeze identitatea zeilor lor, inducând omenirea pe o pistă falsă, pentru a se îndepărta de adevăr. Însă, după cum spunea Evanghelia lui Toma, „nu-i nimic ascuns care să nu iasă la lumină”. Pentru a afla cine sau ce sunt zeii cu adevărat, locul lor de proveniență dar și motivul real pentru care au fost exilați pe Pământ, trebuie să călătorim mult în trecut, până la originea Universului.

http://www.secretelezeilor.ro/natura-zeilor/

Save

Save





Exista civilizatii extraterestre ?

30 07 2014

În secolul al IV-lea Î.Hr., un mare învăţat grec, Metrodor din Kios, afirma că: „Ar fi tot atât de absurd să credem că nu există decât o singură lume locuită în spaţiul infinit, precum am crede în existenţa unui singur spic de grâu pe o câmpie nesfârşită.” Această afirmaţie ţine, desigur, de logica bunului simţ. Punctul de vedere strict ştiinţific necesită însă acceptarea deplină a unei concluzii doar în condiţiile în care toate aspectele implicate au fost studiate şi verificate cu minuţiozitate.

Totuşi, chiar şi din această perspectivă, opinia mai multor savanţi ai zilelor noastre este aceea că a considera că suntem singura civilizaţie din Univers (care pentru ştiinţă apare aproape infinit) înseamnă nu doar o dovadă de imens orgoliu, dar şi de o crasă ignoranţă. Aceasta deoarece chiar din calculul matematic al probabilităţilor reiese într-un mod edificator posibilitatea existenţei unui număr imens de alte civilizaţii decât cea umană.

Un exemplu în acest sens îl oferă celebra formulă a lui Drake. Denumită şi „Ecuaţia de la Green Bank”, aceasta a fost stabilită în anul 1961 de astrofizicianul american Frank Drake ca o modalitate de a investiga factorii care ar putea descrie câte civilizaţii inteligente, capabile de a stabili comunicaţii între ele, ar putea exista în galaxia noastră. Rezultatul ecuaţiei Green Bank indică faptul că numai în galaxia noastră, în care există aproximativ 400 miliarde de stele, ar putea exista chiar şi… sute de mii de planete ce ar putea adăposti viaţă inteligentă!

Totuşi,în comunitatea ştiinţifică această ecuaţie este încă supusă dezbaterilor, concluziile pe marginea ei fiind împărţite şi tocmai de aceea nu există până acum o poziţie oficială clară în acest sens. În legătură cu punctul de vedere oficial, merită să privim acum din perspectivă – pentru o mai bună înţelegere – modul cum s-a raportat acesta la problematica civilizaţiilor extraterestre de-a lungul timpului.

Putem astfel remarca retrospectiv că până acum doar cinci secole dogma oficială era aceea că Pământul este „plat şi că nu poate exista un altul, deasupra sa nemaifiind altceva decât cerul nesfârşit, Dumnezeu şi îngerii Săi”. Apoi, în anul 1522, odată cu călătoria lui Magellan în jurul lumii, a fost acceptată ideea că Pământul este rotund, dar se menţinea concepţia că Pământul că se află în centrul Universului.

Iar acum numai 400 de ani, la 17 februarie 1600, Giordano Bruno a fost condamnat la moarte şi ars pe rug de către„învăţaţii” Inchiziţiei Catolice pentru că a susţinut chiar şi cu preţul vieţii că Pământul se învârte în jurul Soarelui şi că există mai multe lumi locuite. în prezent am putea spune că s-au făcut totuşi progrese remarcabile: în luna mai a anului 2008, Biserica de la Vatican a admis că „este posibil ca Dumnezeu să fi creat fiinţe extraterestre”.

2. Exista extraterestrii

La data de 13 mai 2008 reverendul Jose Gabriel Funes, care era directorul Observatorului astronomic de la Vatican şi consilier al Papei Benedict al XVI-lea, a afirmat în numele Vaticanului că studiile realizate indică faptul că „posibilitatea existenţei vieţii pe alte planete este reală”.

Totuşi, punctul de vedere ştiinţific oficial este în prezent acela că, de decenii, savanţii caută sistematic în mod concret semne ale altor inteligenţe din Univers, – de exemplu prin Programele SETI (Search for Extra Terrestrial Intelligence) – pentru a intra în legătură cu vreo civilizaţie extraterestră, dar că, în ciuda fondurilor substanţiale investite, până acum nu s-a primit încă niciun semnal concludent. însă … cercetările continuă!

Lăsând acum la o parte declaraţiile oficiale, se poate remarca faptul că există o abundenţă de elemente concrete care arată cu o indubitabilă claritate că civilizaţiile extraterestre nu doar că este posibil să existe undeva în Univers, ci sunt deja prezente – prin anumite manifestări – chiar aici, printre noi.

Fenomenul OZN
Conform unui sondaj de opinie recent realizat de către National Geographic Society, se estimează că 79% din populaţia americană este de părere că Guvernul’ Statelor Unite are informaţii despre OZN-uri, însă le ţine ascunse faţă de public. Această percepţie – pe care o are de altfel şi populaţia multor alte state – se datorează pe de o parte mediilor de informare alternative ale internetului, care dezvăluie din ce în ce mai multe informaţii uimitoare despre acest subiect, iar pe de altă parte numărului uriaş de observaţii OZN ce sunt înregistrate în ultimul timp anual, pe tot cuprinsul globului.

Potrivit unui raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite, din anul 1947 până în prezent, mai mult de 150 milioane de oameni au fost martori ai apariţiilor OZN-urilor. în ultimii 50 de ani, cel puţin câteva sute de mii de apariţii au fost consemnate oficial dar pentru că în realitate doar un mic procent din numărul celor care sunt martorii unui asemenea fenomen îl şi raportează autorităţilor, se estimează că în realitate numărul total al apariţiilor OZN semnalate în ultimii 50 de ani se ridică la câteva milioane.

Rata înregistrării fenomenelor OZN a crescut exponenţial în ultimii trei ani, cu aproximativ 67%, conform datelor statistice publicate de organizaţia MUFON (Mutual UFO Network) – una dintre cele mai vechi şi mai mari organizaţii de anchetă a cazurilor de apariţii OZN din Statele Unite ale Americii.

Evoluţia aeriană a acestor obiecte este adeseori atât de spectaculoasă, încât nu pot fi confundate cu avioanele, baloanele meteorologice, sateliţii, meteoriţii ori cu alte obiecte şi fenomene cunoscute pe Pământ. Uneori, ele apar sau dispar brusc, staţionează perfect nemişcate în aer sau ajung extrem de rapid la viteze uluitor de mari. OZN-urile zboară adeseori în unghiuri ce sfidează legile fizicii (oficial cunoscute), îşi modifică forma sau culoarea, se disociază în mai multe componente luminoase, apar singure ori grupate în formaţii ce execută manevre de zbor organizate şi inteligente. Viteza mare, virajele în unghi drept, opririle şi accelerările bruşte ale OZN-urilor, precum şi absenţa bangului sonic, în pofida vitezelor calculate care uneori ajung şi la 22.000 mile pe oră sau chiar mai mult, indică faptul că OZN- urile pur şi simplu utilizează proprietăţile sistemului spaţiu-timp altfel decât ni le putem noi reprezenta prin fizica clasică.

Au existat numeroase situaţii în care aceste obiecte misterioase au fost observate simultan de către un număr foarte mare de oameni, de ordinul sutelor sau chiar miilor de martori oculari, ceea ce constitute în felul acesta o dovadă incontestabilă a realităţii lor. Ele au fost semnalate atât de către ne-specialişti, cât şi de către experţi în fenomenele meteorologice, de către aviatori şi cosmonauţi. OZN-urile au fost fotografiate, filmate şi de multe ori înregistrate pe radare.

Toate aceste mărturii şi observaţii au făcut ca în prezent, în urma dovezilor covârşitoare, fenomenul OZN să nu mai poată fi ignorat sau negat. Prezenţa misterioasă a OZN-urilor reprezintă o realitate ce devine din ce în ce mai des un subiect de senzaţie al ziarelor şi al emisiunilor de ştiri. Vă prezentăm în continuare câteva dintre cele mai celebre apariţii OZN care au avut loc în ultimii ani.

3. Exista extraterestrii

O apariţie OZN evidentă şi foarte comentată în mass-media a avut loc la Jocurile Olimpice din iulie 2012. Mulţi dintre martorii oculari care au văzut extraordinara apariţie au reuşit să o înregistreze, astfel că pe internet se găsesc numeroase filmări ale respectivului OZN apărut pe cerul Londrei. Mass-media britanică a prezentat la emisiunile de ştiri nu mai puţin de şase înregistrări diferite ale evenimentului. Acestea prezintă mai multe unghiuri de filmare, apariţia OZN-ului fiind astfel dincolo de orice îndoială.

4. Exista extraterestriiAlte apariţii senzaţionale ale unor OZN-uri s-au produs în preajma unor aeroporturi internaţionale de mare trafic, unde prezenţele straniilor aeronave au fost imposibil de neglijat. Astfel, la data de 7 iulie 2010 Aeroportul Internaţional din Huangzhou (China) a fost blocat timp de o oră din cauza unui obiect zburător neidentificat care s-a oprit deasupra pistei de aterizare şi astfel timp de o oră activitatea acelui aeroport a fost oprită.

5. Exista extraterestrii

Au fost sistate 18 zboruri şi întârziaţi 2000 de pasageri. Fiind puse în faţa unei apariţii atât de concludente, oficialităţile nu au mai avut nicio scuză, fiind nevoite să recunoască oficial prezenţa respectivului OZN. Fenomenul s-a repetat două săptămâni mai târziu, când un obiect neidentificat a realizat din nou, deasupra aceluiaşi aeroport, manevre foarte vizibile timp de o oră. într-un alt caz, la data de 11 septembrie 2010 un alt aeroport din China, şi anume cel din Baotou, a fost închis pentru o oră, acesta fiind cel de-al optulea incident de acest gen petrecut de la sfârşitul lui iunie 2010 până în acel moment. într-un mod asemănător, pe 24 martie 2011, apariţia unui OZN a determinat oprirea activităţilor din cadrul Aeroportului Internaţional Gardermoen din Oslo (Norvegia), pentru 90 de minute. Experţii ce au fost consultaţi în respectivele cazuri nu au putut explica misterioasele apariţii.

Un alt caz intens mediatizat a avut loc la Ierusalim în seara zilei de 28 ianuarie 2011, când un obiect luminos a coborât lin către oraş, apoi, după ce a emanat brusc o foarte puternică strălucire, s-a ridicat vertical, cu o viteză incredibilă. Au fost realizate mai multe filmări simultane ale OZN-ului, din unghiuri şi locaţii diferite, ceea ce exclude ipoteza unui fals.

Apariții OZN memorabile

În anul 1952, în luna iulie, multe dintre ziarele lumii semnalau observarea de către sute de martori oculari a zeci de aeronave stranii, sferice, luminoase, deasupra clădirii Capitoliului din Washington. Acele obiecte zburau cu viteze ce depăşeau uneori 10.000 km/h şi executau manevre de viraj în unghiuri de 90°, ceea ce este cu totul imposibil pentru navele noastre, chiar şi în ziua de astăzi. Respectivele OZN-uri au fost înregistrate pe radar şi dată fiind importanţa strategică a poziţiei pe care o traversau, imediat s-a dat ordin de la Casa Albă ca avioane cu reacţie F-94, care erau avioanele de vânătoare cele mai performante ale momentului, să decoleze pentru a le intercepta.

Planurile lor au fost însă evitate cu uşurinţă de către OZN-uri, care mai degrabă păreau că se amuză cu ele. Aceste enigmatice obiecte au rămas în zonă mai multe ore în acea noapte, fiind capabile să apară şi să dispară brusc. Au fost făcute o serie de fotografii, dar şi câteva filmări. Există un scurt material video despre acest caz, material ce conţine şi o mărturie a fostului preşedinte american, Harry Truman, care recunoaşte că subiectul OZN este real şi că este discutat la toate congresele militare de interes naţional.

În iunie 2004 sute de nave în formă de glob au fost văzute pe cer în plină zi în Mexic, la Guadalajara. Aceste apariţii din Guadalajara sunt considerate cele mai celebre apariţii OZN de până acum. Atunci au apărut sute de OZN-uri pe cerul oraşului, ca într-o demonstraţie calmă, paşnică şi plină de bucurie. Cerul s-a umplut literalmente de obiecte sferice luminoase grupate într-o formaţie imensă, care se mişcau la unison. între ele se afla o navă mai mare, în formă de disc, care părea să conducă formaţia.

Mistificarea din Los Angeles

La 25 februarie 1942 un obiect zburător neidentificat a apărut în California, deasupra Los Angeles-ului. Fiind în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi presupunând că era un bombardier inamic sau o navă de observaţie, soldaţii americani au proiectat reflectoarele asupra obiectului. Forţele militare de securitate din acea zonă l-au considerat o prezenţă ostilă necunoscută şi s-a dat imediat ordin ca un avion militar să decoleze şi să îl doboare, în mod surprinzător însă, conform mărturiei mai multor martori, avionul părea că efectiv nu se poate apropia de acel obiect. în acel moment militarii americani au declanşat atacul de la sol.

Totuşi, deşi artileria antiaeriană a tras peste 10.000 de proiectile, obiectul nu a putut fi doborât. Există fotografii destul de clare în care se poate observa muniţia explodând în jurul misterioasei nave. în pofida atacului american foarte agresiv obiectul neidentificat a rămas pe poziţii, fără să răspundă la atac, iar la un moment dat a dispărut pur şi simplu.

Amploarea atacului a fost înţeleasă abia în ziua următoare, când în zona respectivă s-a constatat că se adunase la sol o cantitate enormă de resturi de la proiectilele explodate, care căzuseră în acea zonă a Los Angeles-ului. Ziarele din acea perioadă au descris evenimentul pe prima pagină. La început, armata a admis că alarma a fost reală şi că, într-adevăr a fost „ceva” pe cer, dar că ei „nu pot preciza” ce anume. Ulterior, în efortul de a salva aparenţele şi de a păstra secret faptul că nu au reuşit să doboare acel OZN, oficialităţile au declarat publicităţii că în realitate a fost o alarmă falsă declanşată de… un simplu balon meteorologic. Această explicaţie foarte stângace a evenimentului ce a rămas cunoscut ca „Bătălia de la Los Angeles” se pare că a fost una dintre primele mistificări a unei apariţii OZN din lungul şir care avea să urmeze.

The Phoenix Lights

Un alt caz care a rămas celebru este cel petrecut în zona oraşului Phoenix, Arizona, în seara zilei de 13 martie 1997, când un imens obiect în formă de „V” a zburat extrem de lent timp de aproape trei ore pe o distanţă de 300 mile, putând fi fotografiat şi filmat de mii de martori. Diametrul navei a fost estimat la cel puţin 1 milă (1 milă = 1,6 kilometri). Uriaşul obiect, care era perfect silenţios şi nu putea fi detectat de radare, a putut fi văzut simultan din cinci oraşe diferite. Nava acoperea stelele, dar reflecta luminile oraşului. Atunci când trei avioane F16 s-au apropiat, gigantica navă s-a înălţat brusc şi a dispărut.

Acest eveniment este considerat şi în prezent ca fiind unul dintre cele mai senzaţionale fenomene OZN care a avut loc, fiind în opinia mai multor cercetători cel care a beneficiat de cel mai mare număr de martori oculari şi care a fost cel mai bine documentat prin filmări şi fotografii. Unul dintre cele mai bune materiale cu privire la acest fenomen este filmul documentar de mai sus intitulat The Phoenix Lights.

Concluzii
Există multe alte exemple cu care am putea continua. Dincolo de toate acestea, ceea ce este însă de remarcat în legătură cu aceste apariţii constă faptul că autorităţile nu au intervenit public cu nicio declaraţie care să clarifice acest fenomen, în ciuda faptului că ştirile despre apariţiile OZN, care ne mai sunt din când în când prezentate în mass-media, prin faptul că nu pot fi evitateacesta fiind cât se poate de real, dar pe care îl menţin într-o ambianţă foarte ambiguă, ce oscilează între ironie şi incertitudine.

Totul a rămas învăluit într-o mare aură de mister, cu toate că în cei peste 60 de ani de când fenomenul OZN este minuţios cercetat, a fost înregistrată o cantitate uriaşă de informaţii extraordinare. Oficial, OZN-urile au rămas în continuare obiecte zburătoare „neidentificate”, deşi la un nivel foarte înalt autorităţile guvernamentale au identificat și în unele cazuri acestea chiar au contactat și colaborat cu „entitățile” aflate la bordul acestora… ceea ce ne confirmă că se știe chiar foarte bine despre ce este vorba!

Articol apărut pe: News Conspiracy

http://grupuleridan.wordpress.com/





Spatiul ,frontiera infinita

5 09 2013

Cele mai ciudate lucruri din spatiu

 

Sa fim sinceri: spatiul este un loc absolut nebunesc. Cei mai multi scriitori de science fiction arunca la intamplare o planeta cu doua stele care arata oarecum ca si California de Sud, si il numesc univers. Dar cosmosul este mult mai ciudat si mai strain decat ne-am putea imagina vreodata. Iata mai jos cateva din cele mai ciudate descoperiri.

Stele hiper-rapide

Trage 575

Toata lumea stie ca stelele cazatoare sunt doar meteoriti care intra în atmosfera, nu? Daca nu ai stiut, felicitari, ai picat clasa a patra. Ceea ce unii oameni nu stiu, însa, este ca stelele cazatoare exista cu adevarat, doar ca ele se numesc stele hiper-rapide. Acestea sunt mingi uriase, de foc, facute din gaz care zboara prin spatiu cu milioane de kilometri pe ora.

Atunci cand un sistem binar de stele este tras catre o gaura neagra supermasiva spre centrul unei galaxii, unul dintre cei doi parteneri este consumat, în timp ce celalalt este expulzat cu viteza foarte mare. Doar încercati sa va imaginati o minge mare de gaz, de patru ori mai mare decat soarele nostru, napustindu-se afara din galaxia noastra cu milioane de kilometri pe ora.

Planeta din iad

Gliese581C Forest04

Gliese 581 c vrea sa te omoare. Serios, nu-i o gluma. Oamenii de stiinta au stabilit ca acest iad de planeta este cel mai probabil candidat pentru colonizarea viitoare, în ciuda faptului ca întreaga planeta vrea sa te omoare.

Aceasta planeta orbiteaza o stea pitica rosie, de cateva ori mai mica decat Soarele nostru, cu o luminozitate de doar 1,3% din puterea soarelui nostru. Acest lucru înseamna ca planeta este mult mai aproape de steaua sa decat suntem noi de ale noastre. Din acest motiv, este prizoniera într-o stare de blocaj du-te-vino, ceea ce înseamna ca o parte a planetei este întotdeauna îndreptata spre stele, iar o parte se indeparteaza mereu, la fel ca si relatia Lunii cu Pamantul.

Acest blocaj al planetei duce la unele caracteristici destul de ciudate. Pasind pe partea orientata spre stea a planetei vi s-ar putea topi imediat fata , în timp ce daca am sta pe partea opusa a planetei, în cazul în care nu ar exist nici soare, v-ar îngheta instantaneu. Cu toate acestea, între aceste doua extreme este o centura mica în care viata ar putea exista cel putin teoretic.

Supravietuirea pe o planeta precum Gliese 581 si-ar avea provocarile sale, desigur. Steaua pe care o orbiteaza este o pitica rosie, ceea ce înseamna ca este la capatul celei mai scazute frecvente a spectrului nostru vizibil, scaldand întregul cer de pe Gliese 581 C într-o culoare rosie infernala. Un alt efect secundar al acesteia este faptul ca fotosinteza plantelor ar trebui sa se adapteze la un bombardament constant de radiatii infrarosii, facandu-le de o culoare negru intunecat.

Sistemul Castor

A-World-cu-twin-r?s?rituri-2

Daca doi giganti de foc si gaz invartindu-se cu viteze ametitoare nu au fost suficienti, aici avem un Sistem Castor. Ca una dintre cele doua stele stralucitoare din constelatia Gemini pe cerul de noapte, acesta are o luminozitate foarte puternica. Acest lucru se datoreaza faptului ca sistemul Castor nu este format din una, sau doua, ci sase stele, toate orbitand în jurul unei mase centrale comuna.

Un sistem de trei stele binare care orbiteaza una in jurul alteia, cu doua stele calde si luminoase de tip A prinse în sistem, precum si patru pitice rosii de tip M. Totusi, aceste sase stele impreuna emit de aproximativ 52,4 ori mai multa luminozitate decat soarele nostru.

Zmeura si romul din spatiu

Sagb

În ultimii ani, oamenii de stiinta au studiat un nor de praf aproape de centrul galaxiei noastre, Calea Lactee. Daca exista un Dumnezeu acolo, se pare ca el a decis sa fie creativ, acest nor de praf, numit Sagetator B2, miroase a rom si are gust de zmeura.

Norul de gaz în cauza este format în mare parte din formiat de etil, care este cunoscut pentru ca da gustul specific zmeurii si romului mirosul distinctiv. Acest nor mare se crede ca poate contine cateva miliarde de miliarde de litri, lucru care ar fi grozav, daca nu ar exista niste particule plictisitoare, foarte otravitoare dealtfel, cum ar fi cianura de propil.

Cu toate acestea crearea si distribuirea acestor molecule foarte complexe este înca un mister pentru oamenii de stiinta, asadar nu vom fi martorii deschiderii unui pub intergalactic prea curand.

O planeta de gheata in flacari

Ogle Planet

Va amintiti de infernul provocat de Gliese pe care am vizitat-o mai devreme? Ne întoarcem la acelasi sistem solar pentru cu totul altceva. In cazul în care o planeta criminala nu a fost suficienta, Gliese sustine o planeta facuta aproape în întregime din gheata, la 439 de grade Celsius .

Gliese 436 b este, pur si simplu, un cub de gheata care arde. Imaginati-va planeta Hoth din Star Wars, cu exceptia faptului ca este pe foc. Singurul motiv pentru care aceasta gheata ramane solida este din cauza volumului mare de apa prezent pe planeta, gravitatea trage totul înspre nucleu, pastrand moleculele de apa atat de dense încat acestea nu se pot evapora.

Planeta Diamant

Sig11-013 Med

În cele din urma am gasit o planeta care sa se potriveasca perfetct pentru Bill Gates sau pentru alti miliardari.55 Cancri e este facuta în întregime din diamant cristalizat, iar pretul ei ar fi evaluat la 26,9 miliarde de dolari la puterea a noua. Asta e genul de lucru la care chiar sultanul din Brunei viseaza noaptea.

Marea planeta de diamant a fost odata o stea într-un sistem binar, pana cand partenerul sau a început sa o canibalizeze. Cu toate acestea, steaua nu a fost capabila sa-si traga nucleul de carbon deoparte, iar carbonul este doar la o secunda de caldura si presiune departe de a fi un diamant, astfel încat, la o temperatura de suprafata de 1648 de grade Celsius, conditiile sunt aproape perfecte.

O treime din masa planetei este declarata a fi diamant pur, in timp ce Pamantul este acoperit de apa si bogat în oxigen, aceasta planeta este alcatuita în principal din grafit, diamante, si alti cativa silicati.

Marea piatra pretioasa este de doua ori mai mare decat Pamantul, si are de opt ori masa sa, facandu-l un “Super-Pamant.”

Norul Himiko

Himiko-Lyman-alfa-Blob

Daca a existat vreodata un obiect in spatiu care ne-ar putea arata originea unei galaxii primordiale, acesta este Norul Himiko. Acest nor este obiectul cel mai masiv gasit vreodata în universul timpuriu, si este catalogat ca varsta la numai 800 de milioane de ani dupa Big Bang. Norul Himiko uimeste oamenii de stiinta cu marimea sa, aproximativ jumatate din cea a galaxiei noastre, Calea Lactee.

Himiko face parte din ceea ce este cunoscut sub numele de “epoca reionizarii”, sau perioada de la aproximativ 200 de milioane pana la un miliard de ani dupa Big Bang, si e prima bucatica pe care oamenii de stiinta au reusit sa o studieze si sa o gaseasca pentru a obtine informatii de la formarea timpurie a galaxiilor. Space.com l-a numit cel mai mare mister spatial descoperit vreodata la marginea timpului.

Cel mai mare rezervor de apa al Universului

Young-Negru-Hole Quasar-17130 600X450

Doisprezece miliarde de ani lumina departare, cel mai mare rezervor de apa al universului se afla în inima unui quasar. Acesta contine de 140 de miliarde de ori cantitatea de apa din oceanele Pamantului, si poate fi gasit aproape de gaura neagra colosala din centrul unui quasar. Apa se manifesta din pacate, sub forma unui nor masiv de gaz, de cateva sute de ani lumina în diametru. Cel mai mare ocean inventat de univers vreodata cu neputinta de atins si valorificat. Cel putin nu inca.

Dar poanta de final este ca aceasta gaura neagra, avand de douazeci de miliarde de ori dimensiunea soarelui nostru, scuipa în mod constant cantitati uriase de energie, echivaland cu ceea ce ar fi produs 1000000000000000 sori .

Cel mai mare curent electric al Universului

Image-2

În urma cu doar cativa ani, oamenii de stiinta au dat peste un curent electric de proportii cosmice: 10 ^ 18 amperi, sau aproximativ un trilion de volti. Cu acest tip de putere, ai putea invarti galaxia la nesfarsit.

Fulgerul este considerat a proveni de la o gaura neagra imensa în centrul galaxiei, care are un nucleu care se presupune ca este un “imens jet cosmic”. Aparent, campul magnetic urias al gaurii negre îi permite sa transmita acest fulger prin gaz si praf la o distanta de peste 150000 ani lumina departare. Daca ne-am gandit vreodata ca galaxia noastra este mare, acest fulger unic este inca o data si jumatate din dimensiunea ei.

LQG – Cel mai mare grup de Quasari

Ulas Redering artistului J1120 0641

Dupa ce am vazut atat de multe putem spune ca ne confruntam cu obiecte si fenomene stranii. Ciudate, deosebit de puternice si foarte mari. Norul Himiko este destul de mare. Practic cat jumatate din dimensiunea galaxiei noastre. Mare lucru, nu? Ei bine, ce ziceti de o structura în spatiu atat de enorma ca rupe legile conventionale ale astronomiei moderne? Aceasta structura, prietenii mei, este LQG – Quasar Group Large, un grup urias de quasari.

Galaxia noastra, Calea Lactee, este doar de o suta de mii ani lumina în diametru. Ganditi-va ca, pentru o clipa, ca daca se întampla ceva pe partea cealalta a galaxiei, ar fi nevoie de o suta de mii de ani ca lumina sa ajunga la capatul opus. Asta înseamna ca atunci cand ne uitam la un eveniment care ar avea loc la celalalt capat al galaxiei noastre, el a avut loc de fapt atunci cand specia umana se forma.

Acum, luati aceasta durata de timp si înmulti-ti-o de patruzeci de mii de ori. Grupul mare de Quasari este de patru miliarde de ani lumina în diametru. Grupul de saptezeci si patru de quasari, de fapt incalca regulile standard de astrofizica, deoarece dimensiunea maxima a oricarei structuri cosmice ar trebui sa fie de doar 1,2 miliarde de ani lumina în diametru.

Oamenii de stiinta nu au absolut nicio idee cum s-a format aceasta structura uriasa, deoarece nu au un alt reper asemanator. Structura uimitoare i-a lasat pe cercetatori fara nicio explicatie. Legile astrofizicii spun ca universul privit de la distanta ar trebui sa para uniform. Insa adevarul poate fi altul.

sursa :descopera.ro





Calator in timp

7 08 2013

Călătoria în timp sau mișcarea între două puncte pe linia timpului este un subiect intens dezbătut de fizicieni. Cei mai mulți susțin că o astfel de călătorie este imposibilă pentru o ființă umană pentru că în urma impactului devastator dintre cele două puncte de pe linia timpului, orice om și-ar pierde viața. Pe de cealaltă parte, conform unor descoperiri de ultimă oră, călătoria în timp ar putea fi posibilă, pentru că această a patra dimensiune, după cum a fost numită de la Einstein încoace, este umbrită de relativism.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ce este timpul?

Cei mai mulți dintre oameni au fost învățați să perceapă timpul precum o constantă, dar ,după cum a demonstrat celebrul fizician german, Albert Einstein, timpul este precum o iluzie. El nu există propriu-zis și variază în funcție de viteză de deplasare prin Univers. Cu cât această viteză este mai mare cu atât timpul se dilată și se scurge mai greu. De exemplu, in privinta a  doi frați, unul aflat pe Terra și unul care ar circula într-o navă spațială prin Univers ,cu viteza luminii, timpul acţionează altfel. Cel de pe Pământ ar îmbătrâni mai repede decât cel aflat prin spațiu. Mai mult de atât, dacă nava spațială ar depăși viteza luminii, atunci se poate spune că fratele din spațiu călătorește în timp.

calator in timp

Un alt exemplu care demonstrează dilatarea temporală este cel al sateliților care orbitează în jurul planetei noastre. S-a stabilit că în fiecare zi, din cauza vitezei, acești sateliți câștigă în medie 38 de milisecunde, iar ceasurile lor trebuie ajustate pentru a fi în concordanță cu cele de pe Terra.

Cum se poate călători în timp?

Pe lângă posibilitatea depășirii vitezei luminii, specialiștii de la NASA au mai emis o teorie interesantă. Găurile de vierme dintre spațiu și timp sunt o posibilitate reală de a ajunge fie în trecut sau chiar în viitor. Nu se cunosc foarte mule detalii despre funcționarea acestora, dar au fost descoperite în diverse locuri din Univers. Aceste găuri de vierme ar putea ajuta oamenii ca să efectueze diverse salturi în timp sau pur și simplu să-l ignore.

Găurile de vierme sunt construcții topologice, care „leagă” zone îndepărtate ale universului printr-o „scurtătură”. Sfârșitul unei găuri de vierme îi apare unui observator drept un glob, care îi arată mediul care înconjoară celălalt capăt. Deși un călător care se deplasează printr-o gaură de vierme nu poate depăși viteza luminii, totuși, relativ la punctele de plecare, respectiv de sosire, a avut loc o călătorie la viteză superioară celei a luminii. Deoarece călătorul s-a deplasat dintr-un loc în altul, fără a exista în punctele intermediare dintre ele, aceasta călătorie satisface definiția de teleportare.

calator in timp prin gaura de vierme

O altă teorie care susține călătoria în timp se referă la utilizarea caracterelor cosmice. Acestea sunt precum niște tuburi de energie care se regăsesc pe toata lungimea Universului și se pară că există încă de la începuturile spațiului. Ele conțin cantități impresionante de energie care deformează raportul timp-spațiu. Pentru a pătrunde în aceste structuri este nevoie de o mașină specială pentru că altfel călătoria devine imposibilă.

Paradoxul bunicului

Chiar dacă la nivel teoretic călătoria în timp este posibilă, situații precum paradoxul bunicului ar putea interveni odată cu efectuarea marii călătorii. Paradoxul presupune ipostaza în care un om călătorește înapoi în timp și își ucide bunicul biologic, înainte ca acesta din urmă să o întâlnească pe bunica omului călător. Ca rezultat, unul din părinții călătorului (și prin extensie, călătorul însuși) nu va fi niciodată conceput. Acest fapt implică imposibilitatea ca el să poată călători înapoi în timp, ceea ce la rândul său implică bunicul fiind încă în viață, iar călătorul reușind a fi conceput, permițându-i să se întoarcă în timp ca să își ucidă bunicul. Astfel, fiecare posibilitate pare să implice propria sa negare, un tip de paradox logic.

timpul este o iluzie in mana noastra

Așadar, chiar dacă legile fizicii permit anumite artificii, precum călătoria în timp, probleme de ordin etic intervin în urma acestei acțiuni. Probabil că această călătorie în timp se poate efectua, dar niciodată nu se poate interveni asupra acțiunilor care se petrec în acea perioadă. Oare așa se poate explica problema OZN-urilor care odată ajunse pe Terra se limitează doar la observare și implicare zero?

sursa : descopera.org





Nasterea si moartea unei galaxii

11 01 2013

In prezent nu mai putem observa primele galaxii care s-au format dupa big bang, dar caracteristicile galaxiilor vechi ofera suficiente date care pot sugera aspectul probabil al celor mai tinere obiecte care au populat Universul timpuriu.
Viteza luminii este finita, astronomii pot privi, in principiu, inapoi in timp aproape pana la originea Universului, observand obiecte aflate la distante atat de mari incat lumina sosita de la ele a calatorit circa 15 miliarde de ani. Apare astfel posibilitatea tulburatoare ca la aceasta limita sa poata fi observate galaxii in procesul lor de formare. Presupunand ca toate galaxiile s-ar fi format pe aceeasi cale, investigarea acestor galaxii primordiale ne-ar ajuta foarte mult sa putem explica formarea galaxiei noastre, proces estimat a fi inceput acum 13 miliarde de ani.

Cea mai larg acceptata teorie a formarii galaxiilor este teoria instabilitatii gravitationale, care sustine ca galaxiile s-au condensat din fluidul cosmologic fierbinte format intr-o etapa ulterioara a big-bang-ului. Daca intr-o zona a Universului timpuriu s-ar fi intamplat sa existe o densitate mai mare decat a regiunilor din jur, zona ar fi atras gravitational din ce in ce mai mult material inconjurator. Daca o astfel de zona, caracterizata ca o perturbare, era lipsita de presiunea gazului sau a radiatiilor, atunci ea se va contracta sub propria gravitatie si astfel va deveni mai densa. Acest proces de contractie va crea “picaturi” in Universul care pana atunci era omogen.

Scara perturbarilor era probabil cuprinsa intre masa unui roi globular de stele (de 10 la puterea 6 ori masa Soarelui) pana la masa unui mare agregat de galaxii (de 10 la puterea 15 ori masa Soarelui).
Perturbatiile de dimensiunile unei galaxii au fost numite protogalaxii. Initial, fiecare protogalaxie s-a aflat in expansiune cu restul Universului, dar intr-un ritm ceva mai scazut. Peste cateva sute de milioane de ani, ea s-ar fi oprit din expansiune, chiar daca expansiunea Universului continua sa existe. In acest punct, protogalaxia s-ar fi detasat de Univers, fiind libera sa colapseze si sa formeze o galaxie.

Formarea unei galaxii

Pentru ca o protogalaxie sa devina o galaxie, trebuie sa aiba loc doua evenimente. In primul rand, din gazul protogalactic sa se formeze o populatie de stele. Apoi, gazul intergalactic si stelele formate trebuie sa se constituie intr-o structura bine organizata de galaxie.

Cel de-al doilea proces este destul de bine cunoscut, in special din simularile pe calculator. Astfel, se poate urmari direct colapsarea unui model de protogalaxie, rezolvand ecuatiile de miscare a stelelor si a gazului interstelar, sub influenta gravitatiei reciproce.

Stelele, intocmai ca si galaxiile, se formeaza din gazul interstelar, pe seama instabilitatii gravitationale. Dar spre deosebire de galaxii, formarea stelelor nu este, in general, un eveniment spontan, deoarece presiunea gazului interstelar este de obicei suficient de mare pentru a preveni formarea unor perturbatii de marimea stelelor, care sa poata colapsa. Dar daca gazul este comprimat de un eveniment violent, densitatea unei zone poate creste pana la punctul in care gravitatia depaseste presiunea gazului si se poate forma o perturbare locala care sa colapseze formand o stea.

In galaxia noastra, fenomenele violente includ unde de densitate spirale de tipul celei care este responsabila pentru structura discoidala a galaxiei si, de asemenea, undele de soc de la exploziile supernovelor si de la regiunile de gaz ionizat din jurul stelelor masive fierbinti aflate in expansiune.
In alte galaxii, formarea stelelor poate fi, de asemenea, declansata de ciocnirile cu galaxiile vecine sau chiar numai de apropierile foarte mari de acestea.

Intr-o protogalaxie, miscarea proprie de colapsare violenta sta probabil la baza formarii stelelor. O protogalaxie ar putea fi privita ca un sistem de nori de gaz rotindu-se pe orbite si care, in urma coliziunilor reciproce, permit formarea stelelor.

Dar stelele au diferite dimensiuni, iar distribuirea lor in cadrul unui proces general de aparitii de stele a putut fi estimata prin observatiile facute asupra stelelor din vecinatatea Soarelui. Aici au fost observate multe stele avand doar 0.8 din masa Soarelui, dar si unele masive. Stelele masive sunt mai rare, deoarece ele “ard” mai repede si deci, au o viata mai scurta.

Grupuri de galaxii

Putine galaxii exista de unele singure. Majoritatea galaxiilor sunt legate gravitational de alte galaxii. Structurile continand pana la 50 de galaxii sunt numite grupuri de galaxii, iar structurile mai mari, continand multe mii de galaxii inghesuite intr-o arie de cativa megaparseci in diametru sunt numite clustere. Clusterele de galaxii sunt adesea dominate de o galaxie eliptica gigantica, care, cu timpul, distruge galaxiile satelit din jurul ei si le incorporeaza. Superclusterele sunt colectii gigantice continand zeci de mii de galaxii, gasite in clustere, grupuri si cateodata individuale.

Galaxia noastra este membra a Grupului Local, pe care-l domina impreuna cu galaxia Andromeda; per total, Grupul Local contine cam 30 de galaxii intr-un spatiu de aproximativ un megaparsec diametru. Grupul Local este la randul lui parte componenta a Superclusterului Virgo, care este dominat de Clusterul Virgo (din care Galaxia noastra nu face parte).

Cum mor galaxiile?

Un model de galaxie sferica a fost studiat pe calculator, simulandu-se procesul de colapsare. Galaxiile sferice sunt cele mai stralucitoare si astfel se numara printre candidatii cei mai probabili de galaxii primordiale detectabile. Simularea a aratat ca dupa ce protogalaxia sferica ajunge la o expansiune maxima, gazul sau incepe un proces de contractie, iar norii formati in interiorul sau isi accelereaza miscarile, colizioneaza si formeaza stele. Multe din aceste stele vor continua sa fie active miliarde de ani, iar orbitele lor vor determina forma de ansamblu a galaxiei.
Dar stelele masive, oricum, vor exploda in scurt timp, aruncand cu violenta in gazul intrastelar nucleele elementelor grele sintetizate de reactiile nucleare din interiorul lor.
Dinamica stelelor formate este diferita de cea a gazului. Astfel, orbitele stelelor se conformeaza pur si simplu formei contractate a galaxiei, in timp ce norii de gaz continua sa colizioneze intre ei, incat orbitele lor degenereaza cu timpul si cad incet spre centrul galaxiei. Aceasta comportare a norilor de gaz duce la o accelerare a ciclului de formare a stelelor, a explozilor stelelor masive si implicit a imbogatirii mediului cu elemente grele.

Ingramadirea spre centru a norilor de gaz duce la un ritm maxim de formare a stelelor in aceasta regiune. Pe o raza de cateva mii de ani-lumina, puzderia de stele straluceste puternic, gazul devine incandescent, iar praful format din elementele grele radiaza din plin in domeniul infrarosu. In acest stadiu, galaxia este unul din cele mai stralucitoare obiecte in Univers, de sute de ori mai luminos decat galaxiile din prezent.
Dupa acest stadiu, activitatea galaxiei se opreste brusc. Gazul a fost epuizat, nu a mai ramas nimic care sa mai poata colapsa pentru a forma stele. Stelele stralucitoare care au mai ramas vor arde repede. Pe masura ce stelele cu o durata de viata medie se sting, lasand in urma lor doar pe cele cu luminozitate mai mica, galaxia va deveni mai putin stralucitoare, dar mai stabila, ca o gigantica structura sferica.

sursa :descopera.org





Cine suntem?

19 12 2012

“Omul este o franghie care leaga bestia de supraom – o franghie peste abis”
Friedrich Nietzsche

cine suntem

Se spune ca inainte de Big Bang nu era nimic. Ca insasi spatiul si timpul a aparut odata cu Big-Bang-ul atoate creator.
De fapt se pare ca totusi era ceva. Se spune ca exista un punct, un singur punct, numit dealtfel si… Singularitate. Insa un punct altfel decat toate celelalte, un punct al carui volum infinit de mic tindea spre zero, dar a carei masa tindea spre infinit…
Apoi, concentrarea de masa infinita nu a mai putut realmente sa se suporte si a explodat, creand spatiul si timpul prin care, resturi de materie si antimaterie (ce aveau deja fixat un program de comportare si care ascultau de legi ordonatoare), au inceput sa zboare in toate directiile, vanandu-se si se anihilandu-se reciproc.
Se pare ca au fost mai multe particule de materie decat cele de antimaterie, caci toti atomii existenti azi in Univers sunt “restul” de materie ce a ramas dupa ce antimateria s-a consumat. Caci se pare ca, din fericire pentru noi, explozia a generat mai multa materie decat antimaterie.

Interesanta poveste, si destul de solid argumentata de stiinta.
Se mai spune ca, dupa ce vanatoarea dintre materie si antimaterie s-a consumat, materia ramasa s-a regrupat. Gravitatia a inceput sa adune particulele formand nori de praf stelar, si mai apoi formand stele. Unele mai mari, altele si mai mari, iar unele chiar foarte mari, de-a dreptul uriase, fiecare dandu-i-se particule dupa ce materie a gasit Gravitatia prin zona.
Stelele, in numar de cam 100 de miliarde, s-au adunat intr-o hora numita Galaxie, in Univers fiind totodata in jur de cam tot 100 de miliarde de Galaxii, cel putin aparent.

Dar stelele nu sunt niste licurici pe cer, ci sunt adevarate reactoare nucleare, in care atomii de Hidrogen si de Heliu le formeaza combustibilul. Stelele, sunt de fapt sume de milioane sau miliarde de explozii nucleare succesive petrecute in fiecare secunda, ‘tinute strans’ in forma sferica de chiar Gravitatia din centrul ei de masa. Ca si cum ai arunca o piatra in sus, si la un moment dat, consumandu-se energia imprimata de tine in lupta sa cu atractia gravitationala, se opreste si apoi cade inspre inapoi. Doar ca in cazul stelelor, pietrele sunt atomi, sunt foarte multi si pleaca in toate directiile, de unde si forma sferica.

Ciudata Forta asta Gravitationala. Se compune realmente din insumarea fortelor infinitezimale ale fiecarui atom in parte. Si cu toate astea, forta asta mica-mica a unui singur atom, precum o manuta firava ce actioneaza lungindu-se prin intreg volumul stelei, facandu-si loc printre toate particulele si reactiile nucleare intalnite in cale, apoi parcurge sutele de milioane de kilometri de vid – in cazul Soarelui nostru – si apoi agata, ca un fir de ata minuscul si obosit, Pamantul nostru cu muntii si oceanele lui, tinandu-l sa nu deraieze de la traiectoria impusa de legi precise, impins de imensa forta centrifuga generata de miscarea sa de rotatie in jurul Soarelui.
Grea sarcina, si, cu toate astea, asa se intampla, doar ca nu stim cum sa putem intelege asa ceva.
Nu insa si daca ai sa-ti apleci capul pe umar in timp ce te uiti la o galeata ce sta pe un cantar si in care cineva rastoarna particule de nisip. Ai sa vezi atunci ca greutatea-forta minuscula a fiecarui fir de nisip ce ajunge in galeata, trece prin toate celelalte fire de nisip din galeata, prin fundul galetii, si, insumandu-se cu fortele celorlalte fire de nisip, deplaseaza talgerul balantei spre pamant, dupa modelul Pamantului ce sta ‘agatat in lesa’ gravitatiei Soarelui.

explozie-steaDupa ce combustibilul nuclear din stele se consuma, urmeaza o explozie in care mai intai steaua isi mareste cu mult volumul, pentru ca mai apoi, Gravitatia – intotdeauna ea, ca un ofiter de serviciu – aduna iarasi particulele la un loc, steaua devenind una pitica.
In timpul acestei ultime explozii, electronii zboara de pe orbite, adunandu-se si formand alti atomi, mai grei. Spre exemplu, aurul de la inelul ce-l porti pe deget, provine dintr-o astfel de stea ale carei conditii din timpul exploziei finale a facut sa se transforme in aur. Intreaga stea s-a transformat in Aur. Alte stele se transforma in in Calciu, unele in Fier, altele in Carbon. Si tot asa, pana se umple tabelul lui Mendeleev cu elemente. Parti din acesti atomi scapa totusi de gravitatia stelei si se aduna in forme de tot felul de asteroizi care isi incep calatoria prin spatiul inghetat. Cateodata, acestia “cad” in navodul gravitatiei diverselor planete, explodand la contactul cu suprafata, si imprastiindu-se prin diverse straturi ale planetei.
Mai tarziu, niste fiinte de pe Pamant, vor gasi o parte din acest aur si-l vor prelucra in forma de verighete…
Asadar, elementele ajung pana la urma pe cate o planeta, unul dupa altul, iar dupa ce si ultimul impact s-a consumat si planeta s-a racit, acestea incep sa se combine, ascultand de legi si reguli studiate ceva mai tarziu de savantii in fizica si chimie ce poarta la degete inele de aur.

Aceleasi Legi de ordonare si organizare care au provocat Big Bang-ul, care ii dau de lucru Gravitatiei, care au format stelele, si care le-au facut sa se transforme in elemente, isi continua acum in liniste si pace, pe suprafata calma si luminata, constructia din elemente de materie a planurilor lor secrete.
Astfel, respectand reguli si folosind ingeniozitate si rationalitate, ce nu contenesc sa-i uimeasca pe savanti pe masura ce acestia descopera plansele proiectului de constructie, Legile, ce se regasesc pana adanc in ordonarea atomilor in structuri numite de savantii mai sus pomeniti ADN, au construit alge, pomi, pesti, pasari si animale.
Si toate astea intr-un laborator in care conditiile create, obligatorii pana la ultima dintre ele pentru reusita intregului proiect, sunt atat de numeroase si de greu de obtinut in univers, incat savantii i-au dat o probabilitate de intamplarea a sansei, mai mica decat un numar a carei prima cifra, alta decat zero, apare dupa virgula, insa la o distanta de aceasta exprimata printr-un numar egal cu numarul particulelor din univers…

oare suntem singuri in univers

Astfel, intr-o buna zi, lunga cat o era, Legile au pus deoparte si au amestecat dupa retete doar de ele intelese si folosite, fix:
43 kg de Oxigen, 16 kg de Carbon,7 kg de Hidrogen, 1,8 kg de Azot, 1,0 kg de Caciu, Fosfor 780 g, Potasiu 140 g, Sulf 140 g, Sodiu 100 g, Clor 95 g, Magneziu 19 g, Fier 4.2 g, Fluor 2.6 g, Zinc 2.3 g, Silicon 1g, Rubidiu 0.68 gr, Strontium 0,32 g, Brom 0.26 g, Plumb 0.12 g, Cupru 72 mg, Aluminiu 60 mg, Cadmium 50 mg, Cerium 40 mg, Barium 22 mg, Iod 20 mg, Titanium 20 mg, Boron 18 mg, Nickel 15 mg, Selenium 15 mg, Crom 14 mg, Magnesiu 12 mg, Arsenic 7 mg, Litiu 7 mg, Cesiu 6 mg, Mercur 6 mg, Germaniu 5 mg, Molybdenum 5 mg, Cobalt 3 mg, Antimoniu 2 mg, Argint 2 mg, Niobiu 1.5 mg, Zirconiu 1 mg, Lantaniu 0.8 mg, Galium 0.7 mg, Teluriu 0.7 mg, Itrium 0.7 mg, Bismut 0.5 mg, talium 0.5 mg, Indium 0.4 mg, Aur 0.4 mg (singurul aur cu adevarat valoros din viata omului), Scandiu 0.2 mg, Tantalum 0.2 mg, Vanadiu 0.11 mg, Thoriu 0.1 mg, Uraniu 0.1 mg, Samariu 50g, Beriliu 36 g si Tungsten 20 g,
rezultand, prin imbinari succesive a unui patern genetic numit, dupa cum spuneam, ADN, un fel de maimutoi paros si rautacios, de vreo 74 kg.

Mai tarziu, intr-o alta zi, Legile, consecvente in constructia lor, au decis ca maimutoii sa inceapa sa deschida ochii mintii, astfel incat acestia sa poata baga de seama la tot ceea ce exista si se petrece in jurul lor. Asa ca o particica din Legi s-au mutat in mintea maimutoilor.
In timpul aceastei deschidere luminoase, prin ochii mintii, s-au putut observa reciproc pentru cateva clipe, Legile si maimutoii.
Maimutoii insa, dand ochi cu Legile, s-au aruncat imediat la pamant, tremurand in semn de supunere, si pierzand clipele de deschidere luminoasa.
Au apucat doar sa auda, ceva de genul ca ei sunt altfel decat celelalte vietuitoare, ca sunt speciali, si ca ar fi facuti dupa chipul si asemanarea lor, a Legilor.
Dar maimutoii nu au inteles ca asemanarea se referea la mintile lor rationale, crezand ca Legile s-au referit la trupul si la mutrele lor (de masculi feroce). Iar aceasta neintelegere a facut ca multa vreme, maimutoii sa-si imagineze Legile ca pe un Mare Maimutoi, ce le poate face rau pentru orice tampenie. Cum ar fi, spre exemplu, daca isi spala blana in ziua de Duminica, daca gandesc si tot asa. Din aproape in aproape insa, au adaugat in lista si lucruri mai grave, cum ar fi sacrificarea vietilor altor semeni ce-si spalau blana Duminica, sau care afirmau ca Pamantul se invarte – prin voia Legilor – in jurul Soarelui, si nu invers.

Tousi, de atunci, din ziua aceea a intalnirii fata in fata cu Legile si a deschiderii ochilor mintii, oamenii – caci despre ei era vorba – nu mai cunosc linistea, si nu mai contenesc sa se intrebe: cine suntem de unde venim, si incotro ne indreptam?

In surpriza momentului, oamenii nu au auzit nici cand Legile le-au sortit.
Cand le-au sortit ca ei, oamenii, vor fi trupul Legilor, si mainile cu care ele, Legile, isi vor duce la indeplinire eterna si divina lor dorinta.
Aceea de a deveni ceva mai mult decat simple legi atotputernice. De a deveni Legi Atotputernice cu Constiinta de Sine…
Pentru ca doar astfel vor putea sa-si duca la indeplinire scopul lor existential, devenit din acel moment al fericitei ‘cununii’ dintre om si Legi, scop comun cu cel al omului.
Omul insa, bucuros de toate ce i se intamplau atunci, la nunta, nu si-a auzit viitorul. Si de atunci se tot intreaba, cum si noi ne intrebam aici, care este scopul nostru?Domenico-Fetti_Archimedes_1620

Oare ne este scris sa ne intoarcem inapoi in creuzetul din Univers, mutandu-ne pentru eternitate de pe o planeta pe alta ferindu-ne de meteoriti, sau un altul, mai in ton cu ideea ca omul, mintea sa rationala, creativa si constienta de sine, este o entitate distincta de ceea ce vedem atunci cand ne privim in oglinda, inrudita cu spiritul ce ordoneaza lucrurile in Univers?
Ramane sa vedem in raspunsul ultimei dintre intrebarile existentiale, incotro ne indreptam?

Merita amintit ca printre putinii oameni de a carei existenta omenirea s-a bucurat, a fost si unul care, facandu-si ucenicia la scoala Legilor, a avut curajul si inspiratia sa spuna:

“Toti cei preocupati serios de studiul stiintei ajung sa fie convinsi ca in legile universului se manifesta un spirit cu mult superior aceluia al omului… (…) Cu greu veti gasi printre spiritele stiintifice mai profunde vreunul lipsit de sentimentul religios. El se deosebeste insa de religiozitatea omului naiv. Pentru acesta din urma, Dumnezeu este o fiinta de la care speri sa tragi foloase si de pedeapsa caruia te temi (…) Daca examinam si patrundem cu mijloacele noastre limitate secretele naturii, vom vedea ca dincolo de toate inlantuirile observabile ramane ceva subtil, intangibil si inexplicabil. Veneratia fata de forta aceasta aflata dincolo de tot ce putem noi intelege este religia mea (…) Religiozitatea mea este o admiratie umila fata de spiritul infinit superior care se dezvaluie in putinul pe care il putem intelege din lumea cognoscibila. Convingerea aceasta profund afectiva despre prezenta unei puteri rationale superioare, care se manifesta in universul incomprehensibil, reprezinta ideea mea de Dumnezeu.” Albert Einstein

 

sursa :descopera.org





Mandeenii

6 12 2012

In secolul al XVII-lea, misionarii iezuiti care s-au intors din regiunea scaldata de fluviile Tigru si Eufrat, astazi Irak, au povestit despre o populatie numita „crestinii Sfantului loan”. Desi traiau in lumea musulmana, inconjurati de arabi, membrii ei erau adepti ai unei forme de crestinism centrate in jurul lui loan Botezatorul. Toate riturile lor religioase aveau ca punct focal botezul; acesta nu era pentru ei o ceremonie unica in viata omului, prin care un nou membru era primit in congregatie, ci detinea un rol important in toate sacramentele si ritualurile lor. Inca de la primele contacte cu ei s-a constatat ca numele „cres­tinii Sfantului loan” este cat se poate de incorect. Secta il venereaza pe loan Botezatorul, intr-adevar, dar nu poate fi considerata „crestina” in sensul obisnuit al termenului: membrii ei sustin ca lisus a fost un fals profet, un mincinos care si-a indus in eroare semenii, in mod deliberat.mandeenii

Dar fiindca traiesc sub continua amenintare a perse­cutiilor din partea evreilor, a musulmanilor si a crestinilor deopo­triva, au preferat sa se autodefineasca intr-un mod cit mai inofensiv pentru toti cei din jurul lor. Din acest motiv si-au luat numele de „crestinii Sfantului loan”.

In prezent, membrii acestei secte – care mai traiesc inca in re­giunile mlastinoase din sudul Irakului si, in numar mai mic, in zona de sud-vest a Iranului – sunt cunoscuti sub numele de mandeeni. Sunt oameni pasnici, profund religiosi, carora credinta le interzice varsarea de sange si razboiul. Majoritatea traiesc in satele si comunitatile traditionale, dar unii s-au mutat in orase, unde lucreaza ca aurari si argintari, mestesuguri in care exceleaza. Si-au pastrat limba si modul de scriere propriu, ambele derivate din aramaica, limba vorbita de lisus si de loan. In 1978, numarul lor era estimat la mai putin de 15 000 de persoane, dar persecutiile la care Saddam Hussein i-a supus pe arabii din zonele mlastinoase dupa Razboiul din Golf i-a adus, probabil, in pragul extinctiei.

Termenul „mandean” inseamna, literal, „gnostic” (de la manda, „gnoza”) si, teoretic, ii desemneaza doar pe mireni, desi adesea este folosit pentru intreaga comunitate. Preotii lor sint numiti nazoreani. Arabii le spun Subba, iar in Coran apar cu apelativul sabieni.

In prezent, credinta mandeana este un fel de amalgam pestrit si confuz: fragmente din iudaismul Vechiului Testament, forme gnostice, eretice, de crestinism si idei iraniene dualiste combinate formeaza cosmologia si teologia sectei. Problema consta in a dis­tinge care au fost credintele originale ale mandeenilor si ce a fost adaugat ulterior. Se pare ca membrii gruparii au uitat in mare parte semnificatia initiala a multor elemente din religia lor.

Mlastinile Mesopotamiene din Irak Gradina Edenului din Biblie 1

Mandeenii constituie astazi unica grupare religioasa gnostica din lume: opiniile lor despre univers, despre actul creatiei si despre zei sunt, toate, convingeri gnostice obisnuite. Ei cred intr-o ierarhie a zeilor si a semizeilor de ambele sexe, cu o sciziune fundamentala intre divinitatile luminii si cele ale intunericului.

Fiinta lor suprema, care a creat universul si zeitatile mai mici, are diverse nume, care se traduc prin „Viata”, „Minte” sau „Re­gele Luminii”. Aceasta a creat cinci „fiinte de lumina”, fapt care automat a adus pe lume cinci fiinte ale intunericului, egale, dar opuse primelor. (Accentul pus pe egalitatea dintre lumina si binele suprem este caracteristica gnosticismului. Pentru gnostici, iluminarea insemna, atat in sens literal, cat si figurat, patrunderea intr-o lume a luminii.) La fel ca in alte sisteme de gandire gnostica, pentru mandeeni semizeii sunt cei care au creat si care guverneaza universul material si Pamantul.

Pentru mandeeni, celibatul este un pacat; barbatii care mor necasatoriti sunt condamnati sa se reincarneze; altfel, mandeenii nu cred in ciclul mortii si al renasterii. Atunci cand omul se stinge din viata, sufletul lui se intoarce in lumea de lumina din care au venit initial mandeenii, fiind indrumat pe acest drum gratie numeroaselor rugaciuni si ceremonii oficiate; multe dintre acestea isi au originile, in mod limpede, in anticele rituri funerare egiptene.

Religia isi pune amprenta asupra tuturor aspectelor vietii de zi cu zi a mandeenilor, dar sacramentul lor esential este botezul, prac­ticat chiar si la ceremoniile de nunta si de inmormintare. Botezul presupune cufundarea completa in bazine special create, care au loc la un riu numit Iordan. Din niciun ritual nu lipsesc o serie de strangeri de mana complexe intre preoti si cei care sunt botezati.

315878_577975185549700_777395698_n

Ziua sfanta a mandeenilor este duminica. Toate comunitatile lor sint conduse de preoti, care primesc titlul de „rege” (malka), dar anumite servicii religioase pot fi indeplinite de laici. Demnitatea de preot este ereditara, iar clerul este compus din trei categorii: preotii obisnuiti, numiti „discipoli” (tarmide), episcopii si un „sef al po­porului” – desi de peste un secol nimeni nu a mai fost considerat demn de aceasta pozitie.

sursa:alcmeea.com








Secretele Zeilor

de Claudiu-Gilian Chircu

Earth 4 All Web Magazine

Ancient Mysteries, Healing, Science & News