Cum comunicam cu Universul?

8 06 2017

Multă lume vorbeşte despre Legea Atracţiei , una dintre Legile Universale care ne guvernează existenţa.  Nu toată lumea, însă, înţelege “mecanica”, modul în care acestă lege operează şi care este legătura dintre acesta şi o altă Lege Universală: Legea Vibraţiei.

Mai ales după vizionarea filmului “Secretul” al Rhondei Byrne (film căruia îi recunosc deschis meritul de a fi contribuit decisiv la deschiderea perspectivei umane asupra creării realităţii), s-a crezut că este suficient să gândim pozitiv şi să ne concentrăm pe ceea ce ne dorim, pentru a reuşi să ne cream o viaţă de vis, aşa cum ne-am imaginat dintotdeauna că ar putea fi.

După entuziasmul initial ( şi vânzări record ale cărţii şi filmului) , când ‘tehnica’ nu a funcţionat, s-a trecut în cealaltă extremă: “este o prostie, viaţa este dură, noi suntem condamnaţi să suferim, nu putem noi schimba cursul vietii doar gândind frumos şi vizualizându-ne bogaţi, supli şi iubiţi la nebunie….”;

Si în felul acesta,  Legea Atracţiei , “marele secret dezvăluit lumii după multe secole de taină”,  a ajuns a fi ridiculizată sau considerată o poveste frumoasă de adormit minţile celor raţionali şi vigilenţi. De ce? Pentru că nu s-a pornit în înţelegerea acestei Legi de la ceea ce ne sfătuia Nikola Tesla :

“ Dacă vă doriţi să înţelegeţi Universul, gândiţi în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie”

Puntea de legătură între ştiinţă şi spiritualitate este făcută de către Legea Vibraţiei.

Universul nostru nu este static

 Fizica cuantică a demonstrat că absolut totul vibrează. Orice atom divizat în părţi din ce în ce mai mici, dincolo de nivelul de quark, este doar energie pură aflată într-o stare vibratorie. Unul dintre fizicienii care au pus bazele fizicii cuantice, Werner Heisenberg declara:

“atomul nu este un lucru (un obiect)! “

downloadAtomul este 99.9% spaţiu gol! Ceea ce am învăţat noi la şcoală, folosind desene frumoase şi organizate ale structurii atomului, s-a dovedit a fi fals .

De la Democrit încoace, modelul atomului a fost discutat , revizuit,  modificat de Dalton,  J. Jonah Jameson Thomson, Ernest Rutherford, Niels Bohr, Schrodinger şi Heisenberg, ajungându-se la teoria că noi nu putem cu adevărat şti traiectoria electronilor unui atom. Tot ceea ce se poate determina sunt nişte probabilităţi , anumite regiuni în care este posibil să existe aceşti electroni.

probabilitate

Atomul de hidrogen

Datorită acestor mişcări, atomii sunt permanent într-o stare vibratorie. Asta înseamnă că moleculele, fiind formate din atomi vibrează şi ele, apoi celulele trupului formate din molecule şi corpul nostru,  alcătuit din celule au, în consecinţă, o anumită frecvenţă de vibraţie.

Si nu este vorba doar de trupul uman, acelaşi lucru se petrece în lumea minerală, cu pietrele şi pământul, sau în lumea plantelor şi a animalelor, chiar şi în lumile nevăzute nouă: gândurile, emoţiile, toate au o anumită frecvenţă de vibraţie. Totul vibrează .

Interacţiunea vibraţională

Pentru a putea percepe ceea ce este în jurul nostru, e nevoie să avem o vibraţie compatibilă cu cea a lucrurilor care ne înconjoară.  Ochii noşti văd doar spectrul luminii vizibile, dar acesta este numai o mica parte din întregul spectru electro-magnetic:

 

Nici urechea noastră nu aude toate sunetele care ne înconjoară, ci doar undele sonore ce au între 20 şi 20 000 de vibraţii pe secundă.

Aşadar percepţiile noastre sunt limitate şi depind de compatibilitatea dintre propria noastră vibraţie şi cea a lucrurilor sau energiilor exterioare.  Cu cât vibrăm mai înalt, cu atât avem acces la o gamă mai complexă de interacţiui cu mediul extern.

Lumea noastră fizică este o interpretare a oceanului de vibraţii în care ne aflăm, realizată de către simţurile noastre. Atenţie însă, interpretarea se realizează în funcţie de semnalul nostru vibrational personal. Acesta dictează cât acces avem la lumea vibraţională exterioară.

Realitatea fiecăruia dintre noi diferă pentru că depinde de ceea ce fiecare suntem capabili să percepem, să interpretăm vibrational! Acesta este unul dintr cele mai mari secrete din spiritualitate! Mulţi nu înţeleg cum poate fi adevărată acestă afirmaţie, atâta timp cât se pare că toţi vedem aceleaşi peisaje, aceleaşi caracteristici ale plantelor, animalelor, etc…

La nivel de umanitate, avem anumite convenţii pe care am fost de acord să le respectăm cu toţii pentru a nu trăi în haos total. Trupurile noastre sunt construite în jurul unei matriţe genetice şi moleculare standard, ADN-ul nostru este aproape identic, din acest motiv suntem “programaţi” să percepem lumea în mod similar ( dar nu identic!)

Comunicarea vibraţională

Fiecare avem o anumită semnătură vibraţională. Putem percepe lucruri, emoţii, experienţe…  care se încadrează în gama noastră de frecvenţe. Tot ce este mai înalt ca vibraţie, rămâne inaccesibil nouă.

Si asta nu se referă doar la lucrurile fizice, la materie, ci şi la lumea ideilor , pentru că spuneam că totul vibrează. Există gânduri, emoţii, cuvinte, care au o frecvenţă înaltă, la fel cum există altele de o frecvenţă foarte joasă. Din acest motiv este nerecomandat să ne încrâncenăm să convingem pe altcineva de un lucru ce pentru noi este evident, pentru că acolo există o diferenţă de nivel vibrational. Nu spunem noi: “ eşti pe altă lungime de undă”? Dacă continuăm să dezbatem punctul celuilalt de vedere vom aluneca uşor- uşor în jos, către banda lui de frecvenţă, iar asta ne va extenua, ne va strica buna dispoziţie.

De câte ori ne dorim să “lămurim o situaţie”, nu vom face decât să ne scufundăm în ea şi să ne coborâm vibraţia. Orice supărare, necaz, dezamăgire, iritare, îngrijorare, etc, căreia îi acordăm mai multă atenţie decât se cuvine (şi unde se îndreaptă atenţia noastră, pleacă şi energia noastră, da?) are potenţialul de a ne coborî vibraţia atât de mult , încât să ne schimbe punctul nostru personal de atracţie, să ne modifice semnătura vibraţională şi să atragă către noi persoane, evenimente, circumstanţe care să ne producă şi mai multă supărare, îngrijorare, etc ….

Epigenetica, ştiinţa care se ocupă de modul în care ADN-ul nostru este modificat de către mediul extern şi intern ( gânduri, emoţii, credinţe, intenţii…) a demonstrat că  fericirea noastră depinde de propriile percepţii.

Dacă noi reuşim să înţelegem rostul unei experiente neplăcute din viaţa noastră, să o acceptăm, integrăm şi dizolvăm, atunci aceasta nu va mai avea nicio putere asupra noastră. Mai mult decât atât, trăind în acest ocean vibrational şi cunoscând faptul că propriile noastre gânduri şi emoţii sunt vibraţionale în esenţă, atunci începem să înţelegem cum de este posibil să influenţăm realitatea înconjurătoare prin vibraţia a tot ceea ce emitem (gând, emoţie, cuvinte rostite).

Universul răspunde întotdeauna la vibraţia pe care noi o transmitem, nu la cuvintele goale, la rugăciuni spuse mecanic.

Schimbarea semnăturii vibraţionale

Dacă nu înţelegem faptul că Universul este vibrational, şi că proiectăm mereu în exterior o realitate ce corespunde propriei noastre vibraţii lăuntrice, avem tendinţa de a arăta cu degetul în exterior, catre alţii, considerându-i vinovaţi de nefericirea noastră. Si tare ne-am dori să îi schimbăm, să îi convingem să facă ce le spunem noi, pentru că “aşa e mai bine”.

Avem mereu control asupra semnalului vibrational pe care îl trimitem în Univers. Dar nu avem nicodată control asupra semnalului emis de către altcineva, căci liberul arbitru al fiecăruia nu poate fi încălcat de absolut nimeni.

Cu toate acestea, e bine de ştiut că în momentul în care noi ne schimbăm semnalul transmis Universului, se modifică şi reacţia celorlaţi faţă de noi!! Emitem o altă vibraţie şi atunci vom atrage către noi , conform Legii Atracţiei, situaţii şi persoane care să rezoneze cu noua noastră frecvenţă, mai înaltă.

Cu toţii suntem conectaţi, în acest ocean invizbil şi subtil de vibraţii, orice acţiune a noastră propagă o undă către ceilalţi. Cu cât lucrăm mai mult cu propriile noastre emoţii, cu atât ne modificăm mai mult vibraţia personală şi contribuim la rdicarea vibraţiei întregii planete.

Există o scală a emoţiilor oferită de Araham – Hicks şi care ne poate dezvălui nivelul vibrational la care ne aflăm, în funcţie de emoţiile pe care le înţreţinem frecvent în noi .

 

Cu cât suntem mai conştienţi de emoţiile noastre,  cu atât realizăm mai clar la ce nivel de vibraţie ne aflăm. Cu toţii avem o abilitate înnăscută de a ne putea schimba modul în care simţim! Poate nu am ştiut, poate am crezut că e firesc doar să reacţionăm, să ne lăsăm pradă emoţiilor,  însă  acestă abilitate, ca oricare alta, poate fi învăţată, cultivată şi practicată, până ajunge o a doua natură. Iar când ajungi să hotărăşti singur cum vrei să te simţi, indiferent de circumstanţe, atunci poţi spune că eşti un om liber.

 

articolul: https://www.quantumcoaching.ro





Materie intunecata, energie intunecata

29 01 2016

Materia întunecată este o substanţă din cosmos foarte puţin cunoscută, descoperită relativ recent şi formată din particule încă nedetectate experimental, şi a cărei existenţă a fost stabilită doar teoretic. Proporţia de materie întunecată din univers este foarte mare: circa 21 % din totalul materiei sale. Cu toate acestea, existenţa ei încă nu a putut fi dovedită pe cale experimentală din cauză că ea nu emite radiaţii.

Pentru completitudine, conform teoriilor actuale restul materiei universului este format din:

• energie întunecată: circa 74 % din totalul materiei universului; aceasta este tot o substanţă, o materie, foarte puţin cunoscută, doar că numele ei de „energie” este impropriu;
• barioni: circa 5 % – aceştia constituie lumea materială obişnuită pe care o percepem direct, inclusiv stelele, planetele, galaxiile etc.
• neutrini: circa 0,1 %;
• radiaţia de fond: echivalează cu circa 0,01 % din materia universului.
(date cf. revistei germane „Spektrum der Wissenschaft” nr. 11/2008 p.38)

Teorii şi deducţii ştiinţifice despre materia întunecată

Există dovezi teoretice (stabilite de către cercetătorii Universităţii din Pittsburg, Pennsylvania, SUA, bazate pe radiaţia de fond – radiaţia reziduală de la explozia iniţială Big Bang) despre existenţa materiei întunecate şi a energiei întunecate, nedetectate încă. Astfel, s-a constatat că fotonii din radiaţia de fond sunt încetiniţi la trecerea lor printre galaxii mai mult decât se calculase iniţial, întârzierea datorându-se trecerii prin materie întunecată. Prezenţa materiei întunecate mai este dedusă şi indirect din mişcarea obiectelor astronomice, în special a stelelor, galaxiilor şi roiurilor de galaxii („superclustere&quot” conform lucrărilor lui Martin White).

De asemenea există teorii, bazate pe certitudinea prezenţei „găurilor negre”, prin care se demonstrează existenţa materiei întunecate care este responsabilă de expansiunea accelerată a universului. Pentru prima oară, în vremurile noastre, s-a observat o gaură neagră care a fost surprinsă aruncând jeturi de energie, deşi se ştia că găurile negre doar aspiră, şi nu refulează materia.

Alte teorii ale existenţei materiei întunecate se bazează pe abaterile gravitaţionale ce s-au detectat cu privire la mişcarea galaxiilor şi roiurilor de galaxii în univers, abateri altfel inexplicabile.

Universul se află într-o permanentă expansiune care are loc cu o viteză mai mare decât s-au aşteptat cercetătorii spaţiului cosmic; această viteză este imprimată de o curioasă forţă numită „de chintesenţă” şi generată de vidul cosmic. Vidul cosmic, departe de a fi gol, constituie sediul unor nebănuite energii. În univers, în jurul găurilor negre se îngrămădeşte aşa-numita materie întunecată, care este până acum indetectabilă, deşi constituie 21 % din materia cosmică.

La începutul anului 2007 astronomii au întocmit o hartă tridimensională a materiei întunecate pe care sunt indicate şi stelele şi galaxiile. Studiul, publicat în revista Nature, aduce cele mai importante dovezi de până acum că răspândirea galaxiilor corespunde în bună măsură cu distribuţia materiei întunecate. Explicaţia constă în faptul că materia întunecată atrage materia obişnuită (galaxii, stele, planete, gaze, radiaţii, în total 5 % din materia universului) prin intermediul câmpului gravitaţional.


Particule elementare care constituie materia întunecată

Particulele constitutive ale materiei întunecate nu pot fi nici protoni, nici neutroni, nici electroni şi nici neutrinii obişnuiţi; cosmologii, care până acum nu le-au detectat experimental, le numesc de exemplu axioni şi neutrini sterili. Câteva date sumare despre neutrini ne pot pregăti pentru ce ar putea fi materia întunecată. Neutrinoul este o particulă elementară stabilă şi foarte uşoară, nu are sarcină electrică (deci este neutră d.p.d.v. electric) şi are masa de cel puţin zece mii de ori mai mică decât aceea a electronului. Existenţa neutrinilor a fost dovedită teoretic în anul 1936, ei constituind explicaţia abaterii de la legile de conservare a energiei; experimental ea a fost pusă în evidenţă în anul 1954, când au fost detectaţi primii neutrini.
Câteva trăsături specifice ale neutrinului
• Zi şi noapte primim de la Soare, în fiecare secundă, aproape zece miliarde de neutrini pe centimetru pătrat.
• Se pare că neutrinii nu reacţionează cu materia, iar interacţiunea cu restul universului este slabă.
• Corpul omenesc este străbătut în fiecare secundă de milioane de neutrini. Neutrinii traversează cu uşurinţă volumul planetei noastre, fără să se abată de la drum.
• Neutrinii îşi schimbă starea frecvent.
• Se cunosc trei feluri de neutrini.

„Neutrinii joacă un rol fundamental la nivelul structurii materiei. Domină comportamentul ultimelor vârste stelare. Nu este imposibil ca ei să dirijeze expansiunea universului…”  (Hubert Reeves)

Cercetări experimentale pentru crearea de noi particule elementare

Se fac experimente cu acceleratoare gigantice, ca de exemplu noul accelerator LHC al Centrului European de Cercetare Nucleară CERN de la Geneva, Elveţia, şi cu programe de cercetări în care sunt angrenate forţe ştiinţifice numeroase şi deosebit de puternice, care constau în încercarea de a crea două fascicole de protoni care să se intersecteze şi astfel să se bombardeze reciproc. La LHC se utilizează energii de ordinul a 12 gigajouli şi de mii de miliarde de electroni-volţi. Se aşteaptă ca încă în 2009 să se creeze în laborator condiţiile existente în perioada foarte timpurie a Big-Bangului. În cursul acestor experimentări se speră să se descopere noi particule elementare precum şi mecanismele petrecute imediat după naşterea Universului, cu scopul creării unor teorii plauzibile ale formării universului, şi ale existenţei şi compoziţiei materiei întunecate şi a energiei întunecate. Pe lângă acceleratorul propriu-zis experimentele folosesc numeroase alte dispozitive speciale, calculatoare gigantice şi instrumentar de laborator special. Acestea se află în subteran, în medie la circa 100 metri adâncime, într-un tunel circular de 27 km lungime, construit în 2006 în apropiere de oraşul Geneva. La Torino, aflat la o distanţă de circa 700 km de Geneva, s-au construit instalaţii adecvate de recepţionare a fasciculelor de neutrini lansate de la CERN.

Există deja fotograme înregistrate pe hard discuri conţinând imagini de la bombardamente de particule efectuate la energii enorme; tipărite pe hârtie şi stivuite unele peste altele ele ar atinge înălţimea Turnului Eiffel. În aceste fotograme apar extrem de rar şi fenomene care se abat de la fenomenele fizice deja cunoscute. Aceste „anomalii” sunt studiate în mod intensiv pentru a se cunoaşte mecanismele ce s-au manifestat în Universul timpuriu, la începuturile sale, imediat după Big Bang.

În cosmologie, energia întunecată este o formă de materie dovedită doar teoretic, prezentă în tot universul. Numele ei este oarecum impropriu, deoarece este vorba de o substanţă (cu masă şi energie), şi nu doar de o energie.

Exercitând o presiune negativă ea generează o forţă care se comportă ca o gravitaţie negativă (repulsivă). Astfel, energia întunecată ar putea explica accelerarea expansiunii universului. Scopul cercetărilor astrofizice actuale în domeniu este măsurarea precisă a vitezei de expansiune a universului, pentru a determina modul în care această expansiune variază în timp.
Ultimele calcule arată că universul ar fi constituit în proporţie de 74 % din această formă de materie.

Istorie

Alan Guth propuse în anii 1970 ca un câmp de presiune negativ, similare în întuneric pentru conceptul de energie, cum că ar putea conduce vehicule cosmice a inflaţiei în univers foarte devreme. Inflaţia postulează că această vigoare, calitativ similar cu întuneric de energie, a dus la o enormă expansiune exponenţială a universului, uşor după Big Bang. Cu toate acestea, inflaţia trebuie să fi apărut la o densitate de energie mult mai mare decât în întuneric. De energia de azi vom observa că s-a crezut căci este completă, a luat sfârşit atunci când universul a fost doar o fracţiune de secundă. Chiar şi după ce au devenit modele de inflaţioniste acceptate, de constanţa cosmologică a fost gândit pentru a fi la curent irelevante în univers.

Termenul de „energie întunecată” a fost inventat de Michael Turner, în 1998. Prin această dată, la masă lipseşte problema de big-bang şi structura pe scară largă, care a fost stabilit, iar un un cosmologist a început să teoretizeze că a fost o componenţă suplimentară pentru universul nostru. Primele dovezi directe pentru energia întunecata a venit de la Supernova, observaţiile de expansiunea accelerată, în Riess şi mai târziu a confirmat în Perlmutter. Acest lucru a dus la Lambda-CDM model, care din 2006 este în concordanţă cu o serie de observaţii din ce în ce mai riguroase cosmologic, cel mai recent fiind de 2005, Supernova Legacy Survey. Primele rezultate de la SNLS arată că în medie de comportament (de exemplu, ecuaţia de stat) din întuneric de energie se comportă constanţa cosmologică la o precizie de 10%. Recentele rezultate de la Hubble Space Telecomanda Superior-Z, indică faptulcă energia întunecată a fost prezentă pentru cel puţin 9 miliarde de ani, şi în perioada premergătoare cosmică accelerată.

https://gentina.wordpress.com/2009/07/12/materie-intunecata-energie-intunecata/








Ancient Code

Deciphering History Together

Secretele Zeilor

de Claudiu-Gilian Chircu

Earth 4 All Web Magazine

Ancient Mysteries, Healing, Science & News